După ce vine pe lume, pe lângă căldura și pacea pe care doar îmbrăţișarea mamei i le poate oferi, bebelușul mai caută ceva. Ceva răcoritor, care să îl liniștească, și astfel începe să descopere corpul celei care i-a dat viaţă, pentru a găsi hrană. „Laptele este primul dar special pe care o mamă îl poate face copilului ei”, subliniază Daniela Stan, care este și vicepreședinte al OAMGMAMR – filiala București, în cadrul unui interviu acordat cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării (1-7 august).

        Laptele matern este un produs viu, considerat standardul ,,de aur” în alimentaţia nou-născutului și a sugarului, explică dr. Adyna Zelenac, medic specialist pediatrie în cadrul Enayati Medical City (EMC) și în cadrul Clinicii Intermedicas. Acest lapte își modifică compoziţia în dinamică, în funcţie de vârsta lactaţiei sau durata alăptării: „Există diferenţe între laptele din primele ore de după naștere, cel dintre zilele 3-15 de viaţă și laptele matur de după a doua săptămână. Își modifică compoziţia în funcţie de vârsta sugarului, dar și pe perioada aceleiași zile, deci depinde de starea de nutriţie și de odihnă a mamei”.

Senzaţie de saţietate

        În primele momente, când sugarul este fixat la sânul mamei, va primi un lapte apos, care asigură întâi potolirea setei. La terminarea suptului, laptele este mai dens, mai bogat în grăsimi și îi dă copilului senzaţia de saţietate. „Compoziţia electrolitică, proteică variază cu momentul lactaţiei (de la colostru, la laptele matur); la fel, compoziţia și nivelul lipidelor variază cu momentul postpartum. În timpul suptului se descarcă anumiţi hormoni de liniștire pentru sugar, de bucurie, de relaxare. În plus, se poate vorbi despre imunoprotecţia pe care o conferă alăptatul, cu acţiune antimicrobiană, antiinflamatorie, imunomodulatorie prin conţinutul în IgA, lizozim, lactoferină și oligozaharide. Mucusul din laptele matern împiedică aderenţa germenilor de suprafaţa intestinală a sugarului alăptat. Concentraţia de calciu, raportul optim între calciu și fosfor, prezenţa vitaminelor D hidro- și liposolubile favorizează absorbţia calciului, oferind laptelui matern rol protector împotriva rahitismului”, a adăugat dr. Adyna Zelenac.

        În opinia sa, medicul de familie și medicul pediatru trebuie să consilieze proaspăta mămică pentru continuarea alăptării până la cel puţin 12 luni și tot ei trebuie să monitorizeze eficienţa alăptării. Cum? Prin controlul periodic al curbelor de creștere staturo-ponderală, al achiziţiilor neuropsihice și motorii în ceea ce îl privește pe bebeluș. De asemenea, tot echipa formată din medicul de familie și medicul pediatru trebuie să observe tehnica de alăptare: pentru a fi considerată o alăptare eficientă, durata medie a suptului trebuie să fie de 20 de minute, în funcţie de vârstă și de greutatea sugarului, iar numărul de mese pe zi – de minimum șase, a precizat dr. Adyna Zelenac.

        Este bine ca între mamă și bebeluș să se stabilească o legătură de tip cerere-ofertă, adică „suptul la cerere”, la dorinţa sugarului, arată medicul de la EMC. Asta înseamnă ca micuţul să sugă atât cât este necesar pentru a-și satisface nevoile de sete și de foame, iar un supt satisfăcător îi oferă odihnă: „Nu este bine să insistăm cu mulsul după alăptat, pentru că sugarul reglează fluxul, debitul și cantitatea, și se recomandă mulsul doar când, după terminarea suptului, rămâne o cantitate reziduală blocată și sânul e dureros sau apar nodulii. În timp, mulsul ajunge să epuizeze lactaţia”.

Caracteristici biologice unice

        În laptele matern există unele proteine cu rol de factor de creștere, de exemplu factori de maturare ai tractului gastrointestinal, care au o mare importanţă în special la prematuri, a amintit dr. Adyna Zelenac. Alţi aminoacizi liberi, de exemplu taurina, au rol în absorbţia lipidelor, favorizează colonizarea intestinului cu Lactobacillus bifidus sau au rol de neuromodulator, neurotransmiţător: „Sub aspectul compoziţiei, marele beneficiu al laptelui matern – și pentru care trebuie să insistăm cu alăptatul, ar fi conţinutul în anticorpi și factori imunoprotectori. Aici discuţia se referă și la ce imunitate are mama care alăptează și la starea ei de nutriţie. În plus, laptele matern este considerat alimentul ideal pentru prevenirea alergiei alimentare la sugari și copii cu risc crescut de alergii, fiind lipsit de proteine străine speciei”.

        Daniela Stan, moașă licenţiată care lucrează în cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. dr. Panait Sîrbu” din București, este de acord că laptele mamei este special și unic: „Laptele matern este produs ţinând cont de nevoile propriului bebeluș, iar laptele produs de fiecare mamă are caracteristici biologice unice. Fiecare specie de mamifer produce un anumit tip de lapte, adaptat exclusiv puiului său, asigurându-se astfel dezvoltarea și sporind șansele de supravieţuire”. Iar organul de care bebelușul are nevoie pentru a supravieţui în această lume, spune moașa, este creierul: aici intră în acţiune laptele uman, care conţine nutrienţi speciali care ajută la dezvoltarea creierului micuţului.

        Am întrebat-o pe Daniela Stan care este rolul moașei în procesul de alăptare și cât de mult le ajută aceasta pe proaspetele mămici să își hrănească micuţii: „Moașa este un prim ajutor preţios pentru proaspăta mămică, pentru că încă din sala de nașteri și pe toată durata alăptării, ea este un interlocutor privilegiat pentru proaspăta mamă, care adesea se bazează pe ea”.

         Capacitatea moașei de a oferi suport emoţional femeii se poate dovedi extrem de importantă, „moașa promovând astfel dobândirea graduală a siguranţei și încrederii în ceea ce privește capacitatea proprie de a îngriji și de a hrăni, permiţându-i în același timp femeii să se descopere, zi de zi, ca mamă”.

OMS și UNICEF recomandă ca bebelușii să fie hrăniţi la sân în prima oră de la naștere și să fie alăptaţi exclusiv în primele 6 luni de viaţă, ceea ce înseamnă că nu trebuie să li se ofere alte alimente sau alte lichide, inclusiv apă.

Sugarii ar trebui să fie alăptaţi la cerere, recomandă OMS, adică oricât de des doresc, zi și noapte. Nu trebuie folosite biberoane, tetine ori suzete.

La nivel global, aproape 44% dintre sugarii cu vârste între 0 și 6 luni sunt hrăniţi exclusiv la sân, potrivit datelor OMS.

Un gest care răspunde mai multor nevoi

        Alăptarea favorizează atașamentul încă din primele clipe de viaţă, pentru ca bebelușul să-și asigure supravieţuirea și dezvoltarea, spune Cătălina David, psiholog clinician autonom și psihoterapeut. Fără a fi atașat de mama lui, bebelușul riscă inclusiv să moară, atrage atenţia specialista. Descriind conexiunea pe care alăptarea o creează între mamă și bebeluș, așa cum o înţelegea ea, Cătălina David o aseamănă unui „adeziv puternic care îi va ţine împreună, fuzionali, în primii 1-2 ani de viaţă și care îi răspunde copilului la multe dintre nevoile sale de simbioză”.

        Alte conexiuni de natură psihologică vizează faptul că bebelușul va simţi că mama răspunde scâncetului sau plânsului său atunci când îl va pune la sân, întrucât alăptarea nu constă doar în lapte, ci și în contact piele pe piele, mângâieri, legănat.

         „Alăptarea este un fel de răspuns 2 în 1 sau 10 în 1, fiindcă, la începutul vieţii, copilul are exclusiv doar nevoi simbiotice, respectiv de a fi ţinut, susţinut, îngrijit, încălzit/răcorit, văzut, înţeles, sprijinit etc. O mamă care își ia copilul din pătuţ la primul scâncet și-l pune la sân, oferindu-i și susţinere, îngrijire, lapte, încălzire, o privire blândă, va răspunde prin acest gest mai multor nevoi decât o mamă care îi oferă copilului un biberon cu formulă de lapte”, spune psihoterapeutul.

Practică și teorie, cu lacrimi de fericire

       Gabriela Tătaru-Radu, asistent medical generalist într-un spital de stat din Capitală, a devenit mamă când avea 27 de ani. L-a hrănit pe băieţelul ei, Luca, timp de șase luni exclusiv la sân și ulterior până la zece luni, când a renunţat singur. Deși a trecut mult timp de atunci, mămica își amintește și acum de ultima alăptare a fiului ei: „Culmea, am simţit că este pentru ultima oară, nu știu cum să explic. Cred că există o conexiune dincolo de cuvinte între mamă și copil”. Recunoaște că ideea de a-și alăpta bebelușul a fost bine înrădăcinată în mintea și în intenţiile ei, încă de dinainte de a rămâne însărcinată. Nu și-a dat voie să se gândească la alternative, a ţinut să precizeze.

         Însă acea perioadă a însemnat și dificultăţi. În cazul Gabrielei, emoţiile, pentru început, nu au fost de fericire, așa cum se vorbea printre mamele „veterane”: „Asta pentru că nu am știut practic – teoria o aveam – cum să înfăptuiesc alăptarea. Din cauza depresiei postnatale instalată imediat după nașterea prin cezariană, lucrurile au luat o altă întorsătură și a durat câteva zile până ne-am bucurat amândoi de această conexiune”. Chiar și așa, experienţa hrănirii exclusive la sân a fost minunată, cu lacrimi de fericire pentru primele dăţi și cu mult zâmbet până la sfârșit: „Faptul că știi că îi dai cel mai bun start în viaţă, din punct de vedere al imunităţii, te afirmă în propria conștiinţă că ești o mamă bună”.

Evitarea capcanei laptelui praf

       Mama unei fetiţe de 10 luni, pe nume Iris, A.T. spune că a simţit „euforie pură” în clipa în care a pus-o pe micuţă pentru prima dată la sân: „Alăptarea este ceva ce nu poate fi descris, este o experienţă unică, minunată, care te împlinește. Este nespus de frumos să știi că bebelușul tău crește cu lapte produs de corpul tău, că organismul tău îi răspunde copilului cum știe mai bine”. Chiar dacă au fost doar două-trei zile de ragade ușoare (răni superficiale de formă liniară care se formează pe mamelon în timpul alăptării), proaspăta mămică nu a întâmpinat dificultăţi în alăptarea fiicei ei.

        Ajutorul primit din partea asistentelor medicale a fost mic, dar esenţial în maternitate, însă tânăra recunoaște că foarte multe noţiuni le-a învăţat de la cursul de alăptare pe care l-a făcut înainte de naștere. De exemplu, dacă bebelușul se agită la sân, nu înseamnă că mama nu are lapte suficient, ci că poate fi vorba despre un puseu de creștere.

          „Poţi cădea foarte ușor în capcana laptelui praf pentru așa-zisa suplimentare, dar nu faci decât să îţi sabotezi lactaţia. E super important să te informezi înainte de naștere despre tot ce este legat de alăptare, ca să știi la ce să te aștepţi. Altfel, procesul poate părea dificil și te poţi «pierde» pe drum”, a subliniat A.T.

Copleșită de iubire și de teamă

       Pentru Ioana Mocanu, mama Evei, o fetiţă de 11 luni, alăptarea este o experienţă pe care o descrie în cuvinte precum „minune”: „Simţeam, la propriu, că îi ofer sănătate, siguranţă și iubire, în timp ce cream o legătură unică între noi două”.

        Au fost, însă, și unele hopuri pe care a fost nevoită să le treacă: chiar dacă se informase temeinic despre ce înseamnă procesul alăptării, Ioana nu a reușit să ajungă în punctul în care să aibă suficient lapte pentru a satisface nevoia de hrană a micuţei ei. Astfel, Eva a primit pe toată perioada și completare de lapte praf: „În maternitate, am fost ajutate să atașăm corect copilul la sân și să stimulăm toate canalele sânului. O problemă a fost, însă, că toţi micuţii au primit încă de la început și lapte praf, probabil din cauza lipsei de personal – îi linișteau repede așa – și din cauza infrastructurii deficitare, pentru că nu toate saloanele ofereau opţiunea de a avea bebele cu tine non-stop. Astfel, era program de alăptat o dată la trei ore, și trebuia să mergi la alt etaj pentru asta”.

               La externare, Ioana a fost sfătuită să continue cu laptele praf dacă va observa că micuţa ei nu se satură, pentru a nu se deshidrata, mai ales că era luna august când părăsea maternitatea. A aflat mai târziu că acest sfat a sabotat mult încercarea ei de a alăpta exclusiv, recunoaște tânăra: „Copilașul urla după biberon, din care curgea mai ușor, iar la sân voia doar confort. Astfel, sânul nu producea niciodată suficient lapte, chiar dacă eu încercam în paralel să stimulez lactaţia cu o pompă specială”. Însă dincolo de toate aceste obstacole, își amintește și acum, ca prin vis, prima clipă în care a pus-o pe fiica ei la sân, pe care a alăptat-o vreme de șase luni: „Fiind și primul moment când am ţinut-o în braţe, am fost copleșită de iubire, teamă, lacrimi și de conștientizarea că încep o nouă viaţă”.