Marea
resursă a studentului medicinist este timpul. Comparativ cu colegii săi care
urmează ASE-ul și care se pare că au tot timpul din lume, nici medicinistul nu
stă rău. Da, știu, orarul e anapoda în primii doi ani și îți mănâncă timpul
inutil, dar apoi din anul III încolo, de când încep stagiile (cel puțin așa
este în București), timpul devine mai bine organizat, astfel că la ora
prânzului ești liber. Mai sunt zile în care după-amiaza poți avea un curs la o
materie de semestru, dar nu se întâmplă zilnic. Plus că sunt zile în care nu se
mai ține cursul, sau zile în care tragi chiulul de la curs și uite că ziua se
lungește și mai mult. Nu mai spun de acele zile în care iei decizia să nu te
mai duci deloc, atunci ești deja Cronos, stăpânul deplin al timpului tău.
Întrebarea
pe care trebuie să ți-o pui mereu este: „Ce fac cu timpul liber pe care îl
am?“. Fiindcă aparent este timp liber pe care mulți îl confundă cu timp pentru
distracție. Eu aș înlocui noțiunea de „timp liber“ cu „timp de oportunitate“.
Ce ziceți, încercați și voi să îl folosiți? De acum înainte când vă mai
întreabă cineva „Ce faci în timpul liber?“, voi îl veți corecta: „Te referi la
timpul de oportunitate?“ Fiindcă timpul trece oricum și voi sunteți cei care îi
pot imprima o trecere cu folos sau nu.
Din
punctul meu de vedere, timpul de oportunitate se valorifică în două mari
direcții: studiu sau câștigat bani. A treia ar fi să desfășurați o activitate
de voluntariat, care vă aduce altfel de câștiguri. Spun studiu fiindcă asta
este meseria voastră de moment: sunteți studenți, trebuie să studiați cât mai
bine și să deveniți profesioniști cât mai buni. Acumularea de cunoștințe
medicale este meseria voastră, iar voi sunteți proprietarii acestei afaceri. Cu
cât acumulați mai multe, cu atât veți fi mai bine plătit în viitor. Așadar,
când plecați de la cursul stagiului la care vă aflați, uitați-vă la ceas și
spuneți-vă: „OK, e ora 14.00. Care este timpul de oportunitate rămas pe ziua de
azi?“. Răspunsul este cel care vrei să fie. Poate fi o oră, două, cinci ore,
până te culci etc. Dar când îți numești timpul propriu „timp de oportunitate“,
parcă îți vine să îl folosești corespunzător, spre deosebire de momentele în
care îl numești „timp liber“. Dacă tot e liber, hai să îl tocăm cum se cuvine,
nu?
Timpul
de oportunitate poate fi folosit, așa cum spuneam, pentru a vă aduce beneficii
mai mari. Puteți învăța pentru stagiul la care vă aflați, sau la o materie care
vă pasionează foarte mult, puteți merge să faceți puțin sport – sănătatea este
esențială – sau puteți învăța pentru examenul de rezidențiat care se apropie.
Voi decideți cum va fi cheltuit cel mai bine acest timp. Dacă vreți să lucrați
și să câștigați bani în acest timp, este și asta o alegere bună. Eu am făcut-o
și nu regret deloc. Însă cel mai rău lucru pe care îl puteți face este să nu
faceți nimic, adică să lăsați acest timp să se scurgă fără a face nimic. Timp
pierdut = oportunități pierdute (luați un marker folosit pentru cursuri și
subliniați afirmația de mai sus chiar aici pe text). Să luăm pe rând modul în
care puteți folosi timpul vostru în cele trei direcții importante: voluntariat,
câștigat bani, studiu.
Implicați-vă
în activități de voluntariat doar dacă simțiți din tot sufletul să faceți asta.
Fiindcă voluntariatul trebuie să vă aducă în primul rând o satisfacție
sufletească. Nu o faceți de dragul CV-ului sau să vă puneți bine cu cineva anume.
Dacă nu vă face plăcere ceea ce faceți și nu credeți în munca voastră, nu veți
evolua așa rapid și de bine precum în direcția în care vă puneți sufletul. Așa
consider eu, nu trebuie să îmi împărtășiți opinia.
În
anii I și II de facultate am fost voluntar în cadrul unui proiect legat de
copiii cu HIV/SIDA internați la Spitalul de Boli Infecțioase „Matei Balș“.
Practic, alături de câteva colege din serie, le făceam o vizită săptămânală în
care vorbeam cu ei, le duceam mici cadouri, le mai strecuram câteva dulciuri,
deși ni se spunea că nu aveau voie. Însă cum să nu te bucuri când vezi
fericirea unui copil când primește o punguță cu bomboane? Spre finalul anului
II de facultate au mai apărut niște sponsori ai institutului, care le făceau
copiilor cadouri mai frecvente și mai scumpe. Atenția copiilor s-a îndreptat
către aceștia, colegele mele au început să devină mai preocupate de problemele
de la facultate și încet-încet, am realizat că nu prea mai eram de folos cu
nimic. Așa că am luat decizia să pun punct acelei activități. Nu mai aducea
nicio bucurie. Cel mai mare câștig din toată experiența a fost că petrecând
timp cu acei copii am învățat să apreciez mai mult faptul că eram sănătos și
aveam o viață infinit mai bună decât a lor. Pe de o parte mă simțeam vinovat
pentru toate văicărelile mele legate de așa-zisele probleme de viață,
majoritatea din facultate.
Mai
târziu, în anii IV–VI, când veți deprinde niște abilități clinice, puteți
participa dacă vreți la genul de activități de tip „Caravana medicală“, care
merge în anumite localități unde desfășoară programe de prevenție, diagnostic,
informare etc. Sunt multe programe de voluntariat la momentul actual. În
funcție de organizația studențească din care faceți parte sau vreți să faceți
parte, vă puteți interesa despre acestea. Participați la cele în care credeți
că puteți aduce un beneficiu clar!
Un
alt mod de voluntariat, deși nu se încadrează în definiția clasică, este mersul
la spital în timpul liber, în specialitatea pe care vreți să o urmați. De exemplu,
vreți să deveniți chirurg generalist. Căutați un chirurg care să accepte să
stați pe lângă el în timpul programului de lucru sau în gărzi și să învățați
cât puteți de mult despre viitoarea voastră specializare. În timp, este posibil
să vă ia și în operațiile mai mici, să vă învețe câte ceva. E timpul vostru și
dacă vreți să îl folosiți astfel, atunci nu este timp pierdut. Asta nu înseamnă
să picați toate examenele fiindcă v-ați dedicat timpul mergând să asistați la
operațiile medicului respectiv. Avantajul unei astfel de activități
„extrașcolare“ este că vă menține motivația de a învăța pentru examenul de
rezidențiat la cote înalte și astfel să obțineți o notă suficient de bună
pentru a „prinde“ specialitatea respectivă. E timpul vostru, folosiți-l cu înțelepciune!