Multă liniște va trebui să curgă și multă
zăbavă asupra ultimului an înainte să decidem ce facem de-acum înainte cu
amărâtul nostru sistem de sănătate. După spectacolul de petarde cu repetiție
practicat de fostul ministru în scopul dezvăluirii corupției din sănătate,
ne-am trezit cu tavanele pline de rahat, ventilatoare defecte și fix aceleași
probleme pe care le aveam și înainte. Intră în scenă noul toreador, bihoreanul
Bodog: mult mai puține abilități lingvistice, deloc sofisticat, dulău uns cu
toate alifiile transcarpatice. Noului șef de hală la sănătate îi vor veni
periodic la fileu boabele reproșurilor: situația infecțiilor nosocomiale
intraspitalicești, jegul și mizeria din mai toate stabilimentele de stat,
managementul în principiu mafiot, transparența decizională de banc la șnaps și
ceas de seară, dosarul electronic de sănătate, legea vaccinării, legea
malpraxisului, salarizarea doctorilor, combinația medicamentelor, băieții
deștepți și veșnici, situația din UMF-uri, moartea cu zile prin cătune unde
n-ajunge ambulanța etc.
Sincer, nu-l invidiez pe Bodog. Mai ales
c-a început stângaci – cum altfel ai putea să începi într-un cabinet de stânga?
În timpul scurs de la depunerea jurământului, taciturnul ministru n-a dat decât
un interviu și ăla pentru fanii din județ. Care județ a dat țării (aflăm din
text) cel mai mare număr de miniștri ai sănătății per cap de locuitor. O fi
vreun semn? Stângăcia lui Bodog et co. e că au luat la coasă OUG-ul lui
Voiculescu despre concursurile de manager de spital. Prea devreme, domnilor!
Cum vrei să construiești bruma de credibilitate aferentă lunii de miere? Nu că
ordonanța aia ar fi fost sfântă. Era și ea mânjită în magiun corporatist, n-om
muri nici cu ea, nici fără ea nu ne doare foarte tare.
Eu cred că pe cetățeanul de rând îl interesează
mai puțin dacă managerul clinicii e văr după mătușa de mamă din prima căsătorie
a străbunicii cu șefa de catedră. Căci hoția n-are mamă, n-are tată. Hoția și
frăția nu-i nevoie să treacă prin sânge, hârtii sau cuscrie. Hoția e un
alișveriș care leagă om cu persoană dincolo de interese ori conflict. Nu-i doar
treaba doctorului Bodog de la sănătate, e treaba tuturor social-democraților și
a aliaților lor, în 2017, dacă (mai) cred într-o autentică restaurație a
„vechilor” căi de colaborare și prietenie, de-au luat la strung ordonanța lui
Voiculescu. Căci nu cred că vor avea picioare foarte lungi. Chiar deloc. Cred
că genul acela de amiciție, prietenie, hai chiar fie cumetrie este o
racilă a tinereții, adolescentină prin formă și fond, care ar merita lăsată în
urmă odată ce ai ajuns într-o poziție de demnitate publică. Vorba regretatului
Dinică: fii profesionist, ce mama dracului!
Profesionist ar fi să-i trimiți, discret,
pe pensie și rezervă, pe frații de cruce malteză ai micuțului prelat de la Malaxa.
Să faci ceva cu SEAP-ul ăla, că murim din tată în fiu până o să controleze mai
bine statul achizițiile luate la bani mărunți. Să-i găsești interimarului
Țibichi, de la CNAS, o soartă demnă în lume, căci n-am uitat că stă pe o sută
de milioane de euro buget numai al lui și cinci miliarde al țării, pe o țidulă
semnată în hol. Și, dacă se poate, domnule ministru, fără țambalageală și
scandal, că dăunează profesiei medicale. Nu suntem la crâșmă. Măcar atât să
căpătăm la loc, ocazia de-a vorbi cu un om cu minim vocabular medical. Orice
pui de dac cu telefon deștept, mai nou, poate s-o ardă pe jargon după ce-a
citit și el capitolul aferent la o pripită căutare pe google. Dar
politici de sănătate, lucruri care să găsească răspuns empiric, verificabil, la
probleme care ne omoară copiii, bătrânii, prietenii și pacienții, mai greu
găsești.
N-am crezut în efortul la baionetă al unei
cete de copii drăguți, dar altfel doar copii, de-a face din medicina românească
un câmp de Monopoly jucat în timp real. Și, dincolo de aura de samariteni a
susținătorilor lor, știu că interesele nu sunt deloc altruiste, cât rapace
conectate la tot ce înseamnă ban, profit.
Îi doresc noului ministru al sănătății
verb, vocabulă și punctuație în deciziile pe care e musai să le ia. De-o fi el
cel care să bracheze exodul doctorilor, cinste lui. De va fi cel care să ridice
nivelul de trai și practică al personalului medical, statuie-i facem. Rari au
fost miniștrii sănătății, în ultimul sfert de secol, care să nu sufere de fala
misiunii rânduite în fața lor. Care suferință, respectiv suficiență, i-a costat
suficient de ridicol pe mulți, dar pe alții – vieți, chin și suferință. Or,
poate c-am iertat, dar nu vom uita niciodată cum, cu fiecare clipă ce trece,
mai trece o nouă zi din cele ce-au rămas în absența prea multor dintre noi,
plecați vremelnic pentru că Păsărica, Vrăbiuța, Elefantul sau Maimuța au avut
nevoie de botine, cercei sau chilot cu dantelă. Măcar un lucru de-o să facă
bine în domnia sa, Bodog, și va rămâne domn. Și știe care e acela.