„O
boală a națiunilor bogate, devenită acum boala țărilor cu venit mediu.“
Așa
descrie diabetul zaharat dr. Margaret Chan, director general al Organizației
mondiale a sănătății (OMS).
Creșterea
alarmantă a prevalenței bolii și a numărului de cazuri nou diagnosticate este
principala observație desprinsă din Raportul global despre diabet, lansat de
OMS la 7 aprilie, de Ziua mondială a sănătății.
DZ2 este acum și al copiilor
Conform
Raportului OMS, prevalența diabetului aproape s-a dublat în ultimele decenii,
crescând de la 4,7% în 1980 la 8,5% în 2014, în paralel cu creșterea numărului
de persoane obeze sau supraponderale. Diabetul a cauzat 1,5 milioane de decese
în 2012, ajungând a opta cauză de mortalitate pentru ambele sexe și a cincea
pentru sexul feminin. Avântul bolii a fost observat cu precădere în țările cu
venituri medii sau mici și mai puțin în cele cu venituri mari. Nu se cunoaște
cu exactitate prevalența fiecărui tip de diabet, dar majoritatea pacienților
sunt afectați de diabetul zaharat tip 2. Contrar a ceea ce știam până acum,
aici nu este vorba doar despre pacienții adulți, ci și despre copii, unde DZ2 a
început să fie din ce în ce mai des întâlnit, dar continuă să fie
subdiagnosticat.
Tot mai mulți supraponderali
Prevalența
diabetului în Europa a fost de 7,3% în 2014 (față de 5,3% în 1980),
menținându-se la un nivel scăzut față de celelalte regiuni ale lumii (8,3% în America,
13,7% în estul Mediteranei și 8,6% în Asia de Sud‑Est). Cea mai mică prevalență
s-a întâlnit în Africa – 7,1%. În România, prevalența diabetului a crescut de
la 4% din femei și puțin peste 5% din bărbați în 1980, la 8,4% din femei,
respectiv 8,5% din bărbați în 2014. Mai grav, la noi, 60,8% sunt persoane
supraponderale, iar 23 dintr-o sută sunt obeze.
În prezent, în
lume există 422 de milioane de pacienți cu diabet, dar numărul celor afectați
este mai mare dacă luăm în considerare persoanele cu o toleranță scăzută la
glucoză. Cele mai multe devin diabetice în următorii ani, conform
statisticilor, iar până la tranziție au un risc crescut de boli cardiace și
accidente vasculare cerebrale.
Posibilități improbabile
Numerele sunt
îngrijorătoare, însă Federația internațională de diabet (IDF) raportează datele
fără a ține cont de faptul că fiecare țară operează definiții diferite ale
diabetului. Prevalența bolii se calculează uneori pe baza glicemiei á jeun,
alteori pe baza testului de toleranță la glucoză sau a hemoglobinei
glicozilate. De asemenea, nu știm în ce măsură au fost cu adevărat afectate de
diabet persoanele de vârstă medie, în contextul îmbătrânirii populației și al
creșterii demografice. Este semnalul pe care îl trage un colectiv internațional
de specialiști în revista Lancet, printr-un studiu realizat în 200 de
țări (NCD-RisC) și care încearcă să completeze statisticile oficiale, dat
publicității de Ziua mondială a sănătății.
Autorii au
arătat că, deși creșterea numărului total de diabetici – de la 108 milioane în
1980 la 422 de milioane în 2014 – poate părea alarmantă, saltul a fost cauzat
doar în proporție de 28% de creșterea prevalenței (mai importante fiind
îmbătrânirea populației și creșterea demografică).
Studiul a
analizat și consecințele menținerii tendințelor actuale ale prevalenței
diabetului. Dacă acestea continuă, prevalența diabetului în lume va ajunge la
12,8% din bărbați și 10,4% din femei. În acest context, probabilitatea de a
ajunge în 2025 la prevalența din 2010 (ținta globală pentru bolile
netransmisibile) este mai mică de 1%.
Cauzele epidemiei
Cauzele
diabetului zaharat de tipul 1 nu se cunosc, dar diabetul de tip 2 este atribuit
interacțiunii dintre factorii metabolici și de mediu pe un teren genetic ce
predispune la boală. O dietă bogată în calorii, fumatul, lipsa activității
fizice și obezitatea sunt factori care cresc exponențial riscul de dezvoltare a
unui dezechilibru metabolic ce duce în final la diabet.
Dintre
toate acestea, obezitatea și depășirea unei greutăți normale sunt cei mai
puternici factori de risc și cauzează cele mai multe cazuri de diabet zaharat
în lume. Conform raportului OMS, una din patru persoane adulte era
supraponderală în anul 2014, iar una din zece obeză. Alimentația bogată în
acizi grași saturați și dulciuri și săracă în fibre, din ce în ce mai adoptată
în rândul populațiilor sărace, este fără îndoială cauza acestor dezechilibre în
greutatea omului modern. Există numeroase studii care o demonstrează,
subliniază specialiștii OMS. Și dau ca exemplu scăderea numărului cazurilor de
diabet de tip 2 în Cuba, în perioada recesiunii economice. Din cauza scăderii
rației zilnice de calorii, în asociere cu creșterea activității fizice,
populația din Cuba a înregistrat o scădere a indicelui de masă corporală și în
paralel a cazurilor de diabet.
Aceeași
legătură indubitabilă între variabilitatea consumului alimentar și prevalența
diabetului se observă și în România postdecembristă. Graficele OMS arată o
creștere netă a prevalenței diabetului după 1989 în România. Mâncăm mai mult,
dar asta nu este întotdeauna în folosul nostru.
Mulți factori de risc
Iar dacă a
mânca mult nu este în folosul nostru, se pare că nici utilizarea autoturismului
personal nu ne ajută pe termen lung. Lipsa activității fizice se întâlnește la
un sfert din persoanele adulte peste 18 ani, dar devine din ce în mai des
observată și la adolescenți: 84% din fete și 78% din băieți nu îndeplinesc
standardele minime de activitate fizică propuse pentru un stil de viață
sănătos. Lipsa mișcării se întâlnește cu precădere în țările cu venituri mari.
Fumatul este
alt factor de risc pentru diabetul zaharat de tip 2. Riscul de diabet rămâne
crescut timp de zece ani după ce marii fumători renunță la obicei. De aceea,
raportul OMS recomandă înăsprirea măsurilor fiscale și legislative antifumat și
aplicarea celor existente, precum și campanii publice antitutun și creșterea
taxelor.
Nici diabetul
gestațional nu este un factor de risc neglijabil, copiii care se nasc din mame
diabetice având un risc crescut de a dezvolta DZ2.
Ucigașul silențios
Raportul OMS nu
este, de fapt, doar despre diabetul zaharat, ci despre întreg contextul care îl
determină și despre toate complicațiile care pot apărea. Nivelurile de glucoză
în sânge tranzitoriu ridicate cresc mortalitatea chiar înainte de instalarea
diabetului. În 2012, numărul deceselor cauzate de diabet și de valori glicemice
tranzitoriu crescute a fost estimat la 3,7 milioane. Dintre acestea, doar 1,5
milioane au fost cauzate de diabet, restul fiind complicații ale
hiperglicemiilor tranzitorii. Suferința hiperglicemică nu are răsunet clinic,
dar este un „ucigaș silențios“, ducând la boli cardiovasculare, boală renală
cronică și crescând persistența infecțiilor tuberculoase. Numărul deceselor
cauzate de aceste complicații este de cinci ori mai mare în țările cu venituri
mici și medii decât în cele cu venituri mari (1,5 vs. 0,3 milioane de cazuri).
Cele mai multe apar după vârsta de 50 de ani, în special la grupa 60–70 de ani.
Complicațiile
diabetului zaharat sunt cele care fac din diabet o boală mortală. Nu există
date estimative despre bolile renale sau cardiace cauzate de diabet, deși
majoritatea cardiacilor, a pacienților cu boală renală cronică și a femeilor
care suferă complicații în timpul sarcinii au diabet. Raportul OMS subliniază
că trebuie crescută conștientizarea asocierii reale dintre aceste patologii,
pentru că între 12 și 55% din bolile renale cronice în stadiu terminal sunt
atribuite diabetului. Riscul unui adult de a dezvolta boală renală cronică este
de zece ori mai mare dacă are diabet. De asemenea, adulții cu diabet au un risc
cardiovascular crescut de două-trei ori față de cei fără diabet, chiar înainte
de instalarea diabetului, din cauza nivelurilor ridicate ale glicemiei.
Diabetul a devenit din ce în ce mai mult asociat unor tipuri de cancere și boli
cognitive și este de asemenea un factor de risc pentru tuberculoză, căreia îi
prelungește perioada de activitate.
Costuri triple
Costurile
economice anuale pentru tratarea diabetului și complicațiilor sale au fost
estimate la 827 de miliarde de dolari în întreaga lume în 2013, triplu față de
nivelul din 2003. Suma este atribuită atât creșterii incidenței bolii, cât și
sumei medii cheltuite pentru un pacient diabetic. Costurile tratamentului au crescut
prin utilizarea unor medicamente noi, mai scumpe, dar nu esențiale, pentru că
nu au dovedit un beneficiu terapeutic față de insulina generică. Acestea sunt
antidiabeticele orale pentru diabetul de tip 2 și analogii insulinei.
Costurile bolii
vor crește în continuare, conform statisticilor, însă în țările cu venituri
mici și medii, nu în cele cu venituri mari. Raportul OMS citează în acest sens
un studiu care arată că, până în 2030, diabetul va cauza o scădere a produsului
intern brut cu 1.700 de miliarde de dolari față de 2011. Din această sumă, 900
de miliarde sunt atribuite țărilor cu venituri mari, iar 800 de miliarde
reprezintă scăderea PIB în țările cu venituri mici și medii.
Costurile
diabetului nu afectează doar sistemele de sănătate, ci și pacienții – financiar
și prin dizabilitățile dobândite în timpul bolii. În stadii avansate și cu
multiple complicații, aceștia nu mai pot avea un loc de muncă și au nevoie de
ajutoare sociale. Bugetul unei familii scade drastic, nu atât din cauza tratamentului,
cât mai ales din cauza invalidității determinate de boala diabetică.
Cheltuielile cu boala devin catastrofale pentru întreaga familie a bolnavului,
chiar dacă spitalizarea este asigurată de cele mai multe ori de asigurările de
sănătate.
Strategii eficiente
Realitatea este
că sistemele de sănătate din întreaga lume sunt axate pe prevenția și
managementul bolilor transmisibile și nu realizează încă pericolul reprezentat
de bolile netransmisibile. Nici populația nu înțelege că strategiile de
prevenire a diabetul nu au un efect real dacă nu sunt respectate.
Pentru a scădea
numărul cazurilor de diabet, trebuie stabilite norme pentru un stil de viață
sănătos care să fie respectate de toate persoanele, indiferent dacă au sau nu
diabet. Cursa este una lungă, căci normele trebuie respectate toată viața, iar
stilul de viață sănătos trebuie „învățat“ încă din fragedă copilărie, când
obiceiurile alimentare sunt în formare iar metabolismul este ușor de programat,
arată raportul OMS. În acest scop, viitoarele mame trebuie încurajate să aibă o
dietă echilibrată în timpul sarcinii și să alăpteze natural timp de șase luni.
Studiul din Lancet amintit mai sus susține ipoteza variațiilor
fenotipice din cauza nutriției inadecvate în perioada de sugar sau în copilăria
precoce.
Totuși, de
multe ori binele se poate face doar cu forța, mai ales că nu poți convinge să
nu mănânce cât poftesc generațiile de oameni care au trecut prin perioade de
raționalizare a alimentelor. Astfel, strategiile de prevenție ale fiecărui stat
trebuie să includă politici care să crească accesul populației la o alimentație
sănătoasă și să promoveze activitatea fizică regulată. În acest sens, trebuie
create toate condițiile pentru utilizarea altor tipuri de transport decât cele
publice sau personale și pentru activitățile în aer liber.
Diagnosticul diabetului
Diagnosticul
precoce este esențial pentru controlul bolii diabetice și prevenirea
complicațiilor, pentru că prognosticul este prost la pacienții cu boală
avansată. Raportul OMS arată că între 24 și 62% din cazurile de DZ2 rămân
nediagnosticate și, implicit, netratate. Chiar și în țările cu venit mare,
procentul cazurilor nediagnosticate variază între 30 și 50%.
Odată
diagnosticați, pacienții își pot crește speranța de viață prin controlul regulat
al glicemiei, respectarea unei diete stricte, adoptarea unui stil de viață din
care să nu lipsească exercițiul fizic și medicația corespunzătoare. Însă DZ2 nu
este ușor de diagnosticat în stadiile inițiale, căci este multă vreme
asimptomatic. În plus, pacienții se prezintă la spital doar când apar
complicații cardiace sau când încep să își piardă vederea.
În România,
riscul ca un pacient diabetic să rămână nediagnosticat crește exponențial
atunci când ne gândim că nu există analize obligatorii ale asiguraților. Niciun
potențial pacient român nu se va prezenta la medicul de familie pentru a cere
analize pentru că simte „amorțeli“ ușoare la membrele inferioare. Cei care nu
cunosc medicină vor crede că au muncit prea mult și se vor odihni, pentru că nu
îi cheamă nimeni la analize. Statul român nu este direct interesat de
picioarele românilor.
Din păcate,
chiar dacă sunt diagnosticați, pacienții nu respectă recomandările și nici nu
se prezintă la următoarele controale, care trebuie efectuate la perioade regulate,
arată raportul OMS. Pacienții nu urmează tratamentul și nu își măsoară glicemia
regulat, mai ales că în multe din țările cu venituri mici și medii pacienților
le sunt inaccesibile financiar glucometrele. De aceea, trebuie realizate
eforturi pentru a crește conștientizarea importanței unui diagnostic precoce și
a respectării recomandărilor în această boală. Un management corect al bolii
crește semnificativ calitatea vieții unei persoane cu diabet.
Prevenție și control
Metodele pentru
prevenirea și controlul diabetului variază semnificativ de la o țară la alta,
în funcție de statusul economic. Cele mai multe state au politici de prevenție
și protocoale de tratament, dar, în țările cu venituri mici și medii, acestea
nu sunt corect implementate din cauza lipsei de fonduri. Uneori, medicii nu au
acces la tehnologiile care pot crește aderența la tratament.
De asemenea,
insulina și tratamentul cu antidiabetice orale sunt accesibile doar în câteva
din aceste țări, iar și mai puțin accesibilă este chirurgia bariatrică,
dovedită a avea efecte rapide asupra DZ2. Din cele 177 de țări membre OMS care
au răspuns la chestionarele cu privire la resursele pentru bolile
netransmisibile, în 72% insulina este accesibilă în serviciile medicale
primare. Deși România este o țară cu venituri medii înalte, insulina nu este
disponibilă în medicina primară. De asemenea, dintre tehnologiile de bază
pentru măsurarea parametrilor diabetului, în România este disponibilă în
asistența primară doar capacitatea de măsurare a glicemiei, nu și alte teste ca
dozarea hemoglobinei glicozilate, testul de toleranță la glucoză, examenul de
fund de ochi, examenul Doppler arterial al membrelor inferioare ori testele
pentru dozare a cetonuriei.
Larga
majoritate a țărilor lumii (89% din 177) are politici pentru încurajarea unei
diete sănătoase și a exercițiului fizic regulat, dar ele sunt rareori
implementate corect. Cele mai multe țări (71%) au un ghid pentru managementul
diabetului și acesta este implementat și finanțat corect.
Responsabilități
Raportul OMS
despre diabet a fost realizat în încercarea de a inversa tendința de creștere a
cazurilor de boală nou apărută, nediagnosticată sau insuficient tratată.
Potențialul de reversibilitate există, astfel că OMS face o serie de
recomandări pentru controlul numerelor crescânde din patologia diabetului
zaharat.
Pentru început,
OMS recomandă stabilirea unor comisii naționale care să asigure îndeplinirea
angajamentelor politice pentru controlul bolilor netransmisibile, mai cu seamă
al diabetului. Comisiile vor urmări alocarea resurselor pentru îndeplinirea
obiectivelor de prevenție și pentru transmiterea mesajelor antidiabet.
Ministerele
sănătății trebuie să își asume rolurile de lideri în stabilirea planurilor de
prevenire a diabetului și să implice alte instituții în realizarea lor. De
asemenea, ministerele trebuie să stabilească ținte naționale și indicatori
pentru a nu întârzia implementarea planurilor.
Nu există un
consens în ceea ce privește instituirea screeningului pentru DZ2, dar, din
cauza prevalenței ridicate și a complicațiilor severe asociate, se poate
institui această măsură. Desigur, screeningul va fi realizat în funcție de
severitatea incidenței și prevalenței diabetului și de capacitățile și
resursele fiecărei țări în parte. Pacienții cu teste sugestive pentru diabet
pot fi consiliați în scopul încetării fumatului, adoptării unor diete mai
sănătoase și începerii unui program de activități fizice regulate.
Taxe pentru alimente
Dacă până acum
taxa pe viciu se referea la tutun sau băuturi alcoolice, în viitorul apropiat
vom avea și o taxă pe consumul de dulciuri. Consumul de alimente nesănătoase și
băuturi îndulcite trebuie descurajat prin stabilirea unor taxe suplimentare. În
schimb, consumul de alimente sănătoase trebuie promovat, prin încurajarea
cultivării fructelor și legumelor. Promovarea stilului de viață sănătos se va
realiza nu doar prin mesaje către populație, ci și prin stabilirea unor
reglementări fiscale și legislative. De asemenea, instituțiile sanitare trebuie
încurajate să raporteze date cu privire la controlul și tendințele diabetului,
pentru crearea unor registre naționale de diabet care să permită analiza
datelor și adaptarea strategiilor.
România are
politici pentru diabet, obezitate și încurajarea activității fizice, dar
ghidurile și standardele naționale nu sunt complet implementate. Un registru
național există, dar nu este funcțional. Nu avem studii pentru factorii de risc
și măsurarea glicemiei. În acest context, nu putem vorbi despre încurajarea
pacienților să urmeze tratamentele sau să își facă analizele care ar trebui să
fie obligatorii, deși aceste atitudini ar fi benefice nu doar pentru pacientul
în sine, ci și pentru statul român. Prevenția ar scuti multe din costurile
sistemelor de asigurări pentru complicațiile diabetului.
Diabetul poate
fi prevenit, iar dacă pacienții nu vor să conștientizeze această realitate, ei
trebuie convinși. Aceasta este esența raportului OMS. Persoanele cu diabet pot
avea o viață mai bună dacă realizează pericolul reprezentat de stilul de viață
nesănătos, de dietele bogate în zaharuri și de lipsa activității fizice.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.