Cu o lună în urmă, conducerea Secţiei de
diabet, nutriţie şi boli metabolice a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă
Cluj‑Napoca depunea la Ministerul Sănătăţii un memoriu prin care solicita
transformarea secţiei în Institutul regional de diabet, nutriţie şi boli
metabolice Cluj, unitate de sănătate publică, învăţământ şi cercetare, în
subordinea Ministerului Sănătăţii şi în contract cu Casa Naţionala/Judeţeană de
Asigurări de Sănătate. Alături de memoriul justificativ, dosarul depus mai conţinea
o notă de fundamentare, avizul SCJU Cluj‑Napoca şi pe cel al Consiliului Judeţean
Cluj. În principiu, cele două instituţii judeţene sunt de acord cu înfiinţarea
institutului de diabet, în anumite condiţii. Spitalul doreşte ca centrul de
diabet să precizeze sursa de finanţare, să întocmească o analiză cost-beneficiu
şi să-şi asume răspunderea pentru demers, iar Consiliul este de acord cu acest
demers doar dacă Ministerul Sănătăţii va aproba cererea.
Este
sau nu de acord ministerul?
Alin Ţucmeanu, secretar de stat în MS, vede
această iniţiativă ca o încercare de a forţa mâna ministerului pentru a
îndrepta mai mulţi bani către acest centru de diabet: „Toată lumea vrea
institut pentru că ei cred că… e [vorba] de bani. (...) Nu putem chiar aşa să
facem institute peste institute. Mai ales că nu este cazul. Avem la Bucureşti
[un institut] de diabetologie. Deci vorbim de un institut unde pacienţii se
adresează că au într-adevăr probleme care sunt depăşite la nivel local. (...)
Institutul pe care îl doresc ei acolo se leagă de dorinţa unui TCP (tarif pe
caz ponderat, n.n.) mai mare, din dorinţa de a contracta cu Casa la nişte sume
mai mari“, îşi justifică refuzul oficialul. De altfel, spune el, la Cluj va
exista un spital regional. Vasile Ciurchea, preşedintele Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate, spune că nici Casa şi nici pacientul nu vor fi afectaţi:
„Eu plătesc acelaşi cost pe diabet, pot să facă cum vor ei“.
Refuzul secretarului de stat Ţucmeanu de a
da undă verde demersului nu convine iniţiatorilor, specialişti de marcă ai
diabetologiei româneşti, deoarece „spitalul regional nu are nimic [în comun] cu
forma de organizare a institutului. Forma de organizare de institut dă greutate
mai mare şi cercetării, dă competenţe eventual administrative zonale. (…)
Spitalul [regional] de urgenţă este o unitate sanitară, probabil terţiară –
sunt (probabil vor fi, n.n.) patru în ţară, care vor trebui să rezolve
problemele care nu se pot rezolva [în spitalele judeţene]. Institutul nu este
neapărat o unitate terţiară, deşi implicit şi funcţia asta o va îndeplini, dar
el are şi buget de cercetare, are rolul de aşa-zis for metodologic pe diverse
probleme“, explică Ioan Andrei Vereşiu, conferenţiar şi şeful Centrului de
diabet, nutriţie şi boli metabolice din cadrul SCJU Cluj-Napoca. „Iar dacă ne
uităm pe datele contabile, mai spune acesta, în anul 2014 veniturile secţiei
depăşesc cu peste 670.000 de lei cheltuielile“.
Cine
ar avea de câştigat?
Ioan Andrei Vereşiu este convins că înfiinţarea
institutului este şi în interesul ministerului, pentru că, spune el, este mai
normal să coordonezi o zonă cu astfel de unităţi care să centralizeze
activitatea, decât cu fiecare judeţ în parte. Şi CNAS ar avea de câştigat, în
opinia sa, pentru că astfel şi-ar putea ordona programele financiare ş.a.: una
este să discuţi cu patru, cinci sau câte or fi ele, institute regionale, decât
cu peste 40 de case judeţene, care „fiecare îşi face regula ei“. „La o minimă
documentare, se poate vedea foarte uşor ce lipsă de unitate există în aplicarea
unui program naţional, fiecare îşi face regulile lui; e ridicol câteodată“,
conchide specialistul clujean.
Şi prof. dr. Maria Moţa, şefa Clinicii de
diabet, nutriţie şi boli metabolice a SCJU Craiova, consideră că sunt necesare
astfel de institute, mai ales acolo unde există un nivel mai înalt de pregătire
decât în celelalte zone, iar „la Cluj sunt specialişti foarte buni de diabet,
care ar avea capacitatea intelectuală şi organizatorică de a acţiona în zonă“.
Pe de altă parte, Maria Moţa apreciază că, odată cu înfiinţarea mai multor
institute, „în mod automat, pe măsură ce se va deschide un nou institut, va
scădea finanţarea celorlalte spitale“. Şi asta, în condiţiile în care oricum nu
este de acord cu modul actual de finanţare, pentru că „nu este normal ca, în
aceleaşi condiţii de pregătire, când noi, medicii din toată ţara, putem să
desfăşurăm aceleaşi activităţi, să fie o diferenţă mare în alocarea
fondurilor“. Ea spune că pacienţii din majoritatea centrelor de diabet din ţară,
care de ani de zile îşi cumpără medicaţia specifică pentru anumite complicaţii,
„preferă să meargă la institut (Institutul „Paulescu“ din Bucureşti, n.n.),
unde găsesc acele medicamente, destul de scumpe, mai ales în neuropatia
diabetică, îşi fac gratuit o cură de tratament de 10–15 zile, după care se simt
foarte bine şi se întorc acasă“.
Se
poate unul şi la Iaşi?
În sprijinul celor de la Cluj se pronunţă şi
prof. dr. Mariana Graur, şefa Clinicii de diabet, nutriţie şi boli
metabolice a Spitalului „Sf. Spiridon“ Iaşi, care spune că „nu e rău, mai ales
că acolo sunt o mulţime de programe regionale, de exemplu montarea pompelor de
insulină, care se desfăşoară pentru toate cele şase judeţe din Transilvania.
Chiar cred că nu e o idee rea. Poate ar trebui să facem şi noi unul, la Iaşi“.
Conform memoriului justificativ depus la MS,
Centrul de diabet de la Cluj, ca structură funcţională a SCJU Cluj-Napoca, este
compus dintr-o secţie clinică cu 25 de paturi, un ambulatoriu cu şase cabinete
de specialitate şi un cabinet de chirurgie specializat în probleme de picior
diabetic. Centrul funcţionează într-un corp separat de clădire, care are la
parter şi un laborator, ce aparţine de Laboratorul central al SCJU Cluj. Funcţional,
în cadrul centrului, există şi un cabinet de educaţie terapeutică pentru
persoanele cu diabet zaharat.