Profesia medicală are o dublă origine: cerească şi pământească. Ea este ştiinţă plus conştiinţă plus vocaţia slujitorilor ei, care, uneori, pot face şi minuni omeneşti. Medicina, această chemare sufletească, este cea mai frumoasă profesie socioumană. Ea conţine, în domeniile ei de referinţă, tot ceea ce este mai măreţ, mai nobil şi mai sfânt. Din aceste considerente, profesia medicală nu are vârstă de pensionare – decât la cererea celui care o practică. Dovadă este faptul că majoritatea medicilor lucrează, sub o formă sau alta, până la adânci bătrâneţi. Motivaţia este indusă de flacăra vocaţiei profesionale, care arde continuu în sufletul medicilor. Ea este aprinsă de „crezul“ de a fi utili semenilor lor cât timp ei, medicii, sunt în depline facultăţi mentale, astfel ca şi la sfârşitul carierei lor să aibă sentimentul misiunii îndeplinite pe acest pământ. Aceasta este adevărata vârstă de pensionare a medicilor. În această ordine de idei, stimaţi colegi, doresc să vă întreb: dumneavoastră, care aţi atins apogeul performanţei profesionale, ce semnale aveţi din partea colegilor mai tineri? Să ieşiţi cât mai repede la pensie? Eu vă sugerez să le răspundeţi prin următorul aforism: pentru fiecare dintre noi există câte o rază de soare şi niciodată nu se ştie cine de la cine are de învăţat, în beneficiul bolnavilor. Iar eu aş completa răspunsul cu următoarea maximă: „Ce bine ar fi ca tinerii să ştie totul, iar bătrânii să poată“. Stimaţi colegi, ştiaţi faptul că la fiecare cinci ore ne pleacă un medic peste hotare? În ultimii opt ani au plecat peste 14.000 de medici. Numai în anul 2013 au plecat peste 2.000 de medici. Acest fenomen social conduce la privarea unei părţi a populaţiei sărace de o asistenţă medicală îndreptăţită. Domnilor conducători cu costum şi cravată, nu lăsaţi medicii să plece să lucreze în alte ţări! Se spune că ţara care nu are medici suficienţi trebuie să-şi dubleze cimitirele. Norocul sucevenilor con­stă în faptul că edilii locali deja au dublat terenul afec­tat celui mai silenţios cartier municipal, cimitirul „Pacea“. M-am străduit să dedic 53 de ani de activitate pentru binele şi sănătatea copiilor bolnavi, copii care astăzi sunt adulţi, se bucură de viaţă împreună cu fami­li­ile lor şi de propriii lor copii. Aceasta este zestrea umană pe care noi, toţi medicii o lăsăm drept dar.