Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Educația medicală se face cu înțelegere

Viața Medicală
Iftimie NESFÂNTU vineri, 15 septembrie 2017

     Există o particularitate a medicilor cu experiență, care par să pună un diagnostic și să recomande un tratament cu o ușurință ieșită din comun, uimind de multe ori nu doar pacienții, ci și colegii din clinici universitare. Rezultatele analizelor și investigațiilor confirmă apoi flerul acestor medici, când acesta există. Ce înseamnă fler? Mulți interlocutori invocă semiologia medicală. S-au mai invocat, frecvent, lipsurile, dar și faptul că medicii de familie (mai ales cei din zone izolate) sunt singuri în fața unor situații imposibile, dobândind o experiență mult mai bogată decât cei care nu întâmpină greutăți. Și totuși, uneori nu acestea sunt explicațiile. Am făcut un drum țintit la Oncești și Stănișești pentru a vorbi cu dr. Isabela Mihaela Andriescu, medic de familie la cabinetul personal din Oncești despre experiența practicării medicinei în mediul rural din România.

 

Cum ajungi pe calea cea bună

 

     Felul în care izbutesc oamenii de la țară, considerați simpli, să afle la ce doctor să meargă pentru a fi puși pe calea cea bună este la fel de interesant precum este de trist. Un doctor bun nu rămâne necunoscut, chiar dacă își desfășoară activitatea într-un sat aflat departe de oraș și de spitalele mari. Un vârstnic cu un aer distins, deși îmbrăcat simplu, în haine îndelung purtate, fost ortoped la Bacău, cum s-a prezentat, a ales cabinetul doctoriței Andriescu pentru că în ea are încredere. Domnul este un fel de „SMURD local”, precizează doctorița. „A venit pe la noi să-și aducă un vecin, un veteran de 96 de ani. Are grijă de cei cu necazuri.” Prin această metaforă – „SMURD local”, doamna doctor m-a făcut să-mi amintesc despre indispensabilele asistente sociale din satele izolate, care asigură legătura între medicul de familie, pacienții infirmi și consiliul local.

 

Dificultățile îți arată drumul

 

     – Din experiența dv., ce anume este cel mai greu pentru un medic de familie care lucrează într-un sat, nu neapărat izolat, dar aflat departe de un spital?
     – La început, credeam că dificultatea ține de diversitatea cazurilor și de imprevizibilul lor. Nu sunt în fiecare zi cazuri grele, însă, când sunt, parcă anume apar când e o situație mai critică – iarna sau când ai și altceva urgent de făcut. Asta-i medicina la țară. Suntem singuri cu toate cazurile astea grele.

 

     – Ne puteți da un exemplu?
     – Eram la Stănișești, într-o zi de luni. Duminică fusese o vânătoare. Doi adolescenți, de 16-17 ani, au găsit un porc mistreț, rănit. Rănit, nu omorât. Au vrut să-l omoare și să-l mânânce, dar mistrețul l-a atacat pe unul dintre ei. L-au adus la dispensar, așa că am dat telefon la Podul Turcului, dar nu putea să vină nicio salvare, erau toate ocupate. Așa că ne-am apucat de cusut, și eu și soțul, care e tot medic. Când a venit, într-un târziu, salvarea, copilul era deja rezolvat. Avem în dispensar tot ce trebuie. Asta ne-a ajutat foarte mult la întreaga procedură.

 

     – Aveți posibilitatea să faceți și chirurgie? Sau vă cer teste de sterilizare periodic, care se plătesc unui laborator specializat? Știu că sunt extrem de scumpe și banii nu se pot recupera într-un cabinet mic...
     – Da, așa este, dar noi folosim truse de unică folosință. Te ajuți cu ele o dată și pe urmă le arunci.

 

     – Nu costă mai mult decât să sterilizezi?
     – Oricum costă. O sterilizare se face cu un autoclav care consumă foarte mult curent și necesită mult timp. E mai simplu cu trusele de unică folosință, pentru că nu ne confruntăm atât de des cu cazuri care să aibă nevoie de chirurgie pentru că nu pot fi transportate la spital. Dar dacă apar, le îngrijim ca la carte. De exemplu, am avut și un tânăr scalpat în urma unui accident de căruță. L-am cusut, l-am aranjat și până am terminat noi mica intervenție, a venit și ambulanța. Nu poți sta cu mâinile încrucișate, trebuie să ai pe ce să pui mâna. Nu poți să stai și să te uiți, fără să faci ceva, mai ales că a trecut un timp până a venit ambulanța. L-am cusut și l-am scos din starea de șoc. Dar a fost un norocos că a scăpat.

 

Cuțitul ținut în vitrină nu folosește la nimic

 

     – Și pe urmă, ați reconsiderat dificultățile?
     – Da, a intervenit experiența. Semiologia medicală te învață să observi semnele externe și să le corelezi cu adevăratele cauze ale bolilor. Am înțeles, însă, cu trecerea anilor, că dacă vezi bolnavul static, dacă vezi doar ce ai în fața ta, nu vezi prea departe. Trebuie să știi ce probleme a mai avut, pentru a putea intui și problemele de sănătate ascunse pe care le mai poate avea, pe lângă cele manifeste.

 

     – Cum descrieți complianța la tratamente a sătenilor?
     – E destul de greu. În primul rând, trebuie să-i convingi. Degeaba le poruncesc eu ce și cum să facă și le scriu rețete. Ei se întorc acasă și uită tot ce le-am spus. Pentru că nimeresc pe același tipar, și alunecă în aceleași erori care i-au dus către boala lor. De multe ori, cred că nu-i interesează sănătatea. Realitatea este că ei fac cum fac și ceilalți, ca să fie în rândul lumii. Și se iau unul după altul, copiind și adoptând comportamente nesănătoase, apoi vin să se trateze pentru ce au stricat. Unele deprinderi devin obiceiuri, iar aceste obiceiuri se fixează în toate acele tipare defectuoase de „socializare” și sunt transmise mai departe, în toată sătimea. De exemplu, nu te poți duce la o nuntă și să faci altfel decât ceilalți. Și dacă nu sunt nunți, sunt pomeni, și povestea se repetă. La sat, sărăcia nu e compensată prin cantități mai mici de alimente și băutură, ci prin calitatea îndoielnică a lor.

 

     – Cât de mult vă ajută semiologia învățată în facultate, în lipsa aparaturii specializate?
     O să fac o analogie. Dacă ții în vitrină un cuțit, fără să-l folosești, nu-ți folosește la nimic. Dar dacă ai ceva de tăiat cu el, trebuie să-l folosești, ești nevoit s-o faci. Așa este și cu semiologia medicală. La oraș și-a pierdut însemnătatea, stă în vitrină, dar la sate o folosim intens. Iar când ai un caz precum cel al băiatului scalpat de roata carului, începi să vezi că „pacientul” nu e doar un simplu pacient. Și îți pui în aplicație toate abilitățile de care dispui, semiologice sau nu. Dar a avut și noroc, pentru că dacă ar fi avut vreo hemoragie puternică, nu știu dacă îl puteam scăpa. Și nici măcar nu era cineva din sat, venise pe la rude și l-a găsit necazul aici. Până la Bacău sunt aproximativ 60 de kilometri, așa că ambulanța tot întârzia.

 

Educația medicală

 

     De mule ori, prima impresie contează. Sunt detalii care nu pot fi schimbate în pripă, sunt clișee comportamentale care țin de imprevizibil, și chiar de dialogul în sine, de atitudinile personajelor din planurile secundare. Nu doar oamenii exprimă pe chipul lor stări și atitudini cu o anumită invariabilitate, dincolo de moment.
     Atmosfera din cabinetul doctoriței Andriescu, faptul că asistenta vorbea doar când cele spuse aveau un rost, respectul și încrederea pacienților – transpunse în felul în care erau îmbrăcați – vorbesc despre un fenomen. Activitatea medicului de familie devine model pentru săteni, care caută să fie și ei mai buni, mai curați, mai săritori când cineva are o problemă.
     Educația medicală, încă deficitară în multe sate, nu se face poruncind și repezindu-i pe oameni, ci cu înțelegere. Este implicată în acest fenomen și o anumită reciprocitate a atitudinilor și sentimentelor, dar nu în sensul de a fi identice. Investind în celălalt încredere și respect, obții încredere și respect. Lucrurile acestea se simt și se văd, și fiind complexe, nu pot fi trucate.
     Au fost de ajuns câteva ore ca să realizez că acolo, la Oncești, trăiește și lucrează un medic legat de locuri și oameni, devenit model pentru mulți dintre ei. Schimbările, atât de necesare peste tot, vin și prin activitatea medicilor de familie. Și totuși, de ce e mai ușor să ajuți oamenii lucrând într-un sat și nu într-un oraș sau într-o clinică universitară? „Când locuiești de multă vreme într-o casă, găsești mai ușor un obiect rătăcit. Când însă ești doar turist, este mai greu”, mi-a explicat doctorița din Oncești.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC