Ambianţa este febrilă, este ora 14:00, cafeaua aburește în cești, microfoanele sunt pregătite. Instalaţi confortabil, în semicerc, în jurul dispozitivului tehnic, membrii grupului radio discută între ei, în așteptarea semnalului pentru începutul emisiunii.

La primul etaj al unui imobil din centrul comunei Asnières-sur-Seine, în regiunea pariziană, se află Centrul de activităţi (CATTP – Centre d’Acueil Thérapeutique à Temps Partiel) atașat Spitalului de psihiatrie Roger Prevot.

În fiecare săptămână, CATTP, structură ambulatorie complementară între policlinica de consultaţii (CMP – Centre Médico-Psychologique) și Centrul de zi (HJ, Hopital de Jour), se transformă în studio radio, în cadrul unui atelier terapeutic pentru bolnavii psihic.

Timp de o oră și jumătate, grupul radio format din 10-15 persoane (pacienţi, terapeuţi, stagiari, invitaţi) realizează în direct o emisiune accesibilă pe internet.

Prima experienţă în Franţa a unui radio în psihiatrie datează din 1948, la Spitalul Ville-Evrard din Neuilly sur Marne. Radio CTRS (Centre de
Traitement et de Réadaptation Sociale), creaţie a doctorului Paul Sivadon, avea forma unui „journal parlé” (ziar vorbit) care era difuzat numai în interiorul spitalului.

Dispozitivul radioului de la Asnières-sur-Seine, intitulat Radio Sans Nom (Radioul fără nume), a fost creat în 2015 și reprezintă echivalentul francez al radioului Colifata de la Buenos Aires.

O naraţiune colectivă

În scopul destigmatizării patologiilor mintale, aceste emisiuni sunt realizate de pacienţii înșiși și sunt destinate unui public numeros. Fiecare este invitat să se exprime fără a ţine cont de „normalitatea” sau „discordanţa” discursului.

Principiul este de a crea o naraţiune colectivă care face loc fiecărui participant într-o temporalitate scurtă, punând în valoare fiecare opinie exprimată. Primul gest constă în a oferi microfonul, de a lăsa cuvintele să se manifeste, fără nicio condiţie prealabilă.

Dispozitivul este original pentru că nu există rubrici programate, nici decupaj temporal. Valoarea terapeutică a radioului este legată de această dinamică de acceptare a alterităţii și de susţinere a procesului de subiectivizare.

Fiecare participă cu singularitatea și stilul său, răspunzând unei logici a evenimentului, a surprizei, a spontaneităţii. Este important ca emisiunea să fie creată și susţinută colectiv, fără a aștepta un produs final perfect. Din când în când, poate să apară o temă, un subiect, un signifiant ca efect de ambianţă, de atmosferă.

Experienţa radioului are ca punct de plecare un invariant: ne întâlnim și discutăm într-un loc anume, de o manieră regulată, ceea ce permite o multitudine de variaţii și inovaţii. Poziţia terapeutului implică o mare responsabilitate și o atenţie empatică pentru sensibilitatea fiecăruia.

Trei decenii de Radio Colifata

Primul radio din lume care a transmis din interiorul unui spital de psihiatrie, Radio Colifata sărbătorește anul acesta 30 de ani de existenţă și recunoaștere mondială.

Argentinianul Alfredo Olivera, profesor la Universitatea din Catalonia (UOC – Santé Mentale Collective) și la Universitatea din Buenos Aires (Séminaire d’Etudes interdisciplinaires de la Subjectivité) este cel care a imaginat acest dispozitiv de „terapie pe unde”.

El lucrează de câţiva ani ca psiholog în sectorul de psihiatrie de la Asnières sur Seine și animă împreună cu mine grupul radio de la CATTP.
În dialectul Lunfardo, asociat tangoului din Buenos Aires, termenul „colifata” înseamnă „nebun”, într-un sens ludic, fără nicio conotaţie agresivă sau stigmatizantă.

În anii ’90, fiind student în psihologie la Spitalul José Borda din Buenos Aires, Alfredo Olivera le-a propus pacienţilor să se reunească în fiecare sâmbătă pentru a discuta în jurul unui subiect de actualitate. Aceste discuţii erau înregistrate cu un casetofon și difuzate ulterior, sub formă de extrase de 2-5 minute, pe diverse posturi de radio.

A le permite bolnavilor psihic să se regăsească între ei pentru a dezbate diverse probleme comune nu reprezenta o idee nouă. Ceea ce a constituit originalitatea demersului de la spitalul Borda era prezenţa dispozitivului de înregistrare și corolarele lui: montajul, reascultarea microprogramelor, includerea observaţiilor făcute de auditori, concepute cu un scop terapeutic.

Obiectivul principal era de a face auzită opinia celor excluși și consideraţi „neinteresanţi” din cauza raportului lor diferit faţă de limbaj.

Montaj: etică, politică, estetică

Selectarea celor două minute de înregistrare pentru diversele
radiouri naţionale (publice, private, asociative) a pus de la început
problema montajului.

Această acţiune poate fi considerată neutră? Cum pot fi articulate poziţia etică și terapeutică de respect al adevărului subiectiv al fiecăruia și dimensiunea politică de intervenţie asupra imaginarului social al nebuniei? La ce nivel intervine alegerea estetică?

Această primă experienţă „în interiorul spitalului” a cunoscut imediat un succes de audienţă neașteptat, întrucât a pus în contact două realităţi divizate în mod artificial: universul psihiatriei și societatea în general.

Radio Colifata a focalizat atenţia asupra stigmatizării pacienţilor psihic, reușind să exfiltreze discursul persoanelor internate în instituţiile de psihiatrie pentru a-l înscrie în diferite interstiţii sociale.

În felul acesta, suferinţa psihică putea fi abordată atât sub aspect clinic, în legătură cu producerea unei subiectivităţi, cât și sub aspect social și politic.

La început nu a existat nicio susţinere din partea spitalului,
niciun buget nu a fost investit, atelierul funcţiona de o manieră precară, pe baza dorinţei de a se reuni și de a comunica în jurul unui casetofon.

Fără niciun ajutor din partea instituţiilor de guvernare, radio
Colifata a reușit să se impună ca un actor important de transversalitate între spitalul de psihiatrie și comunitate. În 1996, OMS a recunoscut Asociaţia Colifata drept ONG de utilitate publică.

Două lumi care se includ

Faptul că vocea persoanelor „diferite” se încrusta în spaţiul de viaţă cotidiană al auditorilor a suscitat în scurt timp o vizibilitate și un interes deosebit. Treptat, raportul obișnuit excludere/includere a început să se inverseze, în particular graţie programului „Colifata te incluy” (Colifata te include).

Acest program a fost conceput în jurul unei propuneri venite din lumea fotbalului. Pacienţii din Spitalul Borda au fost invitaţi să comenteze meciurile clubului de fotbal San Lorenzo și să le retransmită în direct pe frecvenţa radioului Colifata.

La rândul lor, pacienţii le-au propus cetăţenilor „din afara spitalului” să participe la aceste evenimente, ceea ce le-a permis să devină „persoane dezirabile”. În anul 1995, Asociaţia Colifata a organizat la Spitalul Borda o simulare a alegerilor prezidenţiale care urmau să aibă loc a doua zi în ţară.

Rezultatele au fost anunţate după alegerile naţionale, scorurile obţinute de diverșii candidaţi la prezidenţiale fiind similare cu cele din restul teritoriului argentinian. Această acţiune a demonstrat că pacienţii psihic, confruntaţi în general cu dificultăţi de a-și exersa dreptul de vot, sunt capabili să se exprime ca cetăţeni.

O nouă etapă de deschidere spre societate și dialog este reprezentată de Programul Colifata Filosa, sub forma unei emisiuni de televiziune realizată de pacienţi. Fiecare emisiune abordează o temă diferită și are ca invitat un filosof recunoscut.

Pentru pregătirea emisiunii, pacienţii se întâlnesc cu studenţii facultăţilor de filosofie și citesc împreună diverse texte și cărţi. În cei 30 de ani de existenţă, experienţa Colifata a inspirat înfiinţarea altor radiouri de acest gen în lumea largă: Radio Citron la Paris, Radio Microsillons la Toulouse, Radio Droles des Zèle la Bruges, Radio Diferencia la Valparaiso, Radio Abief în Mexic.

Dr. Manuela Horopciuc