Câştigase postul prin concurs, în aprilie 2001. Bucuria i-a fost însă scurtă. Mergând să-şi vadă „locul de muncă“ a găsit două clădiri în paragină. N-a dat bir cu fugiţii. După un proces-verbal amănunţit, a luat în primire „trista moştenire“ şi s-a pus pe treabă. Apoi, a convins consiliul local şi a cumpărat ruinele fostului dispensar. Una a rămas încă aşa cum era, cealaltă însă, reabilitată şi folosită drept cabinet, rivalizează cu unităţile private ce pot fi văzute prin oraşele mari. Sau prin Vest. Mai mult, fiind într-o zonă care ar putea oricând să devină staţiune turistică, beneficiază de aerul ozonat şi de priveliştea reconfortantă a culmilor, parţial împădurite, din jur. Ca reporter, nu puteam să rămân indiferent. Cunoscute şi de alţii, cele descoperite în acea zi pot naşte teme de meditaţie şi chiar proiecte. Căci iată, dacă medicul este pus pe treabă, se pot face adevărate minuni.
Un reportaj de Iftimie Nesfântu. (...)