Corpul medical din România este, în ultimii
20 de ani, în descreştere şi îmbătrânire îngrijorătoare. Semnale de alarmă
transmite în mod regulat prof. dr. Vasile Astărăstoae, în calitate de preşedinte
al Colegiului Medicilor din România.
Reforma în sănătate se referă în continuare
la reţeaua spitalicească: cum să reducem posturi de medici şi cadre medii, cum
să externalizăm servicii etc. Dau bine la populaţie, din punct de vedere
politic, autosanitarele cu girofaruri aprinse şi semnale sonore, zgomotul
palelor şi motoarelor de elicoptere care îndreaptă bolnavii spre unităţi
spitaliceşti subfinanţate.
Din corpul medical s-au desprins demnitari
politici pentru parlament, Ministerul Sănătăţii, prefecturi, direcţii judeţene
de sănătate publică etc. Recent, la un congres medical prestigios, un astfel de
demnitar a uluit audienţa, lansând de la tribună: „Să ridice mâna sus cel care
nu a ales medicina pentru câştiguri mari!“. De altfel, dsa a fost un
profesionist bun. Pervertirea politică – de mulţi ani – i-a întunecat gândirea,
emiţând „axiome“ precum: „în sănătate sunt suficienţi bani“, „managementul
spitalicesc este deficitar“ etc.
Cu toate acestea, marea parte a corpului
medical a dat şi dă dovadă de caracter,
acel ansamblu de însuşiri morale dovedite prin comportament, idei şi acţiuni.
Oare cum altfel s-ar explica faptul că, în condiţii de criză perpetuă, de peste
30 de ani, în România, rezultatele activităţii medicale sunt comparabile cu
cele din Occident?