Pandemia i-a aruncat în prima linie: triaj la frontieră, în aeroporturi, vaccinare în centre, testare în școli. Criza sanitară a fost, cumva, un punct de cotitură pentru medicii și asistenţii care lucrează în reţeaua de medicină școlară. Fiindcă a pus în valoare atât punctele forte ale profesioniștilor din domeniu, cât și slăbiciunile din sistem.

        „Suntem angajaţi ai primăriilor, dar cu salarii de la Ministerul Sănătăţii, prin DSP-uri. Un fel de hibrid”, explică dr. Daniela Rajka, președintele Societăţii Medicilor din Colectivităţile de Copii și Tineri. Autorităţile locale sunt cele care se ocupă de investiţii, dar unele o fac cu parcimonie, deși pandemia a arătat de câte lucruri elementare duc lipsă cabinetele din unităţile de învăţământ.

Pe frontul anti-COVID

        În primele luni de criză sanitară, când nu se știau prea multe despre COVID-19, când nu existau echipamente corespunzătoare și când „teamă” era cuvântul de ordine, medicii și asistenţii din școli au fost trimiși la graniţă, în centrele de carantină și de triaj, și în aeroporturi. Apoi, s-au ocupat de anchetele epidemiologice.

Încă din momentul declanșării stării de urgenţă am fost detașaţi la DSP-uri, iar personalul din cabinetele de medicină școlară a dovedit că e foarte bine pregătit din punct de vedere profesional. (Dr. Daniela Rajka)

        A urmat prezenţa în centrele de vaccinare și chiar coordonarea lor. „Trebuia să operăm cu o bază digitală deosebită, cu introducerea în registrul de vaccinare, cu eliberarea certificatelor, dar ne-am achitat și de această sarcină cu succes”, spune dr. Rajka.

        După redeschiderea școlilor, în toamna lui 2021, medicii și asistenţii s-au axat pe testarea elevilor: „Aici ne-am lovit de partea de dotare: pentru a raporta acele testări și a le introduce în Corona Forms, aveam nevoie de calculator, de imprimantă, de internet. Și s-a dovedit că foarte puţine cabinete școlare erau înzestrate din acest punct de vedere”.

Acţiuni concertate

        Din păcate, dotarea deficitară a cabinetelor din reţea rămâne un subiect de actualitate. „Fiecare dintre noi e angajatul unei primării, dar diferenţele sunt foarte mari de la o localitate la alta. Sunt primării care investesc în cabinetele medicale școlare, sunt primării care nu investesc deloc, și nu mă refer aici la localităţi din rural, ci la orașe mari”, spune dr. Daniela Rajka. „Sunt fericiţi colegii care primesc medicamentele și materialele sanitare pentru baremul de urgenţă, pentru a acorda primul ajutor și a face tratamente simptomatice. Asta este uneori maximul care se obţine într-un cabinet medical școlar.”

        Situaţia s-ar putea îmbunătăţi dacă medicina școlară ar avea o structură de coordonare la nivel judeţean, consideră dr. Rajka. „Atunci, s-ar putea încheia contracte între acea structură și autoritatea publică locală pe anumite servicii. Contracte în care să spui «asta trebuie să asiguri cabinetului medical din localitatea ta», «atâtea posturi trebuie să scoţi la concurs, dacă ai deficit de personal». Aceste structuri judeţene ar fi mai ușor de gestionat la nivelul Ministerului Sănătăţii și s-ar obţine o situaţie mai exactă a ceea ce se întâmplă în ţară. Fiindcă, în acest moment, avem date disparate din teritoriu.”

Noi perspective

        Pentru profesioniștii din domeniu, trecerea cabinetelor școlare sub tutela autorităţilor locale a fost un șoc, mărturisește dr. Daniela Rajka. „Până în 2009 am ţinut de spitale, am avut o coordonare profesională medicală, se făceau cursuri pentru noi, aveam o colaborare foarte bună cu secţiile de pediatrie... În momentul în care am ajuns la primării, ne-am trezit fără nicio coordonare profesională, primăriile ne-au dat direcţiilor de asistenţă socială, unde nu sunt medici în conducere, și a fost destul de greu să ne găsim locul în aceste structuri.”

        La ora actuală, asistenţa medicală în unităţile de învăţământ e reglementată de Ordinul 438/4269/2021: „Noi am reușit să reintroducem atestatul de studii complementare, așa-numita competenţă de medicină școlară – deci se pot organiza cursuri de medicină școlară în cadrul UMF-urilor, ceea ce e important. Am vrea să realizăm o pregătire specifică și pentru asistenţii medicali care lucrează în școli”, adaugă ea.

        Societatea Medicilor din Colectivităţile de Copii și Tineri a apărut tocmai din nevoia de comunicare. „Am pornit cu un congres de medicină școlară la Cluj, la care au participat 25 de medici, iar acum, la întrunirea noastră anuală, vin și 300 de participanţi”, spune dr. Rajka. „Prin Societate, la Colegiul Medicilor avem acum o subcomisie de medicină școlară, precum și o comisie la Ministerul Sănătăţii. Așa se transmit mai ușor problemele colegilor din teritoriu.”

        Dr. Rajka consideră că medicina școlară ar trebui să fie o specialitate de sine stătătoare: „Noi suntem medici de familie, ca specializare, dar în școli nu facem numai medicină de familie, ci și urgenţă, igienă, neuropsihiatrie, nutriţie, medicină sportivă. Următorul pas acesta va fi: rezidenţiat de medicină școlară”, mai spune ea.

Satisfacţii profesionale

        Dr. Daniela Rajka e medic școlar din 1998 și o motivează faptul că lucrează cu copiii. „Într-un cabinet de școală poţi avea satisfacţii mari la nivel profesional, salarizarea e acceptabilă în acest moment – și sper că se va face o reașezare și în privinţa salariilor asistenţilor medicali. E o activitate care te ţine în priză”, spune ea.

        „E plăcut să lucrezi cu tinerii, iar asta se potrivește și naturii mele”, spune, la rândul ei, dr. Daniela Bușilă, medic primar Medicină de familie cu competenţe în medicina școlară și medic școlar la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Capitală.

        Dr. Bușilă lucrează în domeniu din 2000: „Iniţial, a fost o necesitate, terminam specialitatea și nu aveam post, așa că am dat concurs și am intrat în reţea. Ulterior, am descoperit că e nișa adecvată. Fiindcă are acea latură preponderent preventivă. Lucrez în principal cu tineri sănătoși, pe care îi pot educa pe partea sanitară”.

        Pandemia a fost, dincolo de o problemă majoră de sănătate publică, și ocazia pentru profesioniștii din domeniu de a colabora mai bine: „Am lucrat și la partea teoretică a meseriei, au fost tot soiul de proceduri pe care le-am elaborat, dar au fost și provocări practice. Am fost detașaţi la alte unităţi, la DSP sau la centrele de vaccinare. Cumva, ne-am ocupat și de alte ramuri ale domeniului – de exemplu, să aprofundăm anchetele epidemiologice sau să vedem cum se desfășoară o campanie de vaccinare în masă”.

Importanţa laturii preventive

        După debusolarea iniţială, medicii școlari s-au adaptat foarte repede și au făcut faţă cu brio provocărilor din perioada crizei sanitare, consideră dr. Bușilă. „Eu am colaborat tot timpul cu cei de la Administraţia Spitalelor și Serviciilor Medicale București, ai căror angajaţi suntem. Acum, post-pandemie, avem diverse campanii pe prevenţie, chiar mai mult decât înainte.”

        Cea mai recentă campanie a fost de acordare a primului ajutor. „A fost foarte interesant pentru mine să intru la fiecare clasă, să le vorbesc elevilor, să văd ce îi interesează. Câteva clase ne-au aplaudat la sfârșitul cursului, asta m-a impresionat”, spune dr. Daniela Bușilă.

        Bazele educaţiei pe teme de sănătate se pun din liceu, adaugă aceasta: „Chiar și când iau tensiunea unui elev, pentru un examen de bilanţ, să zicem, nu pierd ocazia să îi explic mai multe. Și sunt elevi din anii terminali care vin să ne mulţumească”.

               Medicina școlară ar putea fi, cu siguranţă, atractivă pentru viitori absolvenţi de UMF – mai ales pentru cei care au înclinare și pe partea de comunicare. „Din experienţă personală, știu că aproape toţi cei care termină Medicina vor să facă specialităţi, cum să zic, mai dramatice: chirurgie, neurochirurgie. După primul curs de Basic Life Support, pe care l-am făcut prin 2000 cu medicii de la SMURD Târgu Mureș, voiam de-a doua zi să încep să lucrez în domeniu. Mi-am dat seama curând că nu era ceva ce mi se potrivea. Nu putem fi cu toţii urgentiști, e nevoie și de latura preventivă”, subliniază dr. Daniela Bușilă.

În raportul „Guvernanţa serviciilor de asistenţă medicală școlară din România”, elaborat de Universitatea Babeș-Bolyai, Departamentul de Sănătate Publică Babeș-Bolyai și UNICEF (2022), se subliniază: „Coordonarea medicinei școlare se împarte în prezent între primărie și consiliul local și judeţean, direcţiile de sănătate publică (DSP), Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii și Solidarităţii Sociale și Ministerul Educaţiei (pentru școlile speciale și creșe), însă fără a exista proceduri standard și procese care reglementează această coordonare”.

„Una dintre provocările identificate în domeniul medicinei școlare este alocarea insuficientă de fonduri de la bugetul de stat pentru acest domeniu. Subfinanţarea medicinei școlare duce la inegalităţi în accesul la informare și servicii preventive în școli între judeţe (...), dar și la dotarea necorespunzătoare a cabinetelor medicale. (...) Alte provocări identificate sunt reprezentate de dificultăţile de monitorizare a activităţii asistenţei medicale școlare la nivel naţional, dar și de nevoia de profesionalizare a medicilor școlari și a asistenţilor medicali școlari.” (Raport „Guvernanţa serviciilor de asistenţă medicală școlară din România”, 2022)

Președintele Societăţii Medicilor din Colectivităţile de Copii și Tineri consideră că România are o reţea de medicină școlară destul de bine constituită, chiar dacă se înregistrează un deficit de personal – așa cum se întâmplă, de altfel, în toate domeniile medicale, în anumite zone ale ţării. Sunt vreo 800 de medici în cabinetele școlare, ceva peste 300 în cabinetele stomatologice și aproape 100 în cabinetele studenţești. Și mai sunt și 3.000 de asistenţi în reţea.