Implementarea unui sistem unificat de avertizare a cetăţenilor atât naţional, cât și internaţional e un mare pas înainte în sănătatea publică. Să știi că ai la dispoziţie o fereastră de timp să te pui la adăpost e minunat.

Mai mult, maniera în care a fost făcut mecanismul, stridenţa alarmei care întrerupe orice activitate ai face (Doamne ferește să fii într-un moment mai intim al vieţii), dar și detaliile privind ameninţarea pe ecranul telefonului fac din RO-Alert o reușită.

Cel mai recent, mesajele au devenit inclusiv bilingve, măcar că traducerea în limba engleză lasă uneori de dorit. Dacă vii dintr-o ţară unde limba engleză e nativă, în timp ce fugi din calea pericolului s-ar putea să te amuze termenii folosiţi, un fel de „furculision”, mai aproape de-o traducere a Irinei Margareta Nistor decât de-un standard profesional.

Ni se spune, pe toate canalele media, că „fenomenele extreme” meteorologice au fost tot mai dese în ultima săptămână. Prilej de maximă îngrijorare. Mai pe românește, a plouat. A picat și ceva piatră. A bătut și ceva vânt. S-au mai rupt și ceva crengi. La vreo 20-30 de minute după ce-a pornit urgia, alt fenomen extrem: nenorocita asta de sonerie.

Imaginează-ţi că detonează alarma în metrou, aproape simultan. Sau – și mai simpatic – într-o clinică în timp ce doctorii consultă, fac ecografii sau – ca și acest psihiatru – ascultă poveștile dureroase și (pe alocuri) însoţite de plânsul pacientului. Și deodată telefonul vibrează, oftează, ţipă isteric. „Oh, mă scuzaţi, iar avem alertă extremă”. Iar pacientul, cât o fi el de deprimat, cu lacrimi pe obraz – „Of, da, sună și al meu”. După care amândoi apăsăm stângaci să oprim talanga.

Lăsând acum gluma la o parte. Prin declanșarea nevricoasă, de „cod portocaliu” sau „cod roșu” la o simplă ploaie de vară, ca și cum s-ar porni potopul lui Noe peste noi, nu facem decât să desensibilizăm lumea, respectiv să decredibilizăm sistemul. Deja sunt oameni care nici măcar nu se mai ostenesc să citească. Sistemul însuși a devenit ca baba anxioasă care tot sună la Salvare. Iar asta nu e în regulă.

De plouat, va mai ploua. Ce e extrem? Că pică apă din bagdadie sau că stăm prost cu canalizarea, astfel că numai bine mai dă o aversă și se face Capitala lac? E extrem că bate o ţâră mai tare vântul sau că n-a toaletat nimeni copacii, că n-are primăria bani de fiţe?

La final, este extrem c-avem o climă sau că unii ţin morţiș să aflăm în fiecare zi că avem un sistem de protecţie civilă, care chiar funcţionează?

Citiți și: Adevărul nu e o funcție de credință