Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Fericirea și sănătatea

Viața Medicală
Prof. dr. Radu NEGOESCU vineri, 15 septembrie 2017
Viața Medicală
Asist. Doina NIŢULESCU vineri, 15 septembrie 2017
Viața Medicală
Psih. Mirela BĂNĂŢEANU vineri, 15 septembrie 2017
Viața Medicală
Psih. Cristian BĂLAN vineri, 15 septembrie 2017
    Corelația dintre starea psihică pozitivă și sănătatea durabilă a atras atenția de multe ori cercetătorilor, însă mecanismele acesteia sunt încă necunoscute. Medicina convențională este orientată mai degrabă către salvarea vieții și mai puțin către prevenție și îmbunătățirea sănătății.
     Pe de altă parte, legătura dintre nefericire și stres și deteriorarea sănătății – începând cu cea cardiovasculară – este, cu îndreptățire, mai bine studiată. O disciplină relativ recentă, medicina psihosomatică se ocupă de acest aspect. S. Wolf (medic militar) evoca exemple din Antichitatea greacă pentru ilustrarea acestor corelații. Pedeapsa celor care nu respectau legile era, pe atunci, încrustarea numelui pe o carcasă de stridie (ostreion), care era aruncată apoi în mare. La scurt timp după acest blestem sui-generis, intervenea moartea subită, fără motive aparente, a împricinatului. Același autor relata că, în timpul bătăliei de la Guadalcanal în 1942, au decedat o serie de soldați aflați în observația sa. Aceștia scăpaseră nevătămați fizic, dar erau profund traumatizați psihic în urma bătăliei (1). În ambele exemple, stresul psihosocial acut a fost suspectat. Posibil, acesta a declanșat un mecanism responsabil pentru moartea subită cardiacă.
     Studii mai recente arată că potențarea susținută, anormală, a tonusului simpatic ventricular (TSV) determină apariția tulburărilor de ritm. Astfel, subiecții cu miocard normal supuși stresului psihic (apărut în contextul unor evenimente recente care pot induce stres psihosocial cronic, conform teoriei medicului S. Wolf) au prezentat modificări pe electrocardiograma (ECG) de înaltă rezoluție. La aceștia, s-a evidențiat o creștere semnificativă (față de lotul control) a variabilității de joasă frecvență (centrată pe 0,1 Hz, aproximativ 6 cicli/minut în spectrul Fourier) a seriei de intervale QT extrase din ECG de înaltă rezoluție (1 ms) – un indicator emergent al TSV (2). Un studiu din 2017 efectuat pe un lot de 293 de pacienți a sugerat că activarea supranormală (obiectivată prin imagistica PET/CT) a amigdalei (regiune cerebrală asociată cu stresul și anxietatea) s-a corelat semnificativ cu apariția unor evenimente cardiovasculare sau cu debutul lor precoce de-a lungul a celor 3,7 ani de urmărire a lotului (3). Astfel, expresia „a muri de inima rea” („to die from broken heart”) începe să fie parțial înțeleasă. Modul în care fericirea (vom folosi provizoriu acest termen) prelungește sănătatea inimii și longevitatea este deocamdată în faza ipotezelor.
     „Ce înseamnă fericirea?” este o întrebare rămasă actuală de la Jean-Jacques Rousseau încoace. Conform credinței populare, fericirea trebuie să fie căutată adânc în inima omului. Mulțumirea – însemnând ceva mai puțin decât fericirea – ar putea fi decelată după unele semne exterioare. Încă mai devreme de Rousseau, la începutul cardiologiei moderne, William Harvey a intuit relația unor ingrediente indispensabile fericirii (plăcerea și speranța) cu sănătatea inimii. Alături de alte afecte ale minții precum frica, durerea sau stresul, cele pozitive cauzează o „agitație” care se extinde către inimă. Termenul de „agitație pozitivă” rămâne însă de clarificat pentru neurocardiologia de azi.
     Înțelesul multifactorial al termenului „fericire” este cel mai bine surprins de Biblie. În predica de pe munte, Iisus Hristos vorbește de nu mai puțin de nouă fericiri, care însă, spre deosebire de caracterul imperativ al celor zece legi (sau porunci) ale lui Moise, au un caracter de recomandare. Pe această linie, poate nu întâmplător, în limba română sensul termenului de „fericire” este îndreptat către beatitudine și jubilație. Acestea sunt stări rare, dificil de atins, și mai ales de permanentizat.
     Termenul happiness din literatura anglo-saxonă este tradus de cei mai mulți autori români ca fericire. Spre deosebire de poporul român, cel englez tinde să echivaleze acest termen cu cel de satisfacție sau mulțumire.
     Din cauza acestor dificultăți semantice, preambulul World Happiness Report din 2016 (4) evită să ofere o definiție pentru happiness. În text apar cuvinte ce sugerează fericirea, așa cum fiecare dintre noi o percepem intuitiv. Un exemplu ar fi confortul psihic (well-being) – pus în legătură incontestabilă cu sănătatea – , satisfacția vieții (life satisfaction), calitatea bună a vieții (good quality of life), împlinirea sau înflorirea umană (human flourishing), plăcerea de a trăi (life pleasure) sau împlinirea dorințelor (fulfilling desires). Se mai pot adăuga gândirea pozitivă sau perspectiva optimistă asupra vieții (5).
     D. Morris a întreprins o analiză elaborată asupra înțelesului și clasificării tipurilor de fericire. În recenzia semnată C. Beligăr (6), sunt menționate anumite caracteristici ale tipurilor de fericire: competitivă (legată de dominarea rivalilor), cooperativă (relațiile de grup), genetică (ascendentă și descendentă), senzuală, cerebrală (cunoașterea științifică sau artistică), ritmică (aderența la ritmuri în cadrul unui grup), dureroasă (masochismul mental), periculoasă (sporturile extreme), meditativă (contemplare izolată de restul lumii), chimică (drogurile).
     În acest context, V. Dâncu (7) arată că se poate face, teoretic, distincție între fericirea individuală și cea colectivă. Practic, la oricare înțeles al fericirii ne-am opri, individul și colectivitatea sunt intricate aproape indestructibil. În clasificarea lui Morris, numai două din zece tipuri de fericire pot îmbrăca un caracter individual mai pronunțat.
     Articolul de față se va limita la legătura dintre unul din sensurile fericirii – satisfacția vieții – și sănătatea inimii. Satisfacția vieții este un termen suficient de clar și cuprinzător plasat oarecum central în „fericirea” multifactorială, așa cum a fost schițată mai sus. Sistemul cardiovascular, în special inima, are avantajul unei cunoașteri mai avansate. Este un organ complex, având în vedere și legătura acesteia cu creierul, reprezentând suportul stărilor mentale legate de fericire sau nefericire. Să remarcăm totuși că satisfacția vieții influențează benefic starea de sănătate în general: scade incidența depresiei, îmbunătățește gestionarea stresului psihosocial, și chiar sporește rezistența la viroze, crescând semnificativ longevitatea.
     Este interesant să examinăm, folosind sondajul IRES (Institutul Român pentru Evaluare și Strategie), răspunsul românilor la întrebarea: „Ce înțelegeți într-un cuvânt prin a fi fericit?” Studiul a inclus un eșantion reprezentativ de 1.141 de subiecți peste 18 ani (cu o marjă de eroare +/- 3%). Rezultatele au arătat că pe primul loc este sănătatea – 19%. Urmează: bunăstarea (resursele materiale) – 13%; familia – 9%; traiul decent – 8%; a nu duce lipsă de nimic – 6%; a avea un loc de muncă – 5%. Surprinzător, libertatea, a da naștere urmașilor și a crede în Dumnezeu se regăsesc către coada listei, doar cu 1% (8).

 

Distribuția și dinamica satisfacției vieții în lume

 

     Un studiu britanic publicat în 2014 (9) consideră satisfacția vieții drept una dintre componentele stării de confort psihic sau de împlinire. La aceasta se adaugă sentimentul realizării personale (feeling worthwile) și genericul happiness, pe care contextul ne obligă să-l echivalăm cu mulțumirea în viață. În această viziune, distribuția satisfacției vieții în UE este prezentată în fig. 1. Pe o scară de 100 de puncte procentuale, Danemarca înregistra în 2011 cel mai înalt scor (91,0%), urmată de Finlanda (89,8%), în timp ce bulgarii înregistrau un scor mediu (38,3%). România prezenta scorul de 62%, ceva mai scăzut decât media Uniunii Europene (UE) – 27 de țări membre plus Croația (9). Astfel, România nu stătea tocmai rău (cinci poziții sub media UE, comparativ cu Marea Britanie la trei poziții peste medie) printre țările din centrul și estul UE adunate sub medie, grup ce include oarecum surprinzător Italia. Poziția noastră rezonează cu datele oferite de D. David, conform cărora șase din zece români cred că sunt mai „nefericiți” decât alți europeni precum: englezii, nemții sau suedezii, dar ceva mai „fericiți” ca moldovenii, bulgarii sau rușii (10).
     În privința altor componente menționate mai sus, 91,4% din persoanele de peste 16 ani din Danemarca și Olanda s-au declarat realizați în viața trăită până atunci. Procente mari au înregistrat și Marea Britanie (81,9%), Spania (81,5%) și Belgia (81,1%), față de o medie UE (27 de țări membre plus Croația) de 78,5%. Grecia (cu 47,8%) închide un clasament realizat în vârful crizei socioeconomice. Scara „mulțumirii în viață” are în frunte Finlanda (90,6%) și Danemarca (90,2%), iar pe ultimele locuri Bulgaria (48,0%), față de o medie UE (27 de țări membre plus Croația) de 74,1% (9).
     World Happiness Report 2016 (11) a publicat date globale privind satisfacția vieții (numită pur și simplu happiness) din 157 de țări (fig. 2). Scorul corespunzător unei țări este egal cu lungimea totală a benzii orizontale aferente (pe o scară de la 0 la 10) și reprezintă media răspunsurilor unor eșantioane reprezentative de circa 1.000 de subiecți la chestionare aplicate în intervalul 2013–2015. S-a început cu întrebarea: „La ce nivel vă apreciați viața personală pe o scară de la 0 – cea mai rea posibilă – la 10 – cea mai bună posibilă?” În vârful clasamentului s-au situate zece țări, în special statele scandinave: Danemarca, Islanda, Norvegia, Finlanda și Elveția. Mijlocul clasamentului a fost ocupat de douăsprezece țări (inclusiv România), iar pe pozițiile finale s-au regăsit zece țări. Este de remarcat apropierea scorurilor între primele zece țări (între 7,2 și 7,5) ai căror cetățeni par a fi cei mai satisfăcuți de viața personală.
      La polul opus, ultimele zece țări înregistrează scoruri sub 3,7. Opt dintre acestea sunt situate în Africa sub-sahariană, considerată una dintre cele mai sărace zone de pe glob. În schimb, alte două sunt aflate în regiuni devastate de război (Siria, respectiv Afganistan).
     Satisfacția medie a vieții pentru primele zece țări (7,4) este de peste două ori mai mare față de media ultimelor zece clasate (3,4). România ocupă un loc mijlociu, 71 din cele 157 de țări analizate, cu un scor de 5,528.
     O analiză statistică laborioasă bazată pe celelalte întrebări ale chestionarului încearcă să ofere evaluări comparative între țări pentru șase componente considerate esențiale pentru satisfacția vieții: PIB-ul (produsul intern brut) pe locuitor, exprimând nivelul de trai (subbanda galbenă în fig. 2), suportul social – „Vă puteți baza pe cineva în caz de mare nevoie?” (marcat cu roșu); speranța de viață sănătoasă (marcată cu albastru închis); libertatea alegerii în viață (marcată cu verde); generozitatea: „Ați făcut vreo donație umanitară în ultima lună?” (marcată cu violet); controlul corupției în public sau privat (marcat cu gri).
     Astfel, în cazul României, satisfacția vieții se bazează în primul rând pe PIB (ca și în alte țări din grupele superioare), apoi pe suportul social și speranța de viață sănătoasă (practic ex-equo), pe libertatea alegerii în viață și în final pe generozitate. Satisfacția generată de controlul corupției este practic invizibilă la noi (conform unor date din 2012–2013).
      Schimbările în ceea ce privește satisfacția vieții între 2005–2007 și 2013–2015. Din cele 126 de țări pentru care au existat date în World Happiness Report 2016 (fig. 3) (11), au fost formate trei grupe: prima (20 de țări) prezintă schimbări pozitive consistente în satisfacția vieții (creșteri cuprinse între 0,5 și 1,28 puncte) – multe dintre acestea făcând parte din Europa de est, dar și din țările din lumea a treia; a doua grupă (șapte țări) arată schimbări pozitive moderate, printre care și România cu +0,310 puncte (poziția 36 din 126). Grupa a treia cu 20 de țări prezintă scăderea satisfacției, de la –0,44 (Japonia) până la –1,29 de puncte (Grecia).

 

Satisfacția vieții reduce mortalitatea cardiovasculară

 

     A fost comparat punctajul satisfacției vieții cu mortalitatea standardizată prin boli cardiovasculare (BCV), mortalitatea prematură prin BCV (între 30 și 70 de ani) și nivelul unor factori de risc (FR) pentru BCV – conform statisticilor Organizației mondiale a sănătății (12) (tabelul 1). Cele două grupe de țări europene comparate aveau punctaje mari și mijlocii, conform World Happiness Report (11). Satisfacția vieții cenzurează destul de puternic mortalitatea BCV și prevalența unor factori de risc majori. Scorurile de satisfacție semnificativ mai ridicate înregistrate în grupul din nord-vestul Europei asociază mortalități BCV totale și premature mai mici. De asemenea, în aceste țări sunt înregistrate niveluri semnificativ mai scăzute pentru consumul de alcool și hipertensiunea arterială (HTA). Prevalența fumatului este de asemenea mai scăzută. Aceste rezultate sunt compatibile cu opinia multor analiști privind corelarea insatisfacției vieții cu fumatul, alcoolul, HTA sau chiar cu obezitatea. În schimb, satisfacția vieții s-ar corela cu nivelul activității fizice.
      Schimbările (∆) în satisfacția vieții între anii 2005–2007 și 2013–2015 (11) au fost comparate cu schimbările în mortalitatea standardizată BCV (tabelul 2). Dintre cele trei grupe mari ale statisticii mondiale menționate mai sus am selectat după criterii geografice sau socio-culturale trei micro-grupe de țări europene cu creșteri mari (4), moderate (2), respectiv descreșteri în satisfacția vieții (3). Țările cu schimbări pozitive în punctajul satisfacției prezintă în medie descreșteri mai mari în mortalitatea standardizată BCV față de grupa cu creșteri modeste. Acestea sunt semnificativ mai mari față de grupa țărilor raportând scăderi ale punctajului. În grupa cea din urmă, scăderea mai importantă înregistrată în cazul Ucrainei a fost pusă în legătură cu nivelul foarte ridicat al mortalității standardizate în 2006 (655 de decese la 100.000 de locuitori).

 

Efecte asupra tulburărilor de ritm cardiac

 

     Relația inversă între satisfacția vieții și mortalitatea cardiovasculară, documentată mai sus pe statistici mari, ar trebui susținută de o corelație similară între unele elemente ale satisfacției vieții și anumite tipuri de patologii cardiace.
     Exercițiul fizic – începând cu simplul jogging, apoi „mersul la sală” (pentru îmbunătățirea aspectului fizic) și ajungând la sportul de performanță – conține un nucleu indubitabil de satisfacție sau bucurie pentru practicanți. Cei care fac sport primesc recompense fiziologice și psihologice binecunoscute care se leagă atât de calitatea vieții per se, cât și de beneficii materiale în anumite sporturi. Trebuie menționat însă că episoadele rare (singulare) de exercițiu intens la persoane neantrenate, dar sănătoase, atrag risc sporit de moarte cardiacă subită (MCS). Physician’s Health Study a urmărit 21.481 de medici (de sex masculin) sănătoși de-a lungul a doisprezece ani. Au fost înregistrate 122 de MCS, cele mai multe în legătură cu efortul fizic. Totuși, proporția deceselor la persoanele care practicau cu regularitate exerciții fizice intense a fost de șapte ori mai mică decât aceea în rândul celor cu episoade singulare de efort intens (13).
     Un prim exemplu se referă la pacienții constrânși să poarte defibrilatoare (ICD) implantate din cauza tulburărilor de ritm cardiac, aceștia fiind obligați de medic să renunțe la exercițiul fizic – parte din satisfacția vieții lor normale. Unii nu sunt însă dispuși să renunțe, iar balanța dintre beneficiu (satisfacție) și risc nu a fost până acum studiată.
     Un studiu prospectiv recent a monitorizat patru ani 372 de pacienți cu ICD cu vârste cuprinse între 10 și 60 de ani, care au decis să își continue activitățile sportive de nivel intens (44 de pacienți) sau moderat (328 de pacienți), de exemplu alergare, baschet sau fotbal. Aproape jumătate dintre ei au avut un istoric de aritmie ventriculară, înainte de implantarea defibrilatorului. La o monitorizare mediană de doi ani și jumătate, au fost înregistrate șocuri de defibrilare, necesare dar și non-necesare, care au survenit în timpul antrenamentelor sau competițiilor la 10% din pacienți, precum și în timpul altor activități fizice (non-sportive) pentru 8% – diferență nesemnificativă statistic. Șocurile survenite în condiții de repaus la 6% din pacienți au fost în schimb semnificativ mai puține. Global, în timpul exercițiilor nu s-au înregistrat incidente sau accidente, precum: deces sau stop cardiac necesitând reanimare; complicații aritmice în legătură cu șocurile. S-a concluzionat că mulți pacienți sportivi cu ICD își pot continua activitățile fizice de nivel intens sau moderat, fără a suferi episoade aritmice nerezolvabile. Cu toate că frecvența șocurilor necesare sau non-necesare a crescut în timpul unor astfel de activități (14).
     Condusul este fără îndoială un element care crește satisfacția vieții, datorită percepției de control asupra autovehiculului, economiei de timp, evitării unor neplăceri asociate cu transportul public. Pe de altă parte, condusul presupune o anumită încordare psihică. Siguranța acestuia la pacienții cu ICD este un subiect relativ nou în cercetare. Studii mai vechi arată că șoferii cu ICD au avut o rată de accidentare de 7,5/100.000 de pacienți pe an, semnificativ mai mică față de cea pentru populația generală (18,4/100.000 de pacienți pe an). Dintre pacienții înscriși în AVID (Antiarrhythmics Versus Implanted Defibrillators), jumătate din șoferii cu ICD și-au reluat condusul în decurs de trei luni și 88% după un an. Deși 8% au avut un accident în timpul condusului, rata globală a fost de 3,4% față de 7% în populația generală. În studiul prospectiv TOVA (Triggers of Ventricular Arrhythmia) realizat pe un lot mai mare de 1.000 de pacienți cu ICD, deși a existat un risc crescut de aritmie ventriculară în ora după condus (risc relativ de 2,24), acest risc nu s-a manifestat în timpul condusului propriu-zis. Așadar, condusul nu pare să crească riscul aritmiilor la purtătorii de ICD (13).
     Astmul și angioplastia tind să scadă calitatea și satisfacția vieții prin reducerea exercițiului fizic, la fel ca în cazul pacienților cu HTA. Un studiu a abordat impactul cultivării afectelor pozitive și a autoafirmării (PA). Acestea au rolul de a suplini deficitul acestor pacienți. La acestea se adaugă metodele convenționale de educație a pacientului (PE), în sensul sporirii activității fizice și a complianței la tratamentul HTA. Metodele PA suprapuse PE au produs creșterea activității fizice după angioplastie sau a complianței la tratamentul HTA semnificativ mai mult decât metodele PE singure. Acest efect nu s-a observat la astmatici, sugerând că sistemul cardiovascular este mai sensibil la stimulii psihici (5).

 

Psihologia pozitivă susține sănătatea cardiovasculară

 

     Psihologia pozitivă a fost introdusă printr-o suită de 15 articole într-un număr special al American Psychologist în anul 2000 ca știință și profesiune ce în secolul XXI va ajunge să înțeleagă factorii ce vor permite împlinirea (flourishing-ul) indivizilor, comunităților și societăților. Astfel, la nivel subiectiv, psihologia pozitivă s-ar referi la experiențe precum confortul psihic, mulțumirea și satisfacția vieții (privind trecutul), speranța și optimismul (pentru viitor), satisfacția profesională și în general satisfacția vieții (pentru prezent) (16). La nivel individual, psihologia pozitivă ar studia trăsăturile de caracter pozitive, precum vocația, capacitatea de dăruire, curajul, comunicarea interpersonală, sensibilitatea estetică, originalitatea, puterea de a ierta, spiritualitatea, talentul și înțelegerea. La nivel de grup ar fi vorba de virtuțile civice și instituțiile care stimulează indivizii către calități cetățenești precum responsabilitatea, altruismul, comportamentul civilizat, moderația, toleranța sau etica muncii. Este de înțeles că, în timp ce psihologia clinică are de-a face cu emoțiile negative (tristețea, anxietatea, furia, rușinea, gelozia) și repercusiunile lor nefaste asupra sănătății psihice și fizice, psihologia pozitivă adresează mecanismele prin care sănătatea poate fi menținută sau îmbunătățită (17).
     Un grup de la Harvard T.H. Chan School of Public Health a examinat recent ipoteza asocierii emoțiilor pozitive cu scăderea riscului BCV. Pe baza unei metaanalize cuprinzând peste 200 de articole, grupul de cercetători a concluzionat că starea de confort psihic centrat pe optimism reduce cu 50% probabilitatea atacului vascular cerebral sau a infarctului miocardic, indiferent de vârstă, statut socioeconomic, greutate corporală sau obiceiuri legate de fumat.
     Corelația pozitivă între confortul psihic și sănătatea cardiovasculară a rămas semnificativă statistic după ce a fost eliminată (corectată) influența unor factori: stilul de viață (activitate fizică, alimentația, calitatea și cantitatea somnului); funcțiile biologice asociate (parametrii cardiovasculari, inflamatori și metabolici). Studiul face și distincția între confortul psihic de tip eudaimonic (provenind din conștiința autorealizării personale) și cel hedonic (provenind din dobândirea plăcerii și evitarea suferinței). Autorii conchid că sănătatea cardiovasculară este favorizată de optimism și confortul psihic de tip hedonic mai degrabă decât de cel eudaimonic (18).
     O altă metaanaliză cuprinzând 150 de studii experimentale, ambulatorii și longitudinale (19) a testat impactul confortului psihic asupra stării de sănătate. Rezultatele au demonstrat o corelație pozitivă, semnificativă pe statistici mari, între confortul psihic și starea de sănătate (r = 0,14 global; r = 0,15 pe termen scurt; r = 0,11 pe termen lung și r = 0,13 în privința controlului bolilor sau al simptomelor). Studiile experimentale au confirmat că inducerea confortului psihic este asociată cu funcțiile fiziologice normale sau îmbunătățite, pe care disconfortul psihic le poate compromite. În plus, confortul psihic a influențat pozitiv răspunsul imunitar și toleranța la durere, dar nu a fost asociat semnificativ statistic cu creșterea reactivității cardiovasculare și fiziologice în general. Aceste rezultate ar putea ilumina căi biologice potențiale prin care confortul psihic susține sistemul imunitar și atenuează impactul stresului.
     Concluzionând, se poate considera că satisfacția vieții reflectă cel mai bine în limba română ceea ce în literatura anglo-saxonă este cunoscută drept happiness. Starea de fericire sau hapiness, indiferent de sensul dat acestui termen, reprezintă un concept complex. De asemenea, este un factor de sanogeneză de o importanță covârșitoare, având influențe majore în primul rând pe sistemului cardiovascular. Nu întâmplător, românii solicitați să definească fericirea într-un singur cuvânt optează în proporție dominantă pentru „sănătate”. Gradul de satisfacție a vieții în lume (România se plasează pe o poziție mijlocie cu 5,528 pe o scală cu maximum la 10) apare corelat invers cu mortalitatea și morbiditatea cardiovasculară. În legătură cu ultimul aspect, sunt oferite câteva exemple care ilustrează cum confortul psihic influențează favorabil anumite tulburări de ritm cardiac.
     Noua ramură a psihologiei pozitive încearcă astăzi să descifreze mecanismele biologice prin care satisfacția vieții favorizează sănătatea inimii și prelungește viața. Astfel, s-ar putea ca la sfârșitul secolului XXI să aducem înțelegerea secretului de a trăi fericit „de inimă bună” măcar la nivelul cunoștințelor pe care le deținem actualmente despre psihofiziologia fenomenului fixat de înțelepciunea limbii prin „a muri de inimă rea”.
 

 

Tabelul 1. Satisfacţia vieţii, mortalitatea standardizată BCV, mortalitatea prematură BCV (între 30 și 70 de ani) şi nivelul unor FR BCV în două grupe de ţări europene cu punctaje mari și mijlocii (11, 12)

 

Țara

Punctajul satisfacției vieții

în 2013–2015

Mortalitatea standardizată BCV în 2012

Mortalitatea prematură BCV (%)

(între 30 și 70 de ani)

Prevalența fumatului (%)

Consum anual alcool

(echiv. etilic pur, L)

Prevalența HTA (%)

Danemarca

7,526

110

13%

29%

11,4

25,25,6%%

Elveția

7,509

100

9%

26%

10,7

24,5%

Norvegia

7,498

112,5

11%

27%

7,7

33,0%

Belarus

5,802

510

26%

29%

17,5

41,8%

Letonia

5,560

387,5

24%

32%

12,3

44,0%

România

5,528

375

23%

28%

14,4

40,4%

 

Bibliografie

1. Wolf S. Sudden Cardiac Death, Integr. Physiol. Behav. Science, 28, no. 4, 1998, 315-16

2. Negoescu R M. Bioengineering spots heart repercussions of mental processes: sudden cardiac death corde indemno is preventable. Proceedings of the Romanian Academy, Series A, Volume 4, Number 1/2003, 65-73

3. Tawakol A, Ishai A et al. Relation between resting amygdalar activity and cardiovascular events: a longitudinal and cohort study. The Lancet, Volume 389, No. 10071, february 2017, 834–45

4. Helliwell J, Layard R, Sachs J. Setting the Stage. In: Helliwell J, Layard R, Sachs J (Eds). World Happiness Report 2016 (Update) Vol I, pp 2-7. New York: Sustainable Development Solutions Network

5. Dan A. Fericirea și sănătatea – cum ne protejează emoțiile pozitive de bolile cardiovasculare. Viață+sănătate, sept. 2015, 6-8

6. Beligăr C. Desmond Morris. Natura fericirii și clasificarea ei. Sinteza, Nr. 32, septembrie 2016, 88-91

7. Dâncu V. Proiectul de fericire națională și bâlciul deșertăciunilor. Sinteza, Nr. 32, septembrie 2016, 3-8

8. IRES. Am întâlnit și români fericiți. Sinteza, Nr. 32, septembrie 2016, 19-28

9. Randall C, Corp A. Measuring National Well-being: European Comparisons 2014. Office for National Statistics, London 2014. Contains public sector information licensed under the Open Government Licence v2.0

10. David D. Fericirea la români. Sinteza, Nr. 32, septembrie 2016, 35-37

11. Helliwell J, Huang H, Wang S. The Distribution of World Happiness. In: Helliwell J, Layard R, Sachs J (Eds).
World Happiness Report 2016 (Update) Vol I, 8-49. New York: Sustainable Development Solutions Network

12. Noncommunicable diseases country profiles. WHO 2014

13. Lampert R. Managing With Pacemakers and Implantable Cardioverter Defibrillators, Circulation 2013;128:1576-85

14. Lampert R., Olshansky B., Heidbuchel H et al. Safety of Sports for Athletes With Implantable Cardioverter-Defibrillators Results of a Prospective, Multinational Registry Circulation. May 2013;127:2021-30

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC