Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Consumul de alcool în Uniunea Europeană. Lecția italiană pentru Est

Viața Medicală
Prof. dr. Radu NEGOESCU marţi, 31 mai 2016
Viața Medicală
Dr. Adele DI STEFANO marţi, 31 mai 2016
Viața Medicală
Asist. Doina NIŢULESCU marţi, 31 mai 2016
Viața Medicală
Psih. Mirela BĂNĂŢEANU marţi, 31 mai 2016
Viața Medicală
Psih. Cristian BĂLAN marţi, 31 mai 2016
     Abuzul de alcool este al doilea după fumat în lista factorilor majori de risc pentru boli netransmisibile în lumina programului CINDI (Countrywide Integrated Non-communicable Diseases Intervention), strategie de prevenție populațională a bolilor netransmisibile ce a stabilit punți de solidaritate și cooperare între estul și vestul Europei. Efectele nocive ale abuzului de alcool îl plasează printre primii cinci factori de risc pentru boli, invaliditate și deces pe plan global. Abuzul de alcool este implicat în etiologia a peste 200 de boli și dizabilități (1).
     În cele ce urmează, prin „adult“ se înțelege (în scopuri statistice) o persoană cu vârsta de 15 ani sau mai mult.

 

Consumul de alcool în Uniunea Europeană

 

        Consumul de alcool în UE prezintă pe alocuri niveluri îngrijorătoare, cu precădere în țările Europei de Est. Situația actuală și dinamica ultimului deceniu privind consumul de alcool la adulții din UE și alte câteva țări europene sunt descrise în fig. 1 și fig. 2. În lumina acestor date, trecând peste Luxemburg (cu populație mică și achiziții mari de către nerezidenți), Letonia, România, Lituania, Austria și Franța raportau în 2010 cel mai mare consum de alcool (definit ca bere, vin sau spirtoase luate împreună) cu sau peste 12 litri echivalent alcool pur/adult/an. La capătul pozitiv al statisticii, unele țări din sud (Cipru, Grecia, Italia, Malta) raportau consumurile cele mai scăzute, spre 7–8 litri/adult/an.
    În zona central-estică a UE, România „conduce“ (în sensul defavorabil), urmată de Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia și Croația. Din centru-vest, mai bine, dar nu departe de România, se prezentau Austria, Franța, Irlanda, Germania și Spania.
    Ca diferență brută, în 2010 față de 1980, cele mai multe țări din UE raportau scăderi: cea mai mare Italia (59%), apoi Grecia, Spania și Franța (38%). Creșterile cele mai ridicate (în valoare absolută mai mică decât scăderile) au fost raportate de Cipru (35%), Irlanda (24%) și Finlanda (23%). În medie, s-a înregistrat o descreștere a consumului de 15% în 2010 față de 1980.
    În privința dinamicii consumului de alco­ol în intervalul 1980–2012 (fig. 2), în timp ce Franța prezenta o îmbunătățire vizibilă, UE 28 ca întreg înregistra o stagnare începând cu 1990 (neașteptat, Finlanda, o campioană a noii sănătăți publice, schița chiar o anumită creștere). Italia prezenta evoluția cea mai convingătoare: metodele și căile lor trebuie să fie o sursă de învățăminte pentru Est și Europa in toto.
    În ceea ce privește consumul de spirtoase (fig. 3), un aspect în legătură directă cu abuzul de alcool, atât la adulți cât și la tineri, Slovacia, Bulgaria, Polonia și Ungaria „conduc“ în Europa Centrală și de Est, urmate de Cehia, România și Croația. În Europa de Vest, Spania, Franța, Marea Britanie, Irlanda și Germania prezentau cifre de nivel mijlociu, apropiate de România.
    În legătură cu distribuția în populație după vârstă, consumul de alcool la adolescenții de 15–19 ani este prezentat în fig. 4, cu România, Ungaria, Slovacia și Bulgaria ca „lideri“ în Europa Centrală și de Est, urmate de Polonia, Slovenia, Croația și Republica Cehă. În Europa de Vest, numai Germania, Portugalia și Franța prezentau cifre nu departe de România.
    Să remarcăm că, în majoritatea țărilor membre UE, adolescenții îi depășesc apreciabil pe adulți în privința consumului de alcool (comparați figurile 1 și 3). De exemplu, în 2010, un adolescent român ingera 16,3 litri/an, comparativ cu 12,7 litri/an pentru un adult.
    Și în dinamică, situația tineretului apare mai rea decât cea a adulților: 12 din 18 țări UE selectate în fig. 5 raportau între 2002 și 2012 creșteri semnificative (12–47%) în proporția tinerilor de 15 ani care consumaseră deja alcool. Oarecum surprinzător, Italia prezenta a doua cea mai agresivă creștere după Slovenia, începând însă de la niveluri mai scăzute în 2002.
    Consumul abuziv de alcool este doar un aspect al fenomenului dependenței de ingestia unor substanțe (ilustrat în extrem de dependența de drogurile ilegale), ale cărui multiple fațete ar trebui considerate ca un tot când sunt proiectate strategii de prevenție sau de restricție social-eficiente. Ingestia de alcool poate interacționa în mod semnificativ (crește când este combinată) cu consumul de tutun, cu utilizarea sistematică a canabisului, cu utilizarea de droguri ilicite altele decât canabisul, cu folosirea de rutină a tranchilizantelor fără rețetă medicală, cu utilizarea de inhalante și, de asemenea, cu promiscuitatea sexuală, cu jocurile de noroc, cu „viața de noapte“ abuzivă sau viața dezordonată, în general.
    Figura 6 sugerează că reciproca este adevărată în cazul adolescenților români de 15–16 ani în 2011: consumul mai mic de alcool în ultima zi de consum rezonează cu niveluri mai scăzute față de euro-media altor dependențe (cu excepția fumatului): alcool ingerat în ultima lună, beție în ultima lună, folosirea canabisului și a altor droguri ilicite, recurgerea la tranchilizante sau inhalante.
    Compararea datelor privind cohortele 15–19, respectiv 15–16 ani (figurile 3 și 6) sugerează că, în medie, adolescenții români nu încep să consume semnificativ alcool mai devreme de 16 ani: o informație utilă pentru educatorii de sănătate din România, care s-ar putea dovedi interesantă și pentru alți vecini din Est. Cu toate acestea, în privința episoadelor de beție la 15 ani, în 2009–2010, românii se găsesc în vecinătatea mediei UE (fig. 7) cu un 47% alarmant la băieți – un semnal de avertizare pentru părinți și educatori.


 

Cazul Italiei

 

  În Italia, consumul de băuturi alcoolice a fost în creștere până la terminarea așa-numitului boom economic, cu nivel maxim raportat în 1970. În anii următori, consumul mediu de alcool în Italia s-a stabilizat, iar apoi a intrat într-o fază de declin lent, dar neîntrerupt.
Mai departe, conform sondajelor asumate de Osservatorio Permanente sui Giovani e l’Alcool, începând din 1991 a existat o reducere progresivă a consumului de alcool la adulți. Aceste date par să sugereze instalarea unui mecanism de autoreglare durabil privind ingestia de alcool, spontan și independent de politicile statului, ce ar putea fi privit ca rezultatul unei condiționări culturale începute în deceniul anterior. Deplasările în structura consumului alimentar în Italia par să fi contribuit la actualizarea unei tradiții implicând consum mai ales în timpul meselor, orientat către calitate mai degrabă decât spre cantitate.
Intrând în detalii, după 1990, consumul de bere și, mai recent, cel de cocktailuri au crescut comparativ cu alte băuturi alcoolice. Numărul marilor consumatori a scăzut în rândul bărbaților adulți, în timp ce a crescut (surprinzător?) în cel al femeilor adulte.
Mecanismele de autoreglare a ingestiei de alcool sunt încă active în Italia. Totuși, odată cu scăderea consumului mediu și creșterea proporției consumatorilor moderați în cohorta adultă, apar în ultimul timp semne de slăbire a autocontrolului la populația tânără, reflectată de frecvența abuzului de alcool la anumite categorii. Ca o ilustrare, procentul celor care consumă băuturi alco­olice tari în una până la trei zile pe săptămână este în creștere. Se poate presupune, în privința consumului de cocktailuri, că fenomenul este legat de stilul de viață tipic în weekend. În particular, subiecții din cohorta adolescenților apar influențați atât de anturaj, cât și de modă. Accesul masiv la rețelele de socializare a contribuit la răspândirea acestor modele comportamentale.
Pe scurt, elementele cele mai importante, în lumina ultimului bilanț (Censis 2011) după 20 de ani de activitate a Osservatorio, sunt creșterea numărului consumatorilor ocazionali, precum și diminuarea numărului celor din următoarele categorii: consumatori zi-de-zi, cei care beau doar vin și bere în cantități excesive și cei care servesc vin acasă. Printre consumatorii ocazionali, bilanțul menționează pe cei care beau între mese la baruri/cafenele/petreceri/cluburi de noapte, pe cei care consumă alte băuturi alcoolice în afară de vin și bere și pe cei care beau cu partenerul sau cu prietenii (2).

 

Reglementări privind alcoolul

 

     Analizăm reglementările privind alcoolul pe baza datelor Eurocare (European Alcohol Policy Alliance), care include statistici din majoritatea țărilor din Europa de Vest (3). Tabelul Eurocare al reglementărilor legale antialcool include opt țări și 26 de restricții (parametri). Am introdus în acest tabel datele pentru România, Ungaria și Lituania (tabelul 1).
     Pentru a compara strictețea dispozițiilor legale antialcool, am marcat „intensitatea“ restricțiilor cu un scor între 0 (nereglementat) și 1 (reglementat, prohibit), trecând prin 1/2 (parțial reglementat). Pentru alcoolul consumat de șoferi, am atribuit scorul 1 celui mai restrictiv prag de alcoolemie/celei mai avansate restricții și scoruri fracționare pentru restricțiile mai slabe. Detaliile privind scorul propriu-zis nu sunt importante în această evaluare de primă instanță; este suficient să arătăm că metoda a fost rezonabilă și aplicată în mod consecvent. Rezultatele sunt arătate în tabelul 2 (un scor mediu mai aproape de 1 înseamnă reglementări mai stricte).
     Un test non-parametric a calificat drept semnificativă din punct de vedere statistic diferența dintre mediile Vest/Est (p 0,01), adică Estul este mai sever în termenii reglementărilor antialcool decât Vestul. Pe de altă parte, consumul de alcool pentru cohorta peste 15 ani, în anul 2010, se prezenta astfel (fig. 1): media Estului a fost de 12,2, în timp ce media Vestului a fost de 10,6 litri de alcool pur/persoană. Estul „bate“ din nou Vestul (p 0,028), contrar așteptărilor bazate pe logica (prea) simplă: mai multe restricții → consum mai mic.
     Dacă restrângem interesul la criteriile legate de tineret și consumul mare de alcool, rezultatele apar astfel: reglementări – media Est 0,80 vs. media Vest 0,57; consumul de alcool în cohorta 15–19 ani (fig. 4) – media Est 18,6 vs. media Vest 11,8 litri de alcool pur/persoană (am remarcat deja că tineretul bea mai mult decât adulții). Sugestia cifrelor este și mai convingătoare: reglementările mai stricte din Est nu scad consumul în rândul tinerilor, s-ar putea spune chiar dimpotrivă!
     Dispunem astfel de o fundamentare cantitativă de primă instanță a impresiilor provenite din analizele de caz pentru România, Lituania, Germania și Italia, efectuate în altă parte (4), anume că Estul (atât adulții, cât și adolescenții – mai cu seamă) bea mai mult, în ciuda reglementărilor mai stricte decât în Vest.

 

Discuție

 

     Cazul Italiei este singular: reglementările sunt de strictețea celor din Est, dar sunt însoțite de un consum de alcool/capita (numit metaforic mai sus „rezultat“) de departe la cel mai salutar nivel din UE. Totuși, italienii sunt actualmente îngrijorați în privința creșterii consumului de alcool și a frecvenței episoadelor de beție în rândul tinerilor, de-a lungul primei decade a anilor 2000, fără ca, din fericire, această creștere să rezoneze în consumul adulților, ce rămâne foarte scăzut. În Italia, scăderea consumului pe cap de locuitor și creșterea simultană a consumului la vârsta tânără au produs o serie de reflecții pe care vom încerca să le rezumăm.
     În urmă cu câteva decenii, consumul de alcool a fost ridicat, dar caracterizat printr-o modalitate mai puțin „sofisticată“ și „competentă“ a băutului. Ulterior, asistăm la o creștere progresivă a calității în producția de băuturi alcoolice (în special în ceea ce privește vinurile și, recent, berea), precum și a distribuirii acestora (calitatea la consumator). Prin urmare, cumpărătorul a devenit mai exigent față de produs. Această atitudine față de alcool a combinat exigențele privind sănătatea publică și individuală cu interesele relevante ale producătorilor. Astfel, actualmente, nu restricțiile în a consuma alcool sunt cele care influențează în general cantitatea/modul de consum, ci probabil dezvoltarea acestei conștientizări și competențe relativ noi.
     În rândul tinerilor, asistăm la un fenomen contrar: omniprezența spațiilor pentru consum colectiv (puburi, cluburi și baruri), unde sunt deseori observate comportamente specifice de grup (chiar dacă încă în limitele legii) – logica grupului prevalează alegerii individuale (mai cumpătată).
     Chiar și în acest caz însă, limitarea disponibilității alcoolului ar necesita studierea prealabilă a nevoilor și motivațiilor părților interesate: consumatori în căutare de mijloace de agregare (și omologare) socială ce ar putea reduce inhibițiile prin scăderea pragurilor de autocontrol, distribuitori dornici să-și sporească numărul clienților și producători care doresc să-și crească vânzările.
     Ne putem imagina, cu titlu experimental, acțiuni de coordonare între interesele aflate în joc, astfel încât „limitarea disponibilității“ alcoolului să nu fie în conflict cu cerințele actorilor în domeniu. În acest fel, limitarea disponibilității nu ar fi transmisă exclusiv sau în primul rând printr-o formă de restricție prin norme legale, ci printr-o mai cuprinzătoare competență a consumului respectând sănătatea individuală și colectivă. Astfel, în viziunea colegilor italieni, ar fi interesant de studiat modul în care țările din Europa de Est, cu reglementări puternice antialcool, ar putea redirecționa politicile naționale către acordarea unei atenții sporite modurilor/stilului de consum, precum și către calitatea producerii, distribuției și disponibilității alcoolului (localuri, orare, zile ale săptămânii încurajând degustarea, consumul responsabil, savurarea și descurajând beția). În acest fel, interesele producătorilor s-ar putea corela cu cele ale sănătății publice și ale cetățenilor liberi în a-și alege propriul stil de viață. Pe scurt, norme și legi judicios întocmite pentru a proteja pe cât posibil libertățile personale caracteristice democrațiilor liberale ar putea limita unele comportamente deviante.
     Contrastul tineret/adulți privind consumul de alcool în Italia sugerează că actualmente ceva (deosebit de ce se întâmplă în Est) intervine în atitudinea tineretului italian față de alcool pe măsura trecerii către vârsta adultă. Colegii italieni vorbesc despre o condiționare socioculturală exprimată prin tranziția de la cantitate la calitate, de la băuturi spirtoase (tării) la cele în care nu gradele alcoolice prevalează, ci savoarea, de la brut la rafinat, de la ingestie fără discernământ la consumul avizat/competent. Condiționarea socioculturală presupune, probabil, un exercițiu îndelungat al unei democrații liberale prospere.
     Cum ar putea Estul grăbi pasul (sau arde etapele) pentru a declanșa un proces similar de-a lungul unei singure generații (timp dovedit insuficient pentru recuperarea decalajului față de Vest în privința prosperității)? Opțiunea noastră ar fi educația formală, sistematică pentru sănătate/stil de viață în școală și comunitate a copiilor/tinerilor (profilaxia primordială) și morala socială în general (de sorginte creștină în Europa). Altfel spus, ceea ce italienii au asimilat treptat prin școala vieții (modele, morală, opinie publică activă, etos social), esticii vor avea de dobândit în regim de urgență prin învățare intensivă/organizată în școli sau similaria, adică prin condiționare educațională. Atmosfera integratoare a UE – deplasarea liberă a esticilor în Europa, urmată de expunerea parțială la o condiționare socioculturală de tip italian – nu poate decât accelera dobândirea unor asemenea deprinderi.
     Ar putea fi educația intensivă suficientă pentru a reduce frecvența episoadelor de beție în rândul tinerilor, în Est și Vest deopotrivă? Probabil că nu, întrucât Estul se confruntă cu o condiționare socioculturală în sens opus celei italiene (către beție) după modelul adult al locurilor, în timp ce în Vest fenomenul exces-de-libertate, statornic de decenii, frânează adoptarea modelului de temperanță oferit de adulți. Legea concepută și aplicată inteligent rămâne soluția adjunctă ce va urmări reducerea disponibilității alcoolului prin reglementări inteligente inspirate de cele mai bune practici din lume; menționăm în acest sens practica americană a vânzării alcoolului în magazine separate (față de cele alimentare), cu program restrâns zilnic și mai ales în weekend, sau cea finlandeză, în care raioanele cu alcool din magazinele generale sunt „sigilate“ la orele 21.

 

Aplicabilitatea și eficiența reglementărilor antialcool în România

 

     Am argumentat mai sus caracterul mai cuprinzător al cadrului juridic antialcool în Europa de Est în comparație cu cel din Vest. Aceste prevederi legale mai stricte nu sunt fructuoase pentru că raportarea esticilor la lege este condiționată istoric și geopolitic.
     De exemplu, vânzările de alcool către minori sunt o practică obișnuită în multe zone rurale din România unde mijloacele de supraveghere și de retorsiune legală a contravențiilor lipsesc. Cauzate de nivelul scăzut al conștiinței civice, aceste evenimente sunt (chiar în multe zone urbane) serios subraportate către Agenția pentru Protecția Consumatorilor, responsabilă cu aplicarea legii. Același lucru este valabil și pentru consumul de băuturi alcoolice în spații neautorizate pentru vânzare/consum de alcool sau în vecinătatea lor.
     Conducerea autovehiculelor după consumul de alcool nu este atât de rară cât ne-am aștepta dată fiind strictețea legii. Consumul moderat este separat de abuzul de alcool printr-o fâșie fragilă și însoțește, fără speranță de schimbare în viitorul previzibil, principalele evenimente de viață precum ceremonii de botez, nunți, funeralii, zile de naștere sau de nume.
    Rădăcinile lipsei de respect față de lege sunt istorice – subiect de analiză pentru istorici și sociologi – și nu sunt ușor corectabile pe termen scurt sau mediu. Tot ce putem face acum este să mobilizăm știința noastră de sănătate publică pentru a colecta și analiza experiența altor socioculturi în scopul de a reformula (completa sau eventual simplifica) cadrul nostru legal cu prevederi acceptabile și aplicabile în România. Este un obiectiv dificil, dar tangibil, dată fiind înclinația multor români care lucrează sau au lucrat în afara țării de a reflecta asupra modului de viață prin care occidentalii au ajuns la bunăstare.
    În România, suntem confruntați cu probleme speciale legate de alcool la populația de etnie romă. Într-un studiu recent (de tip chestionar) pe 654 de subiecți, din cei 50% respondenți numai 17% au declarat consum regulat de alcool, în timp ce 70% au negat orice fel de consum în viața lor (5). Într-o proporție foarte mică, respondenții au declarat că au fost consiliați cel puțin o dată în viață pe probleme legate de alcool. Dincolo de statutul psihosocial precar al subiecților, rezultatele par a nu fi de încredere din cauza limitărilor cunoscute ale aplicării neghidate a chestionarului. Totuși, un alt studiu indică proporția consumului regulat de alcool în rândul romilor la nivelul de 15–18% (6). În sfârșit, circa jumătate din 67 adolescenți romi intervievați într-un studiu UNICEF au declarat că au consumat alcool cel puțin o dată în viață, în timp ce mai puțin de 50% au primit consiliere legată de alcool (7).
     Un grup defavorizat de interes aparte în România este format din copiii și tinerii crescuți de aparținători vârstnici, de regulă bunici săraci, în timp ce părinții lor sunt plecați la muncă pentru mult timp în părți mai prospere ale UE. A priori, dintre ei se recrutează „campionii“ la consumul de alcool și episoade de beție. Până acum niciun studiu capabil să atragă măsuri de protecție nu s-a aplecat asupra lor.
     Aproximativ o treime din cantitatea totală de alcool ingerată la noi se produce în gospodării (acasă) și de obicei scapă de înregistrare, fiscalizare și controlul calității (8). Acest fapt subevaluează datele comunicate de România în statisticile internaționale. Legislația este destul de permisivă (9) și încurajează abuzul, incluzând accesul tinerilor la spirtoase (rachiuri, palincă) ce încurajează beția.

 

Concluzii

 

        Consumul de alcool în Uniunea Europeană prezintă pe alocuri niveluri îngrijorătoare, cu precădere în țările membre din Europa de Est. România se găsea în 2010 practic pe locul al doilea din 28 de țări UE în privința consumului total de alcool la cohorta 15+, pe locul al șaselea din 13 în țările UE din centru-est în privința consumului de spirtoase și, în același context, pe locul întâi în privința consumului total de alcool la cohorta 15–19 ani. Italia se găsea de departe în cea mai bună poziție UE în privința consumului total de alcool la adulți, cu unele îngrijorări privind dinamica consumului de alcool la tineri în prima decadă a anilor 2000.
    Analiza comparativă efectuată de noi în privința reglementărilor antialcool în opt țări din Vest și trei din Est (incluzând România) a permis o fundamentare cantitativă de primă instanță a sugestiei inspirate de studii de caz punctuale, cum că Estul (atât adulții, cât mai cu seamă tineretul) bea mai mult, în ciuda reglementărilor antialcool mai stricte decât în Vest.
    În privința Italiei, se vorbește despre o condiționare socioculturală exprimată prin tranziția de la cantitate la calitate, de la ingestie fără discernământ la consumul avizat/competent, de la tărie la savoare. O asemenea atitudine ar permite împăcarea exigențelor privind sănătatea publică și individuală cu interesele relevante ale producătorilor de vin, dar presupune, credem noi, exercițiul îndelungat al unei democrații liberale prospere.
    Cum ar putea Estul arde etapele pentru a declanșa un proces similar de-a lungul unei singure generații (de-a lungul căreia decalajul față de Vest în privința prosperității nu se va fi recuperat) rămâne neclar. Opțiunea noastră ar fi educația formală, sistematică pentru sănătate/stil de viață în școală și comunitate. Altfel spus, ceea ce italienii au asimilat treptat prin școala vieții (modele, morală, opinie publică activă, etos social), esticii vor avea de dobândit în regim de urgență prin învățare intensivă/organizată în școli sau similaria, adică prin condiționare socioeducațională.


 
 
Autorii adresează mulțumiri dlui dr. Sarvary Atila (Debrețin) și dnei Grazina Belian (Vilnius) pentru informațiile privind reglementările antialcool în țările respective. De asemenea, exprimă mulțumiri dlui conf. dr. Șerban Dincă-Panaitescu (York University Toronto) pentru operarea testelor statistice amintite în acest articol.
 
 
 










 
 
Bibliografie

1. WHO. Global Status Report on Alcohol and Health. WHO, Geneva, 2014

2. L’Osservatorio Permanente sui Giovani e l’Alcool. Censis su 20 anni di indagini Osservatorio/Doxa. Roma, 2011

3. Eurocare (European Alcohol Policy Alliance). Database of alcohol regulations. www.eurocare.org

4. Negoescu R et al. Narrative description of the ACAP project (unpublished manuscript). National Institute of Public Health, Bucharest Regional Center Bucharest, 2015 Sep

5. Galan A et al. Evaluare de nevoi și comportamente la risc pentru sănătate în 45 de comunități de romi. INSP București, 2015 Apr

6. Rodriguez Derecho N et al. Sănătate, prevenirea dependenței în rândul tinerilor romi din Europa. Manual de bune practici. Versiune în limba română. Fundacion Secretariado Gitano, Madrid, 2013

7. Abraham D et al. Situația adolescenților din România. Centrul de Sociologie Urbană și Regională, Institutul de Științe ale Educației, București, 2013 Sep

8. Tempea O. O treime din alimentele și băuturile alcoolice consumate de români sunt din gospodăria proprie. Mediafax, 2010 Dec 22

9. Legea nr. 571/2003 coroborată cu HG nr. 44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare

10. OECD. Health at a Glance: Europe 2012. OECD Publishing, 2012

11. OECD. Health at a Glance: Europe 2014. OECD Publishing, 2014

12. WHO. Global Health Observatory Data Repository (European Region). 15-19 years old total alcohol per capita consumption by country. www.who.int

13. OECD. Policy Brief. Tackling Harmful Alcohol Use. OECD, 2015 May

14. ESPAD. The European School Survey Project on Alcohol and Other Drugs. www.espad.org

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC