Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Spionaj american (?!) într-un sanatoriu de nevroze

Viața Medicală
Dr. Mihai ARDELEAN luni, 19 august 2013
Viața Medicală
Dr. Alexandru TRIFAN luni, 19 august 2013
   Castelul Regal de la Săvârşin a fost transformat, în anii regimului comunist, în aşezământ medical pentru nevrotici, o categorie de pacienţi conştienţi de problemele lor de sănătate, cooperanţi la tratament şi beneficiari ai unei cure sanatoriale în condiţii de confort sporit, care să le redea capacitatea de muncă.
   Dar, după criteriile de selecţie şi trimitere de la unităţi sanitare de specialitate din toată ţara, nu orice fel de nevrotici, ci „tovarăşi care deţin munci de răspundere, de la diferite instituţii sau întreprinderi“. Această microsocietate a unei aşezări psihiatrice purta denumirea de Sanatoriul republican de nevroze din Săvârşin.
   Într-o „notă informativă“ a pacientului „Stan Aurel“ (nume conspirativ), „din Regiunea Maramureş“, colaborator al Securităţii aflat în misiune de refacere psihică, regăsim o precizare referitoare la rangul ce îi fusese acordat sanatoriului în ierarhia valorilor sociale promovate de „burghezia roşie“, formulă intrată în limbajul comun pentru a-i desemna pe profitorii regimului comunist. În această notă aflăm şi explicaţiile ideologice ale dreptului la un tratament exclusivist pentru persoanele privilegiate de Partid, contrar principiilor unei societăţi egalitare, aşa cum pretindea statul clasei muncitoare: „Sanatoriul Săvârşin, după cum este cunoscut, era un centru pe plan naţional în problema tratamentului bolnavilor de nevroză. Aci erau trataţi activişti de frunte, ilegalişti, organe MAI etc., elemente de elită ale regimului care s-au sacrificat pentru eliberarea Patriei, pentru construcţia socialismului“.
   Reconstituit, în prezent, din documentele de la CNSAS, sanatoriul devine din nou vizibil prin proiecţia câtorva secvenţe disparate, atât din filmul istoriei psihiatriei româneşti, cât şi din cel al istoriei Securităţii. Într-un loc anume, la Castelul de la Săvârşin, într-un colţ de provincie, undeva la limita de pe Mureş, dintre Banat şi Ardeal. Evenimentele surprinse în rapoarte şi note informative au fost şi ele parte dintr-o lume comunistă, coruptă de practici şi limbaje, intenţionat măsluitoare a adevărului.
   De ce nu am regăsi polaritatea bine-rău, prietenos-duşmănos, specifică luptei de clasă, personificată într-un domeniu prezentat ca un bloc monolitic, şi anume domeniul activităţii temutei şi, până la urmă, neputincioasei Securităţi? Nu le-a fost dat, în cele din urmă, celor douăzeci şi două de milioane, să vadă că „împăratul cu vipuşcă era gol“? Am adăuga, în urma cercetărilor în ahivele CNSAS, anchetatorilor „buni“ (de formă) sau „răi“ (de fond) un cuplu insuficient evidenţiat până acum, şi anume acela al sufleorilor din culise, al informatorilor, dintre care unul rău intenţionat, altul bine intenţionat. Dintre aceştia, primul ca vechime pe statele de funcţiune ale Securităţii, „agentul nostru Popescu Alexandru“, alias dr. I. F., îl încondeia pe omul – „obiectiv“ dr. Arthur Dan, director, în acea perioadă (1962–1963) al Sanatoriului de nevroze Săvârşin. Celălalt agent, „Alexandru“, alias dr. O. H., „nou recrutat“, dar tot al „nostru“, îl spăla de acuzaţia că ar avea „manifestări duşmănoase faţă de regimul comunist“ pe colegul şi maestrul Dan. Deosebirea dintre cele două cupluri ar fi că, în cel al informatorilor, actanţii nu ştiau unul de celălalt, nu-şi bănuiau nici intenţiile şi nici stilul în care îşi scriau turnătoriile.
   Să ne edificăm printr-o privire asupra unui pasaj de realitate dintr-un mediu psihiatric, unde exista, ca peste tot, o mică lume, ce s-a construit într-o locaţie de supraveghere a Securităţii. Personajul urmărit, dr. Arthur Dan, căruia i se nega la finalul filajului activitatea de spionaj, a fost o persoană care întrunea datele politice ale oricărei urmăriri de tip comunisto-securistic. Avea tangenţe, cel puţin intelectuale, cu mediile occidentale, era un profesionist recunoscut, era într-o relaţionare cu lumea internă şi externă a sanatoriului, stârnea aşadar interesul şi se constituia într-un subiect de urmărit, demn de scenariile de supraveghere ale „organelor“.
   Dincolo de materialul sterp, lipsit de conţinut al notelor informative, al motivaţiilor trase de păr, dincolo de observaţiile unor angajaţi ai Securităţii, de informaţia oficială ca să spunem aşa, există o mică lume în această dezbatere, numită Castelul de la Săvârşin, unde nobilul locului era chiar dr. Arthur Dan, „prinţul neîncoronat al psihiatriei româneşti“ cum era numit, nu se mai ştie de cine, printre psihiatrii timpului. Şi toate acestea, pentru personalitatea lui, pentru autoritatea dată de funcţia de director, percepută nu la modul birocratic, ci mai mult ca aceea a unui şef de şcoală de psihiatrie. Era un animator nu numai al locului, dar şi al breslei psihoterapeuţilor, care în acele vremuri nu se bucura de o recunoaştere oficială. Terapeuţii prin cuvânt se formau pe ascuns, sub conducerea unui maestru, precum era dr. Arthur Dan, bibliografia fiind procurată tot de acesta, pe căi mai mult sau mai puţin oculte. Prin urmare, vorbim aici şi de activităţile lui de formare profesională, de traducere a unor opusuri de psihoterapie, sau de activităţi de altă natură, cu un conţinut cultural, psihosocial. Pentru Securitate, la Săvârşin, totul se naşte se pare aproape din nimic. Observăm că dr. Arthur Dan avea mulţi amici importanţi socialmente, dobândiţi şi prin însuşi exerciţiul profesiei, adică pacienţi de-ai lui. Între aceşti pacienţi existau, fireşte, şi politruci limitaţi, existau oportunişti, răuvoitori, santinele ale intransigenţei proletare. În decriptarea acţiunilor Securităţii, există un fel de story de „salon“, în care totul ar fi pornit de la un incident minor. Un bolnav cu „funcţie“ în urbea de unde fusese trimis la tratament iscă un conflict la bucătărie; este, ca orice „tovarăş cu răspunderi pe linie de partid şi de stat“, un individ care supralicitează, care vrea să demonstreze că există, şi de aici începe practic subiectul dosarului. Acest „binevoitor“ sesizează „Centrul“ că există un caz ce trebuie urmărit la Săvârşin, vizându-l tocmai pe directorul sanatoriului. Sigur că Săvârşinul exercita o atracţie deosebită din perspectiva alcătuirii unui dosar de urmărire, având în vedere că implica în mentalul colectiv amintiri regale grefate pe o realitate ce funcţiona sub forma unui sanatoriu „de importanţă republicană“. Având aceste date, se organizează filiera urmăririi. Astfel, conform „planului de măsuri“ din „16.06.1962“, „agentul Popescu Alexandru va fi instruit în continuare ca prin natura serviciului să fie atent şi să observe felul cum face Dan examenul psihiatric, respectiv la ce categorie de elemente acordă importanţă, respectiv care după profesiile şi activitatea lor sunt în posesia unor probleme cu caracter secret“. Mai departe, agentul trebuia să informeze în ce condiţii dr. Arthur Dan consultă pacienţii, singur sau în prezenţa altor persoane, ce discută cu aceştia, de cine este vizitat, unde se deplasează şi cu ce scop.
   Din notele informative reiese inepţia după care dr. Arthur Dan desfăşura „activităţi de spionaj“ folosindu-se de electroşocuri şi metoda de psihoterapie numită psihodramă.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.