Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Despre nevoia de utilizare neîntâmplătoare a antibioticelor

   De multe ori am fost întrebat: „Și totuși, eu nu primesc niciun antibiotic?” sau „Doar atât de puține zile de tratament cu antibiotic?”. Intonația pacientului evoca uneori neîncrederea, alteori mirarea. Este acel moment în care înțeleg că nu am cum să renunț și merg mai departe să îmi explic decizia: de ce în acel caz antibioticul nu (mai) ajuta și, încă și mai important, faptul că deși nu mai este de niciun folos, insistența poate fi nocivă pentru pacient. Efectele nedorite pot apărea și în situațiile în care antibioticul nu mai are nicio eficiență, ba chiar riscurile sunt tot mai mari cu cât continuăm mai mult administrarea.
    Antibioticele, despre care cred că au reprezentat cea mai importantă descoperire medicală a secolului trecut, au salvat probabil sute de milioane de vieți, au prevenit sau au scurtat suferința legată de alte nenumărate infecții. Din păcate, există un preț al acestor realizări, reprezentat de efectele adverse ale antibioticelor, unele toxice, altele generate de modificări ale microbilor purtați de pacientul tratat – cum ar fi infecțiile postantibiotice (cazul infecției determinate de Clostridium difficile) sau selectarea de bacterii rezistente la antibiotice. Ultimul fenomen menționat individualizează antibioticele în „lumea” medicamentelor: prin faptul că pot determina selecția de bacterii rezistente ce se pot transmite mai departe altor persoane, antibioticele pot afecta nu numai persoana tratată, ci pot avea efecte și la nivelul societății.
    Din păcate, de prea multe ori, atitudinea noastră nu este una de utilizare judicioasă a acestei resurse terapeutice; estimările organizațiilor internaționale arată că mai mult de o treime, posibil până la jumătate din tratamentele cu antibiotice nu sunt justificate. Deși antibioticele sunt eficiente doar în tratamentul infecțiilor bacteriene, de foarte multe ori se constată că s-au administrat în viroze respiratorii sau în toxiinfecții alimentare; deși aproape întotdeauna antibioticele se administrează ca să ajute la vindecarea unor infecții și nu ca să le prevină, de foarte multe ori sunt tratate persoane care nu au nicio manifestare de boală, ci doar colonizări bacteriene demonstrate prin teste de laborator. Alteori, deși ar fi eficient un antibiotic cu un spectru mult mai îngust, pacientul este tratat cu unul cu un spectru mai larg, poate chiar cu o asociere de antibiotice, „pentru mai multă siguranță”; iar în alte situații, în care antibioticul este corect ales și administrat, durata tratamentului se prelungește dincolo de momentul când ar putea fi întrerupt, tot în numele siguranței pacientului.
    În luna noiembrie a fiecărui an, ECDC comunică date privind consumul de antibiotice și rezistența bacteriană la antibiotice în anul precedent. Datele statistice comunicate recent arată că, în România, consumul de antibiotice are o tendință de creștere; corelat cu ceea ce se întâmplă în alte state europene, în anul 2015, am ajuns pe un nedorit loc secund între statele Uniunii Europene la indicatorul consum zilnic de antibiotice la 1.000 de locuitori. Acest volum mare al consumului de antibiotice se corelează cu un nivel mai ridicat al rezistenței bacteriene și cu o incidență crescută a infecțiilor cu Clostridium difficile. Mai mult, analiza claselor de antibiotice utilizate indică o preferință a utilizării tocmai pentru acele antibiotice care aduc un risc mai mare de selectare a rezistenței bacteriene și care declanșează mai frecvent infecții cu Clostridium difficile. În anul 2015, un sfert din consumul total de antibiotice din România a fost din aceste categorii: chinolone, cefalosporine din generațiile 2–4, carbapeneme, iar antibioticele cu spectru larg sunt de douăsprezece ori mai frecvent utilizate în raport cu cele cu spectru îngust.
    Un asemenea consum de antibiotice se reflectă în numărul de cazuri de infecție cu Clostridium difficile (aproape 6.000 de cazuri confirmate raportate de spitalele din România în anul 2015 – o subevaluare, așa cum rezultă din faptul că doar mai puțin de jumătate din spitalele din țară au comunicat date despre această infecție). Acest consum de antibiotice, alături de precaritatea măsurilor de limitare a transmiterii de bacterii rezistente de la o persoană la alta, explică și nivelurile mari de rezistență bacteriană: cele mai ridicate din statele Uniunii Europene dacă ne referim la stafilococul auriu meticilinorezistent, la Pseudomonas aeruginosa și principalele antibiotice folosite în tratamentul infecțiilor ce le generează (carbapeneme, chinolone, aminoglicozide) și unele dintre cele mai ridicate niveluri în privința rezistenței la carbapeneme pentru Klebsiella pneumoniae și Acinetobacter baumannii sau a rezistenței Enterococcus faecium la vancomicină.
    La perpetuarea acestei utilizări excesive sau eronate a antibioticelor poate contribui fiecare dintre cei implicați în mod firesc în tratamentul unei infecții. De aceea, ar fi nevoie să se înțeleagă rolul pe care îl avem când, din postura de nespecialiști, ne auto­administrăm antibiotice, le recomandăm și uneori le împărțim cu cei apropiați crezând că o simptomatologie aparent asemănătoare are mereu aceeași cauză și același tratament; contribuția farmaciștilor când eliberează antibiotice fără prescripție medicală; sau faptul că medicii prescriu uneori antibiotice fără a fi necesare, în numele acelei siguranțe despre care aminteam, pentru că așa li s-a solicitat de către pacienți, li s-a sugerat de cei care lucrează în industria farmaceutică sau comercializează medicamente, ori pentru că așa li s-a spus sau așa au văzut la cei care îi învață și le coordonează activitatea medicală.
    De aceea, pentru a putea combate eficient excesul și erorile de utilizare de antibiotice, ar trebui intervenit la nivelul fiecărei categorii, atât prin reglementare, cât și prin formare și informare medicală. Lansarea campaniei de informare „Nu antibiotice la întâmplare”, adresată simultan populației generale și prescriptorilor, reprezintă un moment al speranței că în perioada ce vine se va reuși o reducere a consumului total de antibiotice și o utilizare cât mai judicioasă a diverselor clase de antibiotice.
    De-a lungul timpului, eficiența oricărei inițiative privind utilizarea corectă a antibioticelor a depins de insistența cu care s-au repetat mesajele și de durata campaniei. Aceleași lucruri sunt valabile și la noi pentru a nu risipi repede un bun început. Depinde de cei care au înțeles mesajul campaniei, de cei care îl vor asuma și îl vor duce mai departe prin ceea ce fac. Pentru că doar astfel vom putea spera că tot mai rar se vor repeta întâmplări precum cele prin care am trecut în ultimul an, comemorând tineri doborâți de infecții cu germeni extrem de rezistenți la antibiotice sau aflând despre tot mai mulți dintre cei din preajmă că au avut apropiați cu infecții cu Clostridium difficile după administrarea mai mult sau mai puțin justificată de antibiotice.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.