Newsflash
OPINII

William Harvey și medicina românească

William Harvey și medicina românească
     În perioada 14–18 mai 1928, la Londra, au avut loc festivitățile de comemorare a tricentenarului publicării de către William Harvey (1578–1657) a celebrului tratat cu privire la circulația sanguină, apărut în 1628, intitulat „Exercitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus“ (Cercetare anatomică despre mișcarea inimii și a sângelui la animale).
     Prin această lucrare, Harvey distrugea definitiv teoria anatomică galenică greșită despre circulație; el descria fenomenele și circulația sanguină. Infirmând numeroasele concepții absurde cu privire la circulația sângelui, moștenite din Antichitate și perpetuate secole de-a rândul prin autoritatea lui Galen (îndeosebi aceea a trecerii sângelui prin „porii“ ventriculului stâng spre ventriculul drept, sau a prezenței aerului încărcat de spirite, a „pneumei“ în sânge), Harvey stabilea pentru prima dată, în mod clar și definitiv, fenomenele și drumul circulației sanguine, legile circulației sângelui în organism. El demonstra că inima se contractă în sistolă, sângele din inima dreaptă este trimis printr-o „arteră venoasă“ în plămâni, iar cel din inima stângă prin „sistemul aortic“ ajunge în tot corpul; în diastolă, sângele conținut în marile vene se întoarce în atriu și trece de acolo în ventricul.
     Comemorarea marelui savant englez care elaborase cu trei secole în urmă lucrarea de o excepțională importanță istorică a luat proporțiile unui eveniment internațional, fiind prezente „toate țările civilizate reprezentate prin delegați aleși dintre cei mai iluștrii oameni de știință“ (România Medicală, nr. 15–16, 1–15 august 1928). România „a fost reprezentată de dl. profesor Dimitrie Ionescu. Domnia Sa a prezentat în ședința festivă în care s-a făcut comemorarea lui Harvey un frumos pergament“ (op. cit.). Textul, conform unei vechi tradiții, a fost redactat în limba latină.

 

Descoperirea care onorează geniul omenesc

 

     Iată traducerea în limba română: Universitatea din București, Colegiul profesorilor Facultății de medicină din București către Colegiul regal al medicilor londonezi. „Salutare, Facultatea noastră s-a simțit adânc onorată prin marea cinste ce ați făcut să o invitați să participe la serbările tricentenarului publicării nemuritoarei opere De Motu Cordis a genialului medic și fiziolog William Harvey. Descoperirea circulației sângelui este una dintre cele mai mari și mai fecunde descoperiri care onorează geniul omenesc. Ea a făcut posibilă toată dezvoltarea ulterioară a Fiziologiei și medicinei moderne. Gloria lui Harvey va străbate etern veacurile. Facultatea noastră se asociază Coperta cărţii lui Harvey, apărută la Frankfurt în 1628cu voi la sărbătorirea ilustrului medic și fiziologist W. Harvey, unul dintre cei mai mari fii ai nobilei și glorioasei națiuni engleze și vă trimite prin reprezentantul ei, profesorul Dimitrie Ionescu, omagiul ei de admirație. În numele Colegiului Profesoral al Facultății, Decan, Dr. Bălăcescu, Secretar, Gh. Seuceanu.“
     Presa medicală românească titrează cu litere mari evenimentul: „Marile sărbători de la Londra pentru tricentenarul operei lui Harvey“. Iată relatarea (pe care o preluăm din „România Medicală“, nr. 15–16 august 1928) a primei părți a ceremoniei: „Numeroși delegați sosiți din toate părțile lumii, la invitația lui Royal College of Physicians din Londra, au fost primiți mai întâi în Buckingham Palace de către regele George V“.
     Sir John Rose Bradford, președintele colegiului, a prezentat suveranului pe cei o sută de delegați reprezentând 28 de țări și a pronunțat o cuvântare în care a declarat că publicarea tratatului lui Harvey a fost baza pe care s-a clădit fiziologia și medicina științifică. El a subliniat că regele George V, consimțind să primească delegații, nu a făcut decât să urmeze exemplul strămoșilor săi James I și Carol I, care au apreciat atât de mult meritele lui Harvey încât l-au numit medicul curții lor. În răspunsul său, regele George V a spus: „Apreciez comparația pe care ați făcut-o între ceremonia de astăzi și recunoștința predecesorilor mei față de lucrările marelui savant. Importanța și valoarea descoperirii sale este într-adevăr extraordinară, căci la o epocă în care nu se știa aproape nimic, el a creat știința fiziologiei demonstrând nu numai că sângele circulă dar și cum se face circulația“.
     Gazeta „România Medicală“ încheie cuprinzătoarea sa relatare: „Astfel s-au desfășurat mărețele serbări prin care Anglia a ținut să celebreze memoria și opera unuia dintre cei mai geniali fii ai ei. La această comemorare s-a asociat lumea întreagă și suntem foarte bucuroși să constatăm că România a ținut să răspundă la invitația grațioasă de a participa, delegând pe domnul profesor Dimitrie Ionescu, una din personalitățile cele mai reprezentative ale medicinei românești; evenimentul se constitute ca un frumos învățământ atât în domeniul științific cât și cel educativ, putând fi oferit ca exemplu cum o națiune știe să-și păstreze tradițiile, cultul oamenilor mari, respectul muncii științifice. Asemeni învățăminte merită să fie cunoscute mai ales de noi, popor nou sosit în cercul marilor națiuni culturale“ (op.cit.).

 

Harvey și dogma galenică

 

     Al doilea eveniment românesc legat de comemorarea lui William Harvey se referă la organizarea ședinței festive de la 1 iulie 1928, în București, la „Fundația Carol“ pentru comemorarea și în România a marelui medic și fiziolog englez, evenimentul fiind organizat de cea mai reprezentativă organizație medicală de atunci – Asociația generală a medicilor din România. Aceasta a dorit să marcheze și în România evenimentul important al descoperirii circulației sângelui și să cinstească, prin aceasta, memoria lui Harvey. În acest scop, a fost rugat profesorul Dimitrie Ionescu, cel care participase în luna mai la sărbătorile londoneze, să susțină la București o conferință – „Despre viața și opera ilustrului medic englez“ –, eveniment la care au asistat reprezentanți ai Ministerului Instrucției Publice și ai Ministerului Sănătății, decanul și profesori ai Facultății de Medicină și un numeros public medical.
     Conferința, conform relatărilor presei medicale, a fost o veritabilă lecție de istorie a medicinii, pe care un profesor de clinică medicală o prezintă în mod magistral. „Deși astăzi – spunea profesorul Dimitrie Ionescu în conferința sa –, mi se pare [un] lucru simplu și de la sine înțeles că masa sângelui se mișcă într-un circuit închis, până să se ajungă la această noțiune, a trebuit să treacă secole și cercetările în această direcție să frământe multe genii științifice ca Hipocrate, Aristotel, Galen în Antichitate și pe mulți alții, pe care îi vom cita ulterior, în timpurile moderne. Harvey este primul care, uzând de metode experimentale minuțioase și strict științifice, a înlăturat ereziile antemergătorilor lui, a reușit să descopere întreg adevărul și mai ales, luptând cu mult curaj, să-l impună în mod neîndoios întregii lumi științifice. El a avut de luptat, în primul rând, cu concepțiile lui Galen care, până la începutul veacului al XVI-lea, constituiau dogme inatacabile. Abaterea de la ele era considerată o impietate care putea fi plătită uneori foarte scump.“
     Profesorul Dimitrie Ionescu relatează că ideile eronate ale lui Galen au dominat până în prima jumătate a secolului al XVI-lea, când apar îndoieli asupra veridicității lor. Primul atac vine de la Andreas Vesalius (1514–1564) care a demonstrat în cartea sa, „De corporis humani fabrica“ (Despre structura corpului uman) din 1543, că peretele dintre ventriculii inimii este impermeabil. Miguel Servet (1509–1553), în scrierea sa apărută în 1553, „Reinstaurarea creștinismului“, neagă de asemenea viziunea anatomică galenistă a „porilor interventriculari“ și oferă o reală descriere a circulației pulmonare (sau mica circulație) fără însă a arăta experiențele pe baza cărora ajunsese la descrierea sa. În 1559, Realdo Colombo din Pavia, servindu-se de termenii lui Servet, descrie din nou circulația pulmonară, iar Cesalpino din Pisa utilizează pentru prima dată cuvântul „circulație“ și descrie circulația sângelui în vene. În 1574, Acquapendente descrie valvulele vaselor, fără a-și da seama în mod exact de funcțiunea lor. Acestea erau progesele făcute în cercetare asupra circulației sângelui în epoca în care Harvey studia medicina la Padova, sintetiza profesorul Dimitrie Ionescu.
     Harvey a expus primele cercetări încă din 1615, după numirea sa ca profesor, dar a așteptat mai bine de zece ani până le-a publicat în cartea sa „De motu cordis (…)“, preciza Dimitrie Ionescu în conferința sa, continuând cu următoarele aprecieri: „Această carte nemuritoare este o operă perfectă și impune și azi prin logica experiențelor, justețea concluziilor, prin precizia stilului. Dacă nu găsim în ea tot adevărul (Harvey nu a descoperit capilarele, microscopul nefiind încă inventat), ceea ce a descris a rămas perfect exact până astăzi. Harvey efectuează minuțioase observații pe om și pe animale, a disecat cu multă scrupulozitate inima și aparatul circulator al multor specii de vertebrate, a recurs adesea la disecții și vivisecții pe animale observând bătăile inimii la acestea. A injectat lichide la cadavre spre a reproduce jocul valvulelor, a practicat ligaturi și secțiuni pentru a lămuri direcția circulației sângelui în vene și artere. El a stabilit că inima se contractă ca un mușchi al scheletelui, că partea activă este sistola, că inima lucrează ca o dublă pompă de presiune, că auriculele se contractă  sincron și contracția lor precede contracția ventriculelor. A arătat că în vene sângele curge de la periferie spre centru  și invers în artere sub acțiunea sistolei cardiace. Harvey calculează prin metode matematice cantitatea de sânge pompată de inimă spre periferie și demonstrează că, în interval de o oră, inima pompează în arborele arterial o cantitate de sânge de trei ori mai mare decât greutatea corpului. Ce se întâmplă, deci, cu acest sânge? Nu poate rămâne în vase sau în viscere, nu poate fi consumat de ficat (dogmă galenică). Deci sigur, sângele revine la inimă prin vene. Se formează o mișcare circulară «quasi circularis motus», sângele mișcându-se într-un circuit închis. Ceea ce arăt eu acum – scrie Harvey – este atât de nou și nemaiauzit, încât mă tem nu numai că voi căpăta blamul unora, dar îmi voi face din toată omenirea un inamic, atât sunt de înrădăcinate ipotezele vechi. Și a avut dreptate“ – remarca în conferința sa, profesorul Dimitrie Ionescu.

 

Adepți ai noii viziuni

 

     De la cercurile cărturărești până la cititorii obișnuiți au aflat despre descoperirea lui Harvey odată cu intrarea acesteia în circuitul lucrărilor internaționale și al publicațiilor autohtone. Descoperirea lui Harvey s-a răspândit și în țara noastră datorită scrierilor străine sau locale, a informațiilor străinilor stabiliți temporar în țară, a medicilor formați în străinătate ori profesorilor formați în Occident.
     Treptat, noile idei și-au câștigat tot mai mulți adepți și s-au impus lumii medicale. Unul dintre propagatorii noii viziuni asupra circulației sângelui a fost Alexandru Mavrocordat, tatăl viitorilor domnitori din țările române, Nicolae și Ion Mavrocordat. Acesta a studiat medicina la  Padova și a scris, în 1664, o lucrare foarte apreciată, care a apărut în mai multe ediții. Menționăm, de asemenea, că umanistul maghiar János Apáczai Csere, care a trăit la Alba Iulia și Cluj, în a două jumătate a secolului al XVII-lea, a expus în lucrarea sa, „Enciclopedia maghiară“, teoriile lui Harvey (V. L. Bologa, B. Duțescu, I. Ghelerter ș.a., Istoria medicinii, Editura Medicală, 1963).
     Publicarea lucrării lui Harvey – „Cercetarea anatomică despre mișcarea inimii și a sângelui la animale“ –, tradusă integral în limba română, va avea loc abia în 1958, la Editura Științifică, București și aparține dr. C. Săndulescu, cu un studiu introductiv al dr. Gabriel Barbu. Abia atunci se încheie ciclul includerii totale în literatura românească a operei marelui fiziolog englez. Prin aceasta, literatura medicală românească s-a îmbogățit cu un important izvor de istorie a științelor.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe