Rezultatele cu totul şi cu totul deosebite ale imunizărilor active au acreditat convingerea după care vaccinările rămân cel mai convenabil instrument de prevenţie, ori de câte ori se respectă condiţiile privitoare la siguranţa, imunogenitatea vaccinurilor şi la întocmirea judicioasă a programelor de vaccinare.            
   Introducerea unui nou vaccin presupune evaluarea costurilor, identificarea grupelor de risc, logistica şi strategia necesare; nelipsită din orice program, supravegherea – monitorizarea performanţelor vizează acoperirea vaccinală până la 100%, identificarea indivizilor susceptibili omişi de la vaccinare, ca şi semnalarea focarelor epidemice. (...)
"> Supravegherea în bolile transmisibile ce se previn prin vaccinare - Viața Medicală
Newsflash
OPINII

Supravegherea în bolile transmisibile ce se previn prin vaccinare

Supravegherea în bolile transmisibile ce se previn prin vaccinare

   Rezultatele cu totul şi cu totul deosebite ale imunizărilor active au acreditat convingerea după care vaccinările rămân cel mai convenabil instrument de prevenţie, ori de câte ori se respectă condiţiile privitoare la siguranţa, imunogenitatea vaccinurilor şi la întocmirea judicioasă a programelor de vaccinare.            
   Introducerea unui nou vaccin presupune evaluarea costurilor, identificarea grupelor de risc, logistica şi strategia necesare; nelipsită din orice program, supravegherea – monitorizarea performanţelor vizează acoperirea vaccinală până la 100%, identificarea indivizilor susceptibili omişi de la vaccinare, ca şi semnalarea focarelor epidemice. (...)

    Succesul programelor se măsoară prin gradul de acoperire vaccinală, evaluarea markerilor imunologici (titrurile anticorpilor protectori sau/şi răspunsul diferitelor celule T), direct prin reducerea incidenţei bolilor prevenibile prin imunizarea activă, dar şi indirect prin reducerea incidenţei şi în alte grupe decât cele ţintă, prin efectul imunităţii de cohortă (herd-immunity).
    Acoperirea vaccinală se cuantifică prin cunoaşterea proporţiei populaţiei care a fost prinsă în imunizare; metoda care se bazează pe calculul dozelor de vaccin distribuite este lipsită de acurateţe, deoarece se acceptă presupunerea că acestea au fost toate utilizate în vaccinarea grupelor-ţintă. Se preferă evaluarea populaţiei în întregime (numărul celor vaccinaţi raportaţi la populaţia eligibilă totală (registre demografice, date din recensământ), cu observaţia că metoda este laborioasă dacă nu avem la dispoziţie o reţea de calculatoare pe întreaga suprafaţă a teritoriului. În practică însă, ne confruntăm cu eroarea generată de informaţia incompletă (reţea pe întreg teritoriul, inclusiv zonele marginale), registrele electronice neputând să înlocuiască uneori mijloacele tradiţionale. Există, din fericire, alternativa evaluării populaţiei prin eşantionaj (eşantion care să reprezinte populaţia, cu alegerea subiecţilor la întâmplare). OMS recomandă, în cazul vaccinurilor, ceea ce EPI denumeşte „cluster survey“. În practică sunt selectate 30 de comunităţi – „clusters“ (culese din lista cu dimensiunile cumulative ale populaţiei), ţinând cont de proporţia probabilă pe care ne-o oferă ultimul recensământ. În fiecare comunitate aleasă, echipele de investigare pornesc dintr-un punct central către periferie, selectând la întâmplare direcţia şi alegând de asemenea la întâmplare gospodăriile de vizitat (de la centru la periferie); se continuă până când se găsesc cel puţin şapte subiecţi, ceea ce asigură, după recomandarea OMS, un interval de încredere de 95%.
    Dificultăţile care s-au constatat utilizând această metodă – obiectivitatea alegerii, refuzul de a răspunde – pot fi depăşite oarecum prin utilizarea metodei de selecţie individuală; se preferă abordarea simplă, rapidă – de ex. interviul telefonic sau al copiilor care se prezintă la clinicile de vaccinare (şi în acest caz se pierd vaccinaţii din populaţia totală).
   În situaţiile în care incidenţa bolilor prevenibile prin vaccinare este joasă, se utilizează metoda surogat, a testării protecţiei populaţiei prin serologie (testarea anticorpilor protectori).
   Studiile vizează cunoaşterea seroprevalenţei, prin măsurarea duratei imunităţii umorale, de exemplu: (a) studiile finlandeze din perioada epidemiei de difterie din Rusia, care au arătat absenţa protecţiei la femeile peste 40 de ani, ceea ce a determinat o campanie de imunizare pentru corecţie; (b) studiul serologic din Marea Britanie, cu ocazia epidemiei de oreion din 1996, ale cărei rezultate au determinat revizuirea vaccinării cu ROR, cu privire la vârsta imunizării şi la dozaj; (c) cunoaşterea circulaţiei virusului polio sălbatic în Finlanda, ţară care vaccinează numai cu vaccinul trivalent inactivat Salk (detectarea anticorpilor antipolio IgA); (d) mai complexe sunt studiile de seroconversie, care presupun titrarea a două eşantioane de ser, la un interval de 2–6 săptămâni, mai ales în cazul izbucnirilor epidemice.
    Supravegherea pasivă a morbidităţii prin boli transmisibile prin vaccinare este utilizată în majoritatea ţărilor în care notificarea acestora este obligatorie.
   Rezultatele înregistrării morbidităţii diferă însă dacă facem comparaţii în timp şi spaţiu, prin diferenţele de accesibilitate la asistenţă medicală, nivelul de notificare, practicile de diagnostic şi tratament, definiţiile de caz şi tipul de supraveghere; creşterea neaşteptată a acestor boli se constată când vaccinul în speţă îşi pierde potenţa (vaccinul anti-hepatită B este sensibil la expunerea la temperaturi joase; vaccinul polio oral îşi pierde din potenţă la temperaturi înalte) sau apar mutante (Bordetella pertussis), drifturi antigenice (gripa) sau când se controlează subiecţi nevaccinaţi.
    Eficacitatea şi efectivitatea vaccinurilor este evaluată prin: • metoda de testare a unui eşantion • studiul de tip cohortă care furnizează informaţii mai valide decât • studiul rapid al unui eşantion studiul caz-martor, mai puţin laborios decât studiul de tip cohortă, dar frecvent utilizat, cazurile de boală care apar fiind comparate cu martori identificaţi după vârstă, gen, acces la vaccinare şi la asistenţa medicală, locaţie, sezon. Anamneza vaccinală a ambelor cazuri se notează şi se compară.
    Eficienţa indirectă a vaccinurilor presupune analiza incidenţei bolilor în cauză şi la alte grupe de vârstă decât cele ţintite prin programul universal de vaccinare. Deşi nu era de aşteptat, s-au înregistrat beneficii indirecte de Sănătate publică, demonstrate în cazul vaccinurilor rubeolos, gripal, pneumococic, varicelos, prin efectul „herdimmunity“, ceea ce subliniază faptul că vaccinul reduce sau interferează cu transmiterea agentului patogen (Hanna Nohynek şi Elisabeth Miller, 2008).
   Supravegherea se iniţiază şi ori de câte ori se ivesc informaţii noi în patogeneza bolii, apare un potenţial epitop protector şi înaintea începerii experimentului clinic. Testarea random, controlată, cu asigurarea condiţiilor standard, controlate, rămâne metoda obligatorie utilizată în studiul eficacităţii vaccinurilor; este, de altfel, metoda preferată de a demonstra eficacitatea unui nou produs înainte de a se emite licenţa şi avizul pentru utilizare largă, comercială.
   Programul de supraveghere este continuu, schemele de vaccinare se ajustează conform cu modificările ce apar în epidemiologia respectivelor boli şi a cunoştinţelor noi privitoare la modul de acţiune a vaccinului.
   Decidenţii îşi bazează deciziile finale pe: • dimensiunea financiară a unei noi boli prevenibile prin vaccinare • siguranţa vacinului la nivel individual • siguranţa vaccinului la nivelul populaţiei • raport acceptabil costuri/efectivitate al intervenţiei.
   În concluzie (Hanna Nohynek şi Elisabeth Miller), se subliniază că supravegherea bolilor transmisibile prevenibile prin vaccinare este esenţial continuă, pentru a monitoriza performanţa programelor naţionale de imunizare.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe