Un sondaj de opinie recent, realizat de Fundația Colegiului
Medicilor din Municipiul București, arată că o treime din medicii tineri
respondenți sunt deja hotărâți să părăsească România. Încă jumătate din totalul
acestora ia în considerare să plece la un moment dat. Această situație este mai
mult decât îngrijorătoare pentru viitorul imediat al funcționării sistemului de
sănătate din România și necesită măsuri puternice și rapide pentru a stimula
medicii să rămână în țară.
Un medic are o valoare pe piața acestei lumi deschise, din care
trebuie să ne bucurăm că facem parte. Valoarea provine din efortul individual
și sprijinul pe care i l-a dat țara care l-a format. În final, el valorează –
să spunem pentru un tânăr specialist – 4.000 de euro pe lună în Franța sau
Germania și cca 2.000 de lei pe lună în România. Care sunt condițiile pentru ca
acest medic să rămână în România să muncească în sistemul de stat? Probabil că
trebuie să se îndeplinească cumulativ, următoarele condiții: să aibă un loc de
muncă pentru care să poată concura; să primească o recompensă salarială
rezonabilă, care să îi permită să desfășoare activitatea și să își poată
întemeia o familie cu o perspectivă de dezvoltare decentă; să găsească la locul
de muncă posibilități moderne de investigație și tratament; să aibă acces la educație
medicală continuă de calitate, la nivel european, iar ascensiunea în carieră să
se facă doar pe baza meritelor; cadrul legal de desfășurare a activității să
fie clar și coerent.
Locurile de muncă în sistemul sanitar de
stat. După informările făcute publice de MS și Colegiul Medicilor din România
(CMR), vorbim despre un deficit de mii de medici, accentuat în ultima decadă de
migrația care depășește numărul tinerilor specialiști care se formează.
Migrația este prezentă și în rândul rezidenților și al tinerilor specialiști,
pe mai multe paliere de dezvoltare a unei cariere în străinătate. Cu toate
acestea, majoritatea locurilor de muncă disponibile în țară sunt în regiuni
puțin atractive din punctul de vedere al dezvoltării economice, profesionale și
culturale. De-a lungul timpului s-au încercat timid soluții de compensare a
acestei situații (gen rezidențiat pe post sau acordarea anumitor facilități
sociale), care nu au funcționat.
Dacă în zonele pe care le-am menționat lipsesc medicii, altele
sunt „suprapopulate“, iar medicii tineri nu găsesc loc de muncă. În aceste
zone, problema și-ar găsi rapid o rezolvare dacă: s-ar crea locuri de muncă
pentru tineri; s-ar contura norme metodologice
coerente de aplicare a articolului 391 modificat din Legea 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătății, privitor la prelungirea activității peste vârsta
de 65 de ani pentru medicii care își desfășoară activitatea în relație
contractuală cu casa. Ministerul Sănătății (MS) ar trebui să regândească un
sistem eficient de stimulare, în parteneriat cu administrațiile locale,
unitățile sanitare din zonă și colegiile regionale ale medicilor.
Salariile trebuiau de mult crescute consistent, pentru
toate categoriile de medici care lucrează în unitățile de stat. S-a făcut un
progres în acest sens, chiar recent a fost votată o nouă modificare legislativă
privind creșterea veniturilor medicilor care efectuează gărzi, care nu este
însă clar dacă va putea fi aplicată. Având în vedere limitările bugetului de
stat, pentru a compensa veniturile mici de la stat în comparație cu cele din
sistemul privat, trebuie clarificate legislativ și administrativ toate
celelalte posibilități de a desfășura alte activități pe lângă activitatea de
bază. În orașele mari, medici care lucrează la stat colaborează și cu unități
medicale private. Există posibilitatea de a desfășura activitate medicală
suplimentară prin cabinete medicale individuale. În acest tip de situație au
apărut adesea suspiciuni că anumiți medici au îndrumat pacienți dinspre
unitatea de stat către cea privată. De aceea, considerăm că medicii sunt
vulnerabili prin neprecizarea clară a condițiilor în care își pot extinde sfera
de activități pentru a realiza câștiguri suplimentare, situație care trebuie să
fie în strategia actuală a Ministerului Sănătății.
Climatul de muncă, însoțit de o echipare
tehnologică adecvată nivelului unității sanitare respective, ține atât de
strategia de investiții a MS și a administrațiilor locale, dar și de managerii
de spitale. Recent, MS a anunțat o regândire a sistemului de investiții, care
ar trebui să fie supusă unei dezbateri publice eficiente, astfel încât, în
final, banii să se transforme în tehnologie adecvată și eficient folosită în
unitățile sanitare unde este necesară și unde există resursa umană capabilă să
o utilizeze în folosul pacienților. Fiecare secție de spital trebuie să aibă un
plan de dezvoltare clar argumentat, managerii să integreze planurile de
dezvoltare ale secțiilor, iar MS și administrațiile locale să aibă reguli clare
de prioritizare. În localități mici, accesul la telemedicină poate fi un
sprijin.
Accesul tinerilor specialiști la educație medicală continuă
de calitate, la nivel european, trebuie asigurat din resurse transparente,
cu reglementarea clară a raporturilor cu companiile farmaceutice. Recent,
Colegiul Medicilor din Municipiul București a lansat propuneri și o dezbatere
pe această temă, urmând ca la nivelul CMR și MS să se încerce promovarea unor
reglementări în acest sens, care să permită finanțarea educației medicale continue
la cel mai performant nivel, inclusiv cu recompensarea rezonabilă a experților
implicați.
Cadrul legislativ trebuie să fie clar și
coerent, întrucât niciun medic nu își dorește să desfășoare activități care să
poată fi chestionate legal. În lege trebuie responsabilizați, dar și protejați
toți actorii care participă la sistemul de sănătate, de la pacient, medic,
asistente până la șefi de secții și manageri.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat că migrația se constată și
la nivelul medicilor maturi, cu experiență bogată profesională. Este vorba și
de migrație internă (de la stat către unități private) și externă (în principal
către state europene). În acest caz, mulți profesioniști de la stat întâmpină
problemele enumerate mai sus, dar și încălcarea demnității profesionale și
agresiuni de felurite tipuri, din ce în ce mai des.
Vom reuși oare să transformăm sistemul de sănătate din România
într-unul eficient, echitabil și care să aducă satisfacție atât pacienților,
cât și corpului medical? Sau acceptăm să se contureze imaginea medicului tânăr
român ca a unui om bine pregătit, însă cu haine rupte, ponosite, slab și trist,
într-o mână ținând o carte și în cealaltă o valiză? Credem că depinde de
fiecare dintre noi.
