Am ajuns în situația absurdă ca,
după zece ani în care banii alocați sănătății s-au dublat,
ajungând la circa 30 de miliarde de lei, la sfârșitul lui 2016 să
se întoarcă la buget aproape un miliard de lei – oricare ar fi
motivul. Iată că, deși toți se plâng că nu sunt destui bani în
sănătate, ei există, dar sunt folosiți ineficient.
Așa că haosul din reglementare,
dezordinea din finanțare, lipsa priorităților în bugetare și
risipa și neglijența în execuție vor continua până vor fi luate
niște măsuri serioase. Nu corective, paliative sau exerciții de
imagine, ci măsuri care ar putea însemna o schimbare serioasă,
durabilă și modernă a sistemului. România trece prin toate
crizele prin care au trecut majoritatea celorlalte țări din Europa
în domeniul sănătății. Cele zece proiecte propuse pot evita alte
crize.
Regândirea
finanțării și administrării fondului de sănătate. Modelul
din prezent, bazat exclusiv pe finanțarea din contribuții
obligatorii care asigură întreaga populație, a dat deja faliment
în multe țări, care au fost obligate să adopte formule hibrid.
Trebuie găsită o altă soluție pentru finanțarea și
administrarea fondului de sănătate – poate nici nu trebuie
constituit un fond de sănătate.
Trimiterea
la domiciliul fiecărui asigurat a notei de plată cu serviciile de
care a beneficiat. Fără
ca acesta să aibă obligația de plată, ci pur și simplu să vadă
cât au costat serviciile medicale sau medicamentele de care a
beneficiat. Se demontează mitul politicianist că sănătatea e
gratuită și, de ce nu, măsura ar putea servi drept cea mai bună
prevenție – văzând cât costă să fii bolnav, mai bine
investești mai mult să fii sănătos.
Deductibilitatea
asigurărilor personale de sănătate. S-a
vorbit recent despre deductibilitatea abonamentelor de sănătate, o
idee de la care se poate pleca – chiar este de conceput ca un
spital județean să vândă pachete de abonamente pentru, să zicem,
angajații a trei mari fabrici din județ. Nici nu ar fi necesar un
administrator pentru serviciu – de exemplu, băncile de retail ar
putea prelua sau opera decontările. E măsura de la care poate porni
prevenția în sănătate, descentralizarea în finanțare și
competiția reală între serviciile publice și operatorii privați.
Management
privat sau privatizare la spitalele județene și municipale.Finalmente,
va trebui să acceptăm o formă sau alta de privatizare a spitalelor
publice, soluția reală pentru a le eficientiza și face
transparente și competitive. Altfel, indiferent despre ce alte forme
de management vorbim, endogamia, oligocrația și nepotismul vor
continua să sugrume mediul spitalicesc. O soluție neconvențională
de privatizare și finanțare: ce-ar fi să listăm la Bursa de
Valori zece dintre cele mai importante spitale din țară?
Regândirea
proiectelor spitalelor regionale. Spital
național de referință – da; spitale regionale de tip „mamut”
– mai bine ne mai gândim. Îndatorează infernal statul pentru
următorii 30 de ani, dotarea devine extrem de costisitoare,
administrarea este un calvar, transportul angajaților în afara
orașelor o misiune imposibilă. Nu degeaba țările cu tradiție
spitalicească și operatorii privați renunță la megastructuri și
preferă soluții mono- sau oligo-specialități. Mai bine banii ar
fi folosiți pentru reabilitarea profundă a spitalelor existente.
Scutirea
de impozit pe salarii la medici. Am
mai vorbit despre asta. Când un medic primar de rețea va câștiga
cinci mii de euro lunar, un specialist patru mii și toți ceilalți
în jur de două mii, atunci vom discuta despre rămânerea medicilor
în țară și alt tip de relație medic–pacient.
Fabrica
de medici. Dublarea numărului de locuri în facultățile de
medicină.
România este deja o sursă credibilă de medici pentru Europa. O
bază academică ce ar putea forma zece mii de medici pe an ar
propulsa România în rândul celor mai importanți fabricanți de
resurse în medicină într-o Europă care are nevoie de așa ceva ca
de aer.
Standardizarea
achizițiilor din spitale. Licitațiile
naționale fac statul captiv la anumiți furnizori, care –
experiența din alte țări a demonstrat – sunt incapabili să se
țină de condițiile contractuale. Standardizarea tarifelor și a
costurilor de achiziție este o metodă validată de control al
cheltuielilor și de evitare a oricăror suspiciuni.
Strategie
națională a medicamentului. În
maximum cinci ani, nu va mai exista niciun interes de a fabrica
medicamente în România și vom deveni dependenți de importuri. În
condițiile în care celelalte țări europene au găsit mijloace de
a subvenționa și proteja producția locală. O strategie națională
a medicamentului creează certitudini pentru sistemul sanitar, dar și
pentru furnizori, industrie, cercetare-dezvoltare, proprietate
intelectuală etc.
Informatizarea
totală a sistemului sanitar.
Este necesară automatizarea completă a relației dintre
administratorii, jucătorii și beneficiarii din sistemul sanitar.
Aplicații pentru orice privește sănătatea – când să mergi la
medic, când să îți faci analizele, să nu uiți să îți iei
medicamentele, să nu uiți să te speli pe mâini chiar – se
poate, pentru că suntem țara care se laudă cu cei mai buni
specialiști IT și cel mai rapid internet.
O
versiune a acestui text a apărut pe zf.ro