„Viaţa medicală“ a fost întotdeauna o prezenţă insolită în peisajul publicistic românesc. Acest lucru şi explică longevitatea şi audienţa pe care le are. Am stat şi am meditat căutând explicaţii pentru ce în fiecare vineri, la chioşcuri sau acasă, mai ales cei care lucrează în domeniul sanitar aşteaptă cu nerăbdare apariţia săptămânalului. Şi, fără a epuiza toate argumentele, câteva merită menţionate.
În primul rând, niciodată nu a căzut în tentaţia facilului şi a senzaţionalului de prost gust, care să satisfacă o aşa-zisă cultură conflictuală promovată în societatea românească. Întotdeauna, chiar şi atunci când temele erau controversate, abordarea era sobră şi bine documentată. În al doilea rând, faptul că a fost şi este o tribună a ideilor, că s-a cultivat un dialog real în care, chiar atunci când se aflau pe poziţii diferite, prescriptorii din domeniu au putut să îşi exprime ideile. Faptul că organizaţii profesionale, dar şi administratorii sistemului au putut, în rubrici speciale, să îşi exprime punctul de vedere – fără ca revista să dea dovadă de partizanat – este un lucru remarcabil şi puţin practicat în societatea românească.
Şi, în sfârşit, o idee care contrazice cumva ceea ce s-a expus mai sus: revista a avut întotdeauna o linie editorială şi a dat dovadă de partizanat. Revista a susţinut întotdeauna interesele legitime ale celor ce şi-au dedicat viaţa sistemului de sănătate, a fost plină de informaţii utile şi a avut o gândire pozitivă, promovând personalităţile mai cunoscute sau mai puţin cunoscute în lumea medicală. Revista a promovat modele şi valori într-o perioadă de criză – în esenţă – morală.
Gala „Viaţa medicală“ nu este altceva decât o expresie a acestei linii editoriale, un eveniment deosebit pentru societate şi, pe lângă recunoaşterea activităţii unor medici care şi-au dedicat viaţa profesiei, este un mesaj către medicii mai tineri dar şi către societate, care dă sens într-o perioadă în care criza de sens ne domină.
Nu pot decât să sper că, zeci de ani de acum înainte, „Viaţa medicală“ va rămâne un reper, să îi felicit pe cei care contribuie la existenţa ei şi să le urez ca munca lor să fie în continuare cunoscută şi recunoscută.
