România are, la ora actuală, aproximativ un
milion de pacienţi astmatici, cinci milioane de potenţiali bronşitici (cf.
anchetei naţionale de BPOC – date preliminare, poster ERS 2012) şi mai bine de
un sfert din populaţie (27%) cu dependenţă nicotinică (Studiul GATS), după cum
reiese din cifrele de care dispune Societatea Română de Pneumologie (SRP).
Tocmai de aceea, anul trecut, cu ocazia unei manifestări ştiinţifice
organizate de o companie farmaceutică importantă, în parteneriat cu SRP, s-a
lansat propunerea de a se celebra Ziua pneumologiei româneşti, la 3 octombrie.
Motivaţiile unei astfel de „zile“ derivă, în
primul rând, din presiunea pe care o pune prevalenţa în creştere a unor afecţiuni
cronice non-transmisibile – precum bronhopneumopatia cronică obstructivă
(BPOC), astmul bronşic, bronşiectaziile, fibrozele interstiţiale ş.a. – atât în
lume, cât şi la noi. Cifrele spun totul, dacă privim şi pe mapamond: 300 de
milioane de astmatici (Gina
2011), o prevalenţă a BPOC care fluctuează între 6 şi 10% în lume, fibroză
pulmonară prezentă la 10,7%ooo
de locuitori sau decesele la fiecare 30 de secunde prin cancer
bronhopulmonar... În condiţiile în care asistăm la îmbătrânirea globală a populaţiei,
care nu poate fi trecută cu vederea nici la noi în ţară, la poarta specialităţii
bat insistent o multitudine de boli infecţioase şi non-infecţioase, iar
implicarea specialiştilor noştri şi responsabilitatea sunt imense.
O lungă perioadă, până în 1989, pneumologii
au fost „robii“ ftiziologiei, un termen azi depăşit, medicii români fiind
condamnaţi să lucreze doar pentru o singură boală. Ulterior, s-a constatat că
pneumologii ar trebui să acopere atât afecţiuni infecţioase transmisibile
(unde tuberculoza ţine capul de afiş, în continuare), cât şi multe alte afecţiuni
respiratorii netransmisibile.
După 1989, pneumologia românească a cunoscut
o dezvoltare fără precedent. La ora actuală, în cadrul Societăţii Române de
Pneumologie, există şase secţiuni (tabacologie, pneumologie pediatrică, bronhologie,
fiziopatologie respiratorie, tuberculoză, somnologie), precum şi trei grupuri
de lucru (hipertensiune pulmonară, cancer bronhopulmonar, mucoviscidoză). Toate
aceste secţiuni organizează întâlniri regulate şi un congres naţional la fiecare
doi ani.
Pneumologii sunt cei care se află
dintotdeauna în prima linie în lupta de control a tuberculozei, unde toate
curbele de prevalenţă şi mortalitate indică o scădere. Pentru celelalte forme
de pneumonii, bronşite şi traheobronşite acute, filtrul organizat de medicii
pneumologi chiar funcţionează cu succes, atât în ambulatorii, cât şi în
spitale.
Specialiştii pneumologii sunt angrenaţi în
activităţile din cadrul a trei programe naţionale: de control al tuberculozei,
de tratament al hipertensiunii pulmonare şi „Stop Fumat“. Totodată, pneumologii
au fost în prima linie în realizarea depistărilor active de BPOC sau astm bronşic,
în cadrul campaniilor gratuite de spirometrie, organizate deja de patru ani, cu
ocazia marcării la nivel mondial a zilelor BPOC, respectiv a astmului bronşic.
O
activitate utilă, spre care au fost concentrate eforturile pneumologilor din
România, este cea de formare medicală continuă: prin ateliere de somnologie, de
bronhologie şi tabacologie, cu participare interdisciplinară, prin forme
moderne de educaţie, cum ar fi cursurile de e-learning, un amplu proiect cu
fonduri structurale europene, primul de acest gen din România, şi prin colaborările
regulate cu alte societăţi şi asociaţii profesionale medicale: Societatea Română
de Alergologie şi Imunologie Clinică, Societatea Română de Cardiologie,
Societatea Română de Medicină Internă. Rezultatele unor astfel de colaborări
sunt ghidurile de tabacologie, de cancer bronhopulmonar, protocoalele de BPOC şi
de astm bronşic.
Sigur că mai
rămân încă multe probleme de rezolvat, dacă ne gândim că accesabilitatea la
aparatură modernă nu este încă pe măsura necesităţilor, că migraţia de „materie
cenuşie“ subţiază îngrijorător rândurile specialiştilor în pneumologie, că numărul
de rezidenţi care nu găsesc un loc de muncă este în creştere. Există însă
entuziasmul colegilor şi modul lor de implicare, de la liderii de opinie până
la fiecare dintre membrii acestei specialităţi medicale, care merită să fie
subliniate cu ocazia acestui eveniment. Adresez tuturor mulţumirile mele pentru
modul în care au înţeles să contribuie, să se implice şi să facă front comun,
în încercarea de a stopa şi controla toate aceste afecţiuni respiratorii,
indiferent din ce zonă vin.
