Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Tratăm infecția VHC F3 sau F4? O falsă dilemă de opțiune terapeutică: ambele stadii trebuie tratate

     În ultimii ani, conceptul de cost-volum-eficiență este tot mai frecvent utilizat de casele de asigurări de sănătate în luarea deciziilor, care, fiind asimilate unor bănci, încearcă să răspundă standardelor societăților medicale de profil fără a da faliment. Spre deosebire de casele de asigurări de sănătate, societățile de profil își doresc să trateze toți bolnavii, cu creșterea calității vieții și a ratei de supraviețuire a acestora, indiferent de costuri. Desigur că acest deziderat este utopic, fiind drastic limitat de bugetul alocat asigurărilor de sănătate.
     România are o casă de asigurări care se alimentează financiar de la trezorerie, ceea ce simplifică mult procedurile. Prevalența ridicată a infecției cu virusul hepatitic C (VHC), estimată la 5,6% pe o populație de 0–90 de ani, generează probleme deosebite privind alocarea tratamentului. Teoretic, toți pacienții ar trebui tratați, dar acest lucru nu este posibil nici din punct de vedere financiar și nici din punctul de vedere al resurselor umane și al logisticii disponibile. Este evident că, în aceste condiții, avem nevoie de criterii de stratificare a pacienților bazate pe principii etice, morale și biologice (gravitatea bolii și riscul letal). La acestea se adaugă și conceptul de eficiență, înțeles ca rata răspunsului virusologic stabil (RVS), dar și în ce măsură se poate preveni progresia bolii și decesul pacienților și, eventual, regresia fibrozei. Totodată, se ține seama de frecvența și gravitatea efectelor adverse care pot conduce la oprirea tratamentului. Obiectivele biologice recomandă administrarea tratamentului bolnavilor F4 cu risc letal ridicat în absența tratamentului, dar tocmai la această categorie de bolnavi RVS este mai mic decât la F3, iar probabilitate regresiei leziunilor este redusă (sub 10%), cu rata efectelor adverse majore semnificativ mai mare. Din acest punct de vedere, cel mai potrivit pare a fi să tratăm bolnavii F3 cu RVS cel mai ridicat, cu rata de regresie a fibrozei cea mai crescută și cu efecte secundare reduse. Deci moral ar fi să dirijăm tratamentul cu agenți antivirali direcți (DAA) către pacienții F4, cărora încercăm să le prelungim sau să le salvăm viața, deși performanțele terapeutice exprimate prin RVS și rata regresiei fibrozei sunt maxime la F2 și la F3. Dintre toate aceste criterii de prioritizare, pe primul loc se situează cele legate de riscul de deces al bolnavului. Cu alte cuvinte, indiferent de sex, vârstă, vechime pe lista de așteptare, sunt prioritizați bolnavii gravi. Aici apare un conflict de interese între cei care susțin că impactul noilor tratamente DAA asupra supraviețuirii și asupra calității vieții este redus în stadiile avansate de boală, în timp ce alți autori susțin că prevenția ajungerii în stadii grave, prin tratamente timpurii (F2 sau F3 în cadrul hepatitei) ar fi mai benefică, întrucât previne apariția cirozei hepatice și deci ar reduce foarte mult cheltuielile biologice și sociale.
     În ultimii ani, ecuația deciziei s-a complicat și mai mult odată cu apariția a numeroase molecule DAA cu RVS 98–100% și costuri importante. Este clar însă că fiecare dintre opțiunile uniciste – numai F4 sau numai F3 – sunt greșite și, atunci, soluția corectă este continuarea finanțării tratamentului F4, cu începerea tratamentului în formele severe de F3.
     F3 este un grup neomogen de bolnavi (bărbați, vârstnici, ALT crescut etc.) cu un risc mult mai mare de a se transforma în ciroză hepatică față de restul sau de F2. Propunem deci împărțirea F3 în două subcategorii de pacienți: cu risc moderat, respectiv cu risc crescut de transformare în F4 – și tratarea F3 sever. Sursa de finanțare a fost discutată la Bruxelles (2016), cu ocazia înființării platformei de eradicare a infecției VHC în următorii 10–15 ani, platformă la care am aderat. Consider că, din bugetul deja planificat, se pot obține economii și redistribuire de fonduri prin renunțarea la tratamentul cu ribavirină (ribavirina a devenit istorie în majoritatea ghidurilor) și prin scurtarea duratei tratamentului de la trei la două luni. Studiile recente, precum și experiența personală, prin determinarea în dinamică a viremiei, la 14 și 28 de zile, a demonstrat că, în 85% din cazuri, viremia a devenit nedetectabilă încă de la 14 zile. Deja unele ghiduri propun, pentru anumite genotipuri printre care și G1b, scurtarea duratei tratamentului de la două la trei luni.
     Totodată platforma anti-VHC unde am fost cooptat cere promovarea a cinci măsuri esențiale: depistare, informare, avertizare, atragere în campaniile de luptă anti-VHC a organizațiilor guvernamentale (comisiile Ministerului Sănătății) și non-guvernamentale (Asociația Română pentru Studiul Ficatului, BalkanHep, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România), precum și propunerea de proiecte, ghiduri și soluții de finanțare.
     Bunele rezultate ale comisiei de tratament anti-VHC și anti-VHB, de la nivelul Ministerului Sănătății și al Casei de Asigurări de Sănătate, ne fac să fim convinși că, în curând, vom perfecționa ghidul actual și, cu resurse financiare redistribuite, vom începe tratamentul pentru F3 sever sau pentru formele severe de F2. Dar, pentru aceasta, este nevoie ca experții cu reală experiență profesională să fie solicitați să își spună punctul de vedere, conform recomandărilor Comisiei Europene și ale Guvernului României.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.