Deficitul
de personal medical – medici şi asistente medicale – se adânceşte, în ciuda
promisiunilor autorităţilor de a opri sau încetini exodul profesioniştilor, al
cărui efect asupra asigurării asistenţei medicale se face din ce în ce mai mult
simţit. Este vorba, e bine s-o recunoaştem, de o emigraţie economică, care va
fi dificil de stopat, fiindcă e greu de presupus că, într-un viitor apropiat, ţara
noastră se va putea apropia de nivelurile de salarizare din ţările către care
se îndreaptă medicii şi asistentele noastre, acesta fiind motivul real al plecării.
Colegiul
Medicilor – nu şi Ministerul Sănătăţii şi CNAS, care ar trebui să răspundă de
asigurarea cu personal de specialitate a reţelei de asistenţă medicală – ne
informează periodic, cu îngrijorare, despre acest fenomen al spolierii
(termenul nu este exagerat) de medici şi asistente a reţelei de asistenţă
medicală; după datele comunicate de Colegiu, în perioada 2008–2013, numărul
certificatelor solicitate pentru plecare a fost de 13.872. Iar tendinţa anuală
este de creştere: 1.155 în 2008, 1.401 în 2009, 2.879 în 2010, 2.982 în 2011,
2.460 în 2012 şi 2.995 în 2013.
Pare
logic ca pentru ameliorarea unor astfel de situaţii critice să se apeleze la
mijloace paliative. Inspirat de situaţia existentă într-un alt sector aflat în
suferinţă, învăţământul, care a optat pentru acoperirea golurilor din reţea cu
dascăli pensionari, şi în sănătate s-ar putea opta temporar pentru o astfel de
soluţie. Mai întâi, ar fi necesară o evaluare a posturilor neacoperite şi
impactul acestei situaţii asupra accesului la serviciile de sănătate şi asupra
stării de sănătate a populaţiei, asupra indicatorilor de morbiditate. Ar putea
fi chemaţi medici pensionari cu vârste între 65 şi 70 sau 75 de ani şi angajaţi,
în condiţiile legii, inclusiv pe baza unui certificat de sănătate; în general,
într-o stare bună de sănătate, capacitatea de muncă este conservată uneori şi
dincolo de 70 de ani.
Intuiesc
răspunsul autorităţilor de decizie: Nu sunt bani! (Sau: Sunt blocate
posturile!) Lansăm însă un contrarăspuns: ce se întâmplă cu banii celor care
pleacă? Niciodată, în ciuda asigurărilor de transparenţă, nu s-au dat explicaţii
privind aceste sume, economii neplanificate sau poate chiar scontate
(eventualitate gravă, pentru că ar lăsa impresia că sunt cu atât mai mulţi bani
rămaşi cu cât pleacă mai mulţi medici). Făcând un calcul al salariilor
economisite de pe urma celor aproape 14.000 de medici plecaţi între 2008 şi
2014, constatăm o cifră neneglijabilă: 35 de milioane (la un salariu mediu de
2.500 de lei). Şi aici s-ar putea oferi un răspuns: bugetul se ajustează la cei
prezenţi; dar există posibilitatea ca, pe principiul de 1 la 1, să se angajeze
cu promptitudine, imediat ce pleacă un medic şi postul se vacantează, candidaţii
dintr-un portofoliu de medici pensionari ce va trebui pregătit în prealabil.
Modalităţile de angajare – normă întreagă cu renunţarea la pensie pe timpul
angajării, concurs, jumătate de normă, plata cu ora etc. – ar urma să fie
stabilite de specialiştii autorităţilor. Mai adăugăm că reangajarea medicilor
pensionari pe posturi deficitare, descoperite cronic, se practică şi în alte ţări,
inclusiv în cele occidentale.
