Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Antibioticele în stomatologie

Viața Medicală
Prof. dr. Radu Septimiu CÂMPIAN marţi, 9 decembrie 2014
     Patologia stomatologică este în cea mai mare parte de natură infecțioasă. Caria dentară și parodontopatiile sunt entități nosologice majore care au în etiopatogenia lor în mod constant o componentă bacteriană. Supurațiile sunt frecvente și necesită o abordare terapeutică în care combaterea infecției are un loc important. Complicați­ile infecțioase locale, la distanță și generale, consecutive unor proceduri curente, cum ar fi extracția dentară, pot fi prevenite și tratate prin antibiotice. Mortalitatea este mică în stomatologie, dar cauza majoră a deceselor poate fi o infecție. Pentru unele abordări terapeutice, antibioticoterapia este o necesitate, pentru unele o alternativă, iar pentru altele nu este semnificativă sau chiar este contraindicată. Astfel, putem vorbi despre afecțiuni în care profilaxia și tratamentul implică administrarea de antibiotice. Flora microbiană responsabilă de îmbolnăviri în sfera cavității orale și maxilarelor este aproape întotdeauna nespecifică.
     Terapia cu antibiotice în medicina dentară are anumite particularități. Majoritatea pacienților sunt tratați ambulatoriu. Responsabilitatea medicului dentist în prescrierea și în controlul terapiei este foarte mare și trebuie asumată. Automedicația pacienților și complianța lor redusă la antibioticoterapia prescrisă, mai ales în cazul administrării la intervale de șase ore, sunt aspecte generatoare de consecințe individuale asupra pacienților dar și generale, respectiv rezistența dobândită la antibiotice. Creșterea consumului de antibiotice cu 40% în zece ani, din 2000 până în 2010, este un avertisment care trebuie luat în considerare.
     Există la ora actuală o îngrijorare justificată cu privire la creșterea rezistenței microbilor la antibiotice și în ceea ce privește consecințele acesteia. Se estimează că în 2050 vor deceda în lume zece milioane de oameni din cauza rezistenței la antibiotice. Iată că la mai puțin de o sută de ani de la introducerea primului antibiotic, terapia cu aceste clase trebuie reconsiderată. Rezistența la antibiotice apare prin selecție naturală și prin mutații la nivelul ADN-ului bacterian. Descoperirile recente privind rezistența la antibiotice a polimixinelor anunțate de cercetătorii chinezi impun o reconsiderare a politicilor sanitare în domeniul tratamentelor cu antibiotice. Vorbim în prezent despre o rezistență naturală și o rezistență dobândită. Care este componenta imputabilă medicilor, care este datorată iresponsabilității pacienților și cât aste factor natural de evoluție în lumea vie?
     În medicina dentară, antibioticele sunt cele mai frecvente medicamente prescrise. Dintre acestea, antibioticele cu administrare per os sunt peste 90% din prescripții. Antibioticele cu administrare în trei-patru prize pe zi sunt cele mai utilizate. Recomandarea de antibiotice din partea medicului se face fără o justificare clară de foarte multe ori și nu rareori prin mesaj verbal, nu printr-o rețetă. Automedicația pacienților, justificată de aceștia prin evocarea unor experiențe clinice anterioare sau prin recomandări neautorizate, este des întâlnită. Bolnavii obișnuiesc să declare la medic, ca motiv de prezentare, lipsa de efect scontat pentru un antibiotic pe care l-au luat din propria inițiativă pentru o durere la nivelul dinților sau a cavității orale. Terapiile cu antibiotice sunt nespecifice și argumentate frecvent de experiența, respectiv de obișnuința medicului dentist curant. Toate aceste aspecte particulare și fiecare în parte pot fi considerate ca factori de risc pentru dezvoltarea rezistenței la antibiotice. În acest sens, trebuie luate în considerare următoarele: componenta activă a preparatului, doza administrată, numărul de prize pe zi, calea de administrare, titrul tisular terapeutic al antibioticului în zonele anatomice afectate, durata tratamentului, afecțiunile asociate ale pacientului, susceptibilitatea la reacții adverse și intoleranțe, inclusiv alergii. Cumularea unor astfel de factori poate conduce la favorizarea apariției rezistenței la unele tulpini microbiene față de anumite antibiotice și ulterior la dobândirea unei rezistențe susținute genetic. Dintre cele trei specii microbiene considerate predispuse la dezvoltarea rezistenței la antibiotice, Staphylococcus aureus este cel mai frecvent întâlnit în infecții din sfera oro-maxilo-facială.
     În medicina dentară, pentru evaluarea consecințelor și riscurilor tratamentelor cu antibiotice, trebuie luat în considerare și un factor economic. Antibioticele prescrise de medicul dentist sunt cumpărate de pacienți în mod constant cu prețul integral. Contractarea serviciilor de stomatologie cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu este atractivă pentru medici, iar rețetele prescrise de medicii stomatologi nu sunt compensate. Pacienții aleg prea des antibioticul după alte criterii decât cele medicale și scurtează din proprie inițiativă durata tratamentului cu antibiotice. Evident că administrarea antibioticelor în situații clinice în care ele nu sunt necesare este o greșeală generatoare de consecințe nefavorabile. Stimularea creșterii rezistenței microbilor la antibiotice prin astfel de greșeli este cu atât mai condamnabilă cu cât ea are repercusiuni în timp și în sistemul de apărare a bacteriilor, nu neapărat asupra pacientului care a greșit.
     O zonă deosebit de sensibilă a antibioticoterapiei în medicina dentară este profilaxia unor infecții la pacienții cu susceptibilitate crescută prin boli generale, de sistem sau organice. Endocarditele sunt unele din complicațiile nedorite și cu risc vital la astfel de pacienți. Aplicarea corectă a tratamentului este obligatorie, dar este condiționată de calitatea relației medic dentist/medic specialist/pacient. Astfel de tratamente ar trebui să fie acceptate la compensare necondiționat de sistemul de asigurări de sănătate, iar medicul dentist să poată avea acces la datele despre starea de sănătate a pacientului, chiar dacă nu este în relație contractuală cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
     Aplicațiile topice de antibiotice sunt frecvente în stomatologie. Medicul trebuie să analizeze fiecare caz în parte și să aplice astfel de terapii doar în mod justificat și sub control medical. Pentru astfel de cazuri se recomandă înlocuirea preparatelor topice pe bază de antibiotice cu soluții dezinfectante care conțin substanțe active, altele decât antibioticele.
     Educația medicală continuă poate juca un rol important în actualizarea cunoștințelor despre antibiotice și folosirea lor. Din nefericire, terapia cu antibiotice este considerată o temă desuetă, despre care medicii dentiști consideră că știu ceea ce trebuie să știe și din acest motiv este foarte rar întâlnită în tematica evenimentelor științifice. Chiar și în cercetare, respectiv proiecte și cercetări doctorale, pare a fi în ultimul timp o temă demodată. Reconsiderarea modului de abordare sub aspect științific poate fi premisa pentru redobândirea interesului medicilor pentru acest domeniu.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.