Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Spitale sau pușcării?

Viața Medicală
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN marţi, 16 august 2016
De două luni, în mass-media predomină două subiecte: spitalele vechi, depășite fizic și cu o uzură care iese la iveală doar dacă în spitale apare un scandal și pușcăriile supraaglomerate și extrem de vechi. Chiar dacă sunt probleme diferite, cele două situații au un numitor comun: ambele tipuri de clădiri – spitale și pușcării – au fost construite de foarte mulți ani și nu mai fac față solicitărilor anului 2016.
Există și o altă asemănare: ambele sunt suprasolicitate. Pușcăriile sunt supraaglomerate din cauza fluxului mare de delapidatori, oameni „de calitate“ specializați în fraude de milioane de euro sau borfași banali dar mulți la număr, care se adaugă zilnic și care sunt vânați de ziariștii ahtiați după știri pe care să le prezinte la prima oră. Spitalele sunt „agresate“ de cazurile disperate care sar peste etapele consultațiilor din ambulatoriu, care nu mai pot solicita tratamente la micile spitale locale (închise oricum de guverne anterioare), de urgențele care nu mai pot fi tranșate decât în spitalele mari din centrele universitare care dețin baze de investigații complete și echipe multidisciplinare și de cazurile sociale, „copiii nimănui“ bătuți de soartă, pentru care spitalul devine adesea și locuință.
Asemănările se opresc aici. S-au anunțat în regim de urgență construirea de noi pușcării și se încearcă creșterea numărului de jandarmi și polițiști, dacă ne uităm la competiția din acest an de la Academia de Poliție. În schimb, în ceea ce privește spitalele, constatăm doar realități dureroase și promisiuni repetitive electorale. Deocamdată, avem doar spitale care au rămas închise. În sectorul 3 al Capitalei, clădirea Caritasului retrocedată a ajuns o ruină, la fel ca Spitalul de Dermato-Venerologie din strada Șerban Vodă.
Ani la rând, guverne după guverne s-au aliniat la normele europene, restrângând  numărul de paturi din spitale, asigurând astfel cubajul per pacient. Au fost obiective bifate, anunțate cu emfază, care la fel ca micile spitale închise nu au rămas fără consecințe. În statistici, cei avizi de comparații semnalau cu „surpindere“ că avem o ofertă de paturi extrem de mică în comparație cu țările din Uniunea Europeană. De câțiva ani se încearcă refacerea acestor mici unități care depanau de obicei cazuri cronice, în lipsa unor spitale de cronici. Extrem de puține s-au refăcut, deoarece nu se mai găsește personal mediu și doctori care să fie angajați, ori patrimoniul a dispărut. Fluxul de pacienți se încearcă a fi dirijat și încorsetat de Casa Națională.
Apariția internării de zi a fost un mare câștig, dar încercarea ulterioară consecutivă acestei noi oferte, de a reduce la jumătate internările de acuți în spitale, se dovedește a fi ireală. Se apropie sezonul rece, care în domeniul patologiei respiratorii și nu numai va împinge la maximum solicitările de internare. Dar ce soluții are medicul (nu doar pneumologul) în aceste situații de suprasolicitare, discordante cu oferta de paturi limitată? Poate să temporizeze cazul, cu toate riscurile de a fi citat pentru malpraxis și cu o responsabilitate pe care și-o asumă, inclusiv de a ajunge în prime time pe toate canalele de televiziune. Altă variantă ar fi să caute cu disperare un pat, care poate fi o targă, o saltea sau clasica variantă de a pune doi pacienți în pat, pentru ca mai apoi să fie vânat de DSP sau de alți binevoitori cu camera ascunsă.
În paralel, sunt la modă campaniile anti-medici. Se cântăresc veniturile acestora, li se judecă gesturile, prezentările științifice în condițiile în care sunt categoriile profesionale care declară deja de câțiva ani veniturile și plătesc impozite. Din când în când, se constată salariile mici ale rezidenților și ale medicilor față de cele din alte țări. Toate aceste informații de senzație sunt prezentate separat, în așa fel încât imaginea medicului „vândut“, „fraudulos“ pentru sistem să nu fie bifată decât la capitolul acuze. Lumea uită că există un exod constant galopant de medici rezidenți, dar și de seniori, în străinătate sau în sistemul privat unde realizează alte venituri. De asemenea, nu se mai ține cont că sunt unități în țară care se închid deoarece unicul medic angajat acolo intră în concediu și că unii medici au în sprijinul investigațiilor lor medicale doar stetoscopul, ca pe vremurile comuniste. Lumea uită, de asemenea, că programele acestor medici sunt foarte încărcate ca număr de ore și că sindromulburnout este și o realitate românească neglijată.
În aceste condiții, nu pot să nu reamintesc că primul lucru pe care l-a realizat Carol Davila când a fost pus să reformeze sistemul sanitar românesc a fost că are nevoie de medici. Trebuie excluse uscăturile, dar nu uitați că medicii care au rămas, în loc să fie flagelați continuu prin controale și acuze, trebuie ajutați și încurajați să lucreze în spitale moderne conforme ultimelor cerințe europene. Severitatea cazurilor și problemele sociale din spitalele de stat nu au decât o soluție – condiții decente și respect pentru personalul medical. Haideți să construim pe alte baze această relație medic–pacient–sistem. Blamările și vânătoarea de exemple negative nu fac decât un deserviciu tuturor celor implicați.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC