Zilele
trecute, un amic m-a rugat să-l însoțesc la o dezbatere cu promotorii legii
prevenției. „Uite un bun prilej să văd cum gândesc acei oameni“, mi-am zis. Am
acceptat imediat. Curiozitatea mea pornește din faptul că legea mi s-a părut
cam neglijent redactată, dar de multe ori ideile bune sunt compromise pentru că
sunt greșit promovate. Nu am reținut exact adresa, ci doar reperul, un fost
liceu de alimentație publică dintr-un sector mai sărman al capitalei. Am
nimerit din prima pentru că era singura clădire de pe stradă care avea în
parcare mașini scumpe cu numere șmechere. În restaurantul școlii, invitații
erau așezați la mese rotunde, iar protagoniștii – la o masă lungă, cam ca nașii
la nuntă. M-a cuprins o ușoară indispoziție când am constatat că majoritatea
invitaților erau activiști și simpatizanți din sector ai partidului. La masa
prezidiului am identificat promotorii: un domn prezentabil și spilcuit, cu o
dicție de cântăreț amator de operă, o doamnă cu aspect nevinovat și un domn cam
neguros care se pare că nu-și dorea să fie acolo. Domnul cel spilcuit tocmai ne
dezvăluia binefacerile pe care le va aduce legea bietului alegător român:
copiii se vor înscrie în cluburi sportive și vor fi mândri că fac parte dintr-o
echipă, vor mânca sănătos și rațional; medicii vor scăpa de hârțogăreală și vor
fi plătiți după câți oameni sănătoși au pe listă; noua agenție a guvernului va
rezolva toate problemele trecute, prezente și viitoare ale prevenției etc.
Fericirea – dar, ce zic eu, beatitudinea – va cuprinde țărișoara noastră. Pe
scurt, trăiască legea prevenției!
Nesuportând
atâta fericire, am început să caut din ochi ușa. Pe când pândeam o eventuală
întrerupere, ca să pot ieși onorabil, o voce din fundul sălii l-a întrerupt pe
orator cu o întrebare simplă: „Domnule deputat, în ultimii 25 de ani, dv. ați
trăit în România?“. Surpriza plăcută a fost că posesoarea vocii era medic de
familie. Așa că m-am așezat mai bine în scaun. Colega noastră i-a explicat
distinsului domn că în campania de vaccinare antigripală de anul ăsta a primit
cinci fiole de vaccin la o listă de 1.400 de pacienți. În plus, vaccinarea
copiilor presupune să stai la coadă și să te lupți cu un munte de hârtii la
direcția sanitară, să te lupți cu părinții care sunt cu atât mai dilematici cu
cât sunt mai puțin educați și, nu în ultimul rând (zic eu), să admiri distincția
elitelor universitare medicale care nu se aruncă în noroiul campaniei
pro-vaccinare. Viteaza noastră colegă i-a mai explicat că autoritățile
sanitare, fiscale sau locale, deopotrivă, au o atitudine tradițională de
„pândar“ în relația cu medicii, adică le creează toate condițiile să greșească
pentru ca apoi să-i poată amenda cu celeritate, conform legii. Evident,
spiritele s-au încins. Domnul deputat a spus că nu se poate concentra pe atâtea
probleme. Atunci a intervenit reprezentantul asociației pacienților care a
vorbit îndelung și împăciuitor, sperând probabil să liniștească spiritele.
Răgazul
a fost binevenit pentru limpezirea gândurilor. Așa că o altă colegă, tot medic
de familie, i-a întrebat pe distinșii parlamentari ce fel de prevenție vor să
facă având în vedere că destui locuitori ai Capitalei nu au apă curentă și
canalizare sau nu au destui bani să-și hrănească copiii pe săturate. Aici
domnul deputat a venit prompt cu o soluție salvatoare: „Înseamnă că aveți o
problemă cu autoritățile locale“. Omul a răsuflat ușurat, mingea nu mai era în
terenul lui și era chiar dispus să ne compătimească. Staff-ul de partid însă a
început să dea semne de nervozitate și să ne acuze că deturnăm scopul discuției.
Ce are legea lor cu sărăcia, lipsa educației, excluziunea socială,
discriminarea etc. Ei vor doar să ne salveze de boli pentru ca populația să nu
se îmbolnăvească, iar medicii să prospere. Ca dovadă a deschiderii spre dialog,
domnul cel neguros ne-a spus că e dispus să schimbe orice virgulă din lege. Eu
am luat-o la figurat, el se pare că a spus-o la propriu, adică legea e perfectă
și doar virgulele mai pot fi schimbate, pe ici, pe colo!
Domnul
deputat, mai diplomat, a început să ne dea exemple de bune practici. Ne-a
povestit cum a reușit el să crească numărul de membri ai asociației de
badminton, motiv pentru care a primit de la forul mondial șase rachete și un
fileu, toate gratuit. „Iată calea de înălțare a nației prin pași mici și acțiuni
punctuale“, mi-am zis în gând. Profund impresionat, m-am hotărât să pun și eu o
întrebare, ca să aduc dezbaterea la textul de lege: „Cum cred distinșii
parlamentari că vom reuși prevenția, când noi nu avem manageri de program
competenți și corecți, care să nu fie presați de interese private de partid?“.
Aici, domnul deputat mi-a dat clasă, m-a privit cu îngăduință și m-a luminat:
„Agenția va fi sub control parlamentar, parlamentul va aproba obiectivele și-l
va demite pe cel care nu le realizează“. Chiar așa, cum de nu m-am gândit, că
doar scrie în proiectul de lege! Dar dacă tot m-am gândit, parcă și
televiziunea publică e sub control parlamentar și a ajuns la o cotă de piață de
5%; Institutul Cultural Român a trecut sub control parlamentar și a ajuns o
rezervație de slujbe călduțe în străinătate pentru pilele parlamentarilor. Dar
să nu fiu pricinos și să nu mă leg de toate amănuntele administrative (vorba
cuiva)!
Autorul
anonim al legii, căci există așa ceva, a avut totuși două idei bune. Prima este
că prevenirea bolilor este o operațiune mult mai vastă, care nu poate fi
limitată doar la activitatea sectorului sanitar. Fără un venit decent, fără apă
și canalizare, fără drumuri de acces, fără o educație bună și un mediu curat,
nu poți să faci prevenție eficientă. De aceea, a prevăzut în proiectul de lege
coordonarea celor de la sănătate cu administrația locală, educația, sportul,
protecția copilului, muncă și asigurări sociale etc. A doua idee bună este că a
prevăzut o cotă din PIB care să fie alocată prevenției. De aici încolo totul
rămâne de discutat. Totuși, aș prefera ca măcar la aceste discuții inițiale de
definire să participe cei direct implicați și competenți.
