Newsflash
Reportaje

Copiii cu copii ai României

de Dr. Cornelia PARASCHIV - nov. 9 2018
Copiii cu copii ai României

Abandonul școlar, ruinarea visurilor de viitor și blazarea, teama de stigmatizare și de batjocura colegilor, frica de repercusiuni și de posibile hărţuiri sexuale, responsabilizarea copleșitoare, depresia sunt câteva dintre consecinţele maternităţii la minore.

 
Cristina are aproape 18 ani. Locuiește cu mama și cu sora ei, mai mică, afectată de o pareză spastică de la naștere, într-un sat din Vâlcea. Tatăl a murit într-un accident, când Cristina abia împlinise zece ani, lăsând familia deznadăjduită în casa mică, amărâtă, cu pereţii din chirpici vopsiţi în albastru, care stau să se dărâme dintr-o clipă în alta. Albaștri sunt și ochii fetei, dar zâmbesc triști, adunând sub genele lungi norii unor amintiri dureroase strânse amar în suflet. Un scâncet de copil se aude din singura încăpere a familiei. „E Alesia, fata mea, are trei ani.” Privirea îmi alunecă pe rochia bombată. „Da, sunt însărcinată în luna a opta…” Tace lung și oftează. „O să mai am un copil”, îmi spune timid, luând în braţe o mogâldeaţa palidă cu ochi azurii care molfăie nevinovat un codru de pâine. – „Până la cât ai mers la școală? – Până în clasa a opta, începuse să se vadă burta și mi-a fost rușine. Apoi au venit greutăţile... De când sunt cu Andrei, nu mă mai duc”. Își pleacă privirea să nu îi văd lacrimile rostogolite pe obraz. „Îmi pare rău că nu am mai continuat, pentru că acum este greu fără școală.”
mama minora cu bebelus
Dincolo de statistici găsești destine, afli povești despre mame din România care, pentru că nu ajung la medic la timp, mor înainte să își ţină copiii în braţe, descoperi femei pentru care singurul orizont este cel de până la ulucile gardului ce mărginesc casele de chirpici din care ies doar când trebuie să nască. Și atunci pentru a fi stigmatizate sau discriminate, sau pentru a plăti servicii la care pe hârtie au dreptul gratuit, în realitate... Mama Cristinei spune că a plătit 20 de milioane pentru prima naștere, bani pe care doar ea știe cum i-a strâns. „Pentru analize, ecografii, spital.” În clasa a 8-a, Cristina avea primul copil, dar nu este singurul copil cu copii din această ţară uitată pe harta Europei până și de propriile autorităţi.
În 2016, 24.660 de adolescente românce au rămas însărcinate. Dintre ele, 18.248 deveneau mame, copii cu copii. Aproape 700 dintre mame nici nu împliniseră 14 ani. Alte 6.412 minore au întrerupt sarcina, concluzionează un raport al Institutului Naţional pentru Sănătatea Mamei și Copilului.
Dacă ne referim la numărul de avorturi, în România, la 185.000 de nașteri, aproape 80.000 de femei aleg să întrerupă sarcina printr-un avort. Totuși, cine sunt taţii acestor copii de copii? Aproxi­mativ 2.500 dintre partenerii mamelor adolescente au avut vârste cuprinse între 15 și 19 ani, 200 nu au împlinit 15 ani și o treime aveau peste 30 de ani.

Una din zece nașteri și un avort din zece se produc la adolescente
Adolescenţii se află rareori printre grupurile-ţintă prioritare ale politicilor, se precizează în raportul „The State of the World’s Children 2011”. Totuși, acest grup a devenit mai vizibil în ultimii 20–30 de ani, ca urmare a unor provocări globale precum răspândirea SIDA, șomajul în rândul tinerilor și schimbările demografice.
Un studiu al Ministerului Sănătăţii desfășurat între 2009 și 2012 raporta cifre alarmante: 90.000 de adolescente au devenit mame în decursul celor trei ani, alte 37.000 au întrerupt sarcina, iar 3.000 de mame aveau sub 14 ani.
Vârsta medie la care adolescenţii își încep viaţa sexuală este de 14–15 ani pentru băieţi și 15–16 ani pentru fete. Mai grav, potrivit Unicef, 6% din adolescenţii din Iași și 20% din cei din Bacău aveau patru sau mai mulţi parteneri în ultimele 12 luni. Datele pentru Constanţa ies cu totul din tipar: doar 20% au avut doar un partener în ultimele luni, iar 43% au avut patru sau mai mulţi parteneri.
Deși consecinţele fenomenului copiilor cu copii sunt devastatoare, autorităţile, societatea, școala și părinţii păstrează o discreţie totală și o lipsă de acţiune condamnabilă. Rata abandonului școlar, abandonul copiilor nedoriţi în maternităţi și centre de plasament, stigmatizarea și discriminarea mamei minore și a copilului ei, lipsa programelor de consiliere și sprijin, perpetuarea lanţului vicios al sărăciei rămân cele mai importante urmări ale acestui fenomen.
Cauzele identificate de specialiști pentru numărul mare de nașteri la minore includ educaţia deficitară în domeniul sănătăţii și lipsa responsabilizării adolescentului, tabuurile societăţii, disfuncţionalitatea programelor de planificare familială sau privind accesul gratuit la servicii de sănătate reproductivă și planificare familială, lipsa respectării drepturilor gravidei în România.
Doar 6% din adolescenţii români beneficiază de educaţie pentru sănătate, aceasta ducând la un număr crescut de copii care fumează, consumă alcool, droguri, au probleme de relaţionare, depresii sau surmenaj, au tulburări de nutriţie sau își încep precoce viaţa intimă fără să folosească metode de protecţie împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală și fără să realizeze că deciziile lor le pot afecta cursul vieţii pentru totdeauna.
Deși există numeroase strategii multiministeriale, aplicarea lor în practică ridică semne de întrebare. Ministerul Sănătăţii (MS), Ministerul Educaţiei (ME) și Ministerul Tineretului și Sportului (MTS) ar trebui să implementeze măsuri privind educaţia despre sexualitate și sănătatea reproducerii, prevăzute în Strategia Naţională de Sănătate 2014–2020, dar și în Strategia Naţională în domeniul politicii de tineret 2015–2020. În Strategia de Sănătate 2014–2020, unul dintre obiective este reducerea numărului de sarcini nedorite și avorturi la adolescente (Obiectivul Strategic 1.2), însă niciuna dintre măsurile propuse nu are indicatori de monitorizare sau de măsurare.
Deși, conform legislaţiei românești, gravidele beneficiază gratuit de consultaţii pentru sarcină, de două seturi de analize și investigaţii recomandate de MS, în practică se invocă adesea terminarea plafonului de decontări acordate de CNAS sau lipsa contractelor medicilor obstetricieni cu aceste instituţie.

Sarcinile la minore sunt riscante
Aspecte sociale negative sunt cele educaţionale (multe dintre ele nu au nicio calificare), minorele au șanse mai mari de a fi respinse la angajare și de a trăi în sărăcie, foarte multe se află într-un conflict familial și sunt „mame singure”, copiii lor fiind mai susceptibili de a deveni ei înșiși părinţi adolescenţi. Una dintre probleme o reprezintă faptul că nu apelează la ajutor medical specializat în timpul sarcinii, nu fac investigaţii pe parcursul ei sau consumă substanţe nocive, precum alcool, tutun sau droguri. Legislaţia în privinţa susţinerii mamelor minore respinse de familie este deficitară.
Mamele minore se confruntă cu complicaţii redutabile în timpul sarcinii, nașterii sau, ulterior, după naștere. Sarcina constituie o perioadă de risc major atât pentru mama minoră, cât și pentru făt, printre complicaţiile care pot surveni fiind incluse preeclampsia, eclampsia, restricţia de creștere intrauterină, nașterea prematură și morbidităţi perinatale, precum sindromul de detresă respiratorie, icterul sau mortalitatea neonatală.
Bebelușii subponderali sunt mai susceptibili la boli cum ar fi diabetul și bolile cardiace. Greutatea scăzută la naștere afectează dezvoltarea creierului, persoanele care au fost născute subponderale au avut probleme de învăţare până la maturitate (NEJM, 2002). Sugarii născuţi de mamele cu vârsta sub 20 de ani au un risc mai mare de a muri în primul an, comparativ cu copiii născuţi de mame de peste 20 de ani (Weiss, 2012).
Din punctul de vedere al implicaţiilor psihologice, adolescentele au un risc mai mare de a dezvolta depresie postnatală sau alte tulburări postpartum. Sprijinul social insuficient (lipsa sprijinului din partea familiei sau a tatălui copilului) poate afecta psihicul adolescentei (instalându-se frica, izolarea, depresia) și compromite reintegrarea în societate. Un alt risc îl reprezintă acela al abandonului școlar sau, mai grav, al părăsirii copilului (Lanzi Bert Jacobs, 2009).
În concluzie, fenomenul trebuie să se afle pe agenda publică a autorităţilor și trebuie luate măsuri urgente pentru educaţia și sprijinirea adolescenţilor și a mamelor minore.
 
ETICHETEmame minore

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe