Printre metodele de prevenţie a infecţiilor
virale, imunoprotecţia activă are o poziţie privilegiată, preocuparea de a se
recurge la vaccinuri fiind subliniată continuu, an de an, recunoscându-se
astfel efectele medicale benefice în sănătatea publică, pe de o parte, iar pe
de alta, eficienţa financiară. Recent, cu ocazia celui de-al 15-lea Forum
European de Sănătate Gastein, dr. Marc Sprenger, directorul Centrului European
pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor (ECDC), sublinia cu fermitate necesitatea
investiţiilor în sănătatea publică, prin promovarea şi extinderea vaccinurilor,
în contextul maladiilor infecţioase şi contagioase cu care se confruntă
actualmente Comunitatea Europeană. Acţiunea este considerată o necesitate certă,
mai ales în condiţiile constrângerilor financiare ale actualei crize.
Infecţiile gripale înregistrate an de an în
mai toate ţările globului reprezintă un pericol pentru sănătatea comunităţilor:
• prin evoluţii epidemice, pandemice, prin cazuri sporadice, care asigură
supravieţuirea virusurilor • prin capacitatea – fără limite – de modificare a
structurilor antigenice, a celor două proteine de suprafaţă, hemaglutinina şi
neuroaminidaza (factori de patogenitate/virulenţă), mutantele fiind induse de
presiunea unor anticorpi produşi după infecţiile gripale anterioare; noua
epidemie poate fi generată de anticorpii specifici induşi de mutante,
nerecunoscuţi de imunitatea comunităţii • prin diversele condiţii etiologice
(aglomerări umane, migraţii, asocierea cu sezonul rece, calamităţi etc.) • prin
transmiterea aerogenă, care contribuie la distribuţia virusurilor gripale.
Infecţia gripală este potenţial severă la toţi
cei îmbolnăviţi, are o incidenţă mare în sezonul rece, odată cu începerea şcolii,
afectează deopotrivă copiii şi adulţii, cu forme grave şi complicaţii la bătrâni
şi la bolnavii cronici, categorii vaccinabile dar a căror imunizare vizează scăderea
complicaţiilor, a spitalizărilor şi a deceselor, fără a influenţa procesul
epidemiologic.
Epidemiile pot fi determinate de un acelaşi
tip/subtip gripal sau de mai multe, concomitent sau secvenţial. Tulpinile
pandemice nou apărute pot dispărea din circulaţie sau se pot implanta, fără a
înlocui tipul/subtipul anterior. Variabilitatea tulpinilor A se reflectă şi în
producţia vaccinului gripal trivalent.
Convingerea că gripa, o viroză respiratorie,
este una din cele mai importante boli infecţioase a impulsionat cercetarea
vaccinului antigripal uman, astfel încât, actualmente, acesta este utilizat
pretutindeni pe glob şi, mai mult, este recomandat în perioadele pandemice
premergătoare, cu grija de a fi reformulat anual, prin includerea în producţie şi
a tulpinilor considerate candidate să circule în următoarea perioadă epidemică.
Evaluarea vaccinului trivalent, atât de
utilizat, a demonstrat că acesta nu oferă o protecţie clinică „robustă“ şi de
durată. Nu a fost dovedită protecţia indusă, mai ales la persoanele cu risc de
complicaţii, ca şi a celor cu vârsta peste 65 de ani.
Durata, costurile, dificultatea producţiei
unui vaccin reformulat utilizabil într-o viitoare pandemie au scos în evidenţă
nevoia unei noi generaţii de vaccin, cu eficacitate înaltă, având capacitatea
de a induce protecţia încrucişată, faţă de tulpinile prezise a circula în
sezonul viitor şi care să poată fi produs rapid. Studiul Minnesota (octombrie
2012) a analizat datele referitoare la vaccinul gripal actual şi a remarcat
protecţia redusă conferită de actualul vaccin (protecţie moderată, de maximum
59% în cazul adulţilor cu vârsta de 18–69 ani, şi inconsistenţa ei în cazul
copiilor şi adolescenţilor cu vârsta de 2–17 ani).
Recomandările extinderii vaccinării
antigripale pe baza investigaţiilor publicate la zi păcătuiesc prin metodologii
suboptimale şi rezultate variabile. Extinderea vaccinării gripale se bazează în
principal pe argumente profesionale, lipsite de bază ştiinţifică, susţinute de
opinii ale experţilor şi ale unor organizaţii. Se subliniază nevoia unor cercetări
în domeniul unui vaccin care să utilizeze un nou antigen universal. Atingerea
unui asemenea scop presupune eforturi de cercetare şi financiare considerabile,
date fiind riscurile financiare, de unde nevoia unor parteneriate cât mai largi
(guverne – industria farmaceutică etc.), susţinute de voinţă politică şi
umanitară. Gripa pandemică constituie o ameninţare reală a sănătăţii şi securităţii
publice, de unde nevoia de a se găsi o rezolvare prioritară şi de a se realiza
un efort nemaiîntâlnit de conlucrare între guverne, mediul academic şi sectorul
privat.