Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Scrisoare pentru Rai

Viața Medicală
Dr. Cornelia TÎRÎŞ marţi, 17 ianuarie 2012
Viața Medicală
Dr. Gabriela ANGELESCU marţi, 17 ianuarie 2012

Pentru activitatea didactică de excepţie a profesorului Mihail Anton stau mărturie numele impunătoare ale discipolilor săi. Foste studente ale profesorului, dnele dr. Cornelia Tîrîş şi dr. Gabriela Angelescu duc mai departe învăţămintele acestuia.

 

Rândurile care urmează vor să trăiască bucuria fără timbru şi fără hotar a scrisorii de dragoste. Cuvintele singure au spart sticla uitată a timpului prozaic către lumina zilei de azi. Capacul lăzii mele de zestre s-a ridicat în taină, cu graţie, lăsând vederii icoana aceluia care a predat timp de patru decenii semiologia medicală la Spitalul Colţea.
În inima Bucureştiului, din 1953 până în 1993, profesorul Mihail Anton, neobosit şi modest, a ţinut cu vrednicie în mână, în toate zilele, „cheile împărăţiei“. A deschis cu ele, pe rând, orizontul profesiei pentru nume mari cum ar fi: prof. dr. Valentin Stroescu, prof. dr. Leonida Gherasim, prof. dr. Minerva Muraru, prof. dr. Ioan Bruckner, prof dr. Dan Olteanu şi mulţi alţii.
Asemenea demiurgului care a spus: „să fie!“ – şi a fost lumea întreagă, ne uimeşte şi acum cu puterea întemeietoare a modelului său.
De la el am aflat întâia dată că numai în Cer se vor număra doctorii. Se străduia în fiecare clipă, cu răbdare şi atenţie, să toarne câte un fir de nisip la temelia oamenilor şi a faptelor de neînfrânt. Odată mi-a spus că fiecare an al carierei didactice purta numele unui discipol. Se mândrea, în rarele clipe când smerenia profundă i-o îngăduia, cu cea mai numeroasă familie spirituală: aproape patruzeci de „doctori adevăraţi“. Cu noi trăia amurgul. La curs, am văzut într-o dimineaţă fotografii cu prof. Valentin Stroescu, pe care îl aveam la farmacologie, student fiind, în clinica de la Colţea. Profesorul Mihail Anton ne arăta astfel fructele învăţăturii. Îndulcea rădăcinile şi uda pământul fertil care era sufletul nostru.
Ucenicia la capul bolnavului, în iarna fierbinte a anului 1989, devenea astfel un privilegiu înfricoşat, o iniţiere magică în taina vindecării. Profesorul nu avea nevoie să se convingă. Ştia că seduce, pentru că întruchipa visul implinit. Era copilul de suflet al profesorului Bazil Theodorescu, căruia i-a urmat la catedră şi la Societatea Română de Cardiologie. Coautor la monografiile: „Regards sur l’angine de poitrine“ (Paris 1965) şi la „Insuficienţa coronariană“ (Bucureşti 1968), a lucrat şi la primul tratat român de cardiologie. Asemenea lui Napoleon Bonaparte, era convins că „În tolba fiecărui soldat se află bastonul de mareşal“. Ne povestea cu pasiune şi stăruinţă despre profesorul său şi despre filiaţia lor intelectuală. Adesea, în naraţiune apărea şi figura profesorului Nanu Muscel, alt ilustru predecesor. Mihail Anton biruise prejudecăţile, adversitatea mediului academic şi dorea să ne împărtăşim din această biruinţă. Era convins că în ucenicie, întâi se converteşte sufletul, şi apoi mintea. Asculta cu atenţie şi infinită răbdare anamnezele noastre stângace, ca şi învăţătoarea eterna „compunere cu primăvara“. Era începutul fiecăruia dintre noi, pornirea sublimă, prin medicină, spre constelaţia inimii. Exersam fără răgaz dialogul cu bolnavul şi examenul clinic sub privirea albastră şi caldă a asistentei noastre de atunci, dr. Minerva Muraru. Viaţa noastră la Colţea, copii fiind, se rostogolea încet, ca un amestec rotund de aparenţe, esenţe şi iubire.
Alături de „calea noastră regală“, istoria frisona. Regimul Ceauşescu devenea trecut. Profesorul Mihail îşi continua lecţiile în linişte, chiar dacă ferestrele saloanelor de la Medicală dădeau în Piaţa Universităţii. Apăra pacea, crezând-o infinit mai mare decât dreptatea. În amfiteatrul spitalului, în ianuarie 1990, la primul curs din libertate, ne-a spus că a fost membru al partidului comunist, neavând altă cale de ales. Am păstrat un moment de reculegere în memoria celor ucişi lângă zidurile de la Colţea şi am plecat încă o dată capetele ascultându-l pe profesor. Ne-a „poruncit“ să scoatem portretele „tovarăşului“ şi toate lozincile de pe pereţi şi să redăm amfiteatrului demnitatea dintru începuturi. Ne-a predat atunci ceva fundamental: dorinţa de a fi întotdeauna de partea celui bolnav, dincolo de orice interes sau joc istoric. Şi-a dorit să-i promitem că singura luptă în care ne vom angaja va fi cea legitimă, cu moartea. Lecţia de patriotism era simplă la Colţea: semiologie medicală, chirurgie, slujire fără arginţi. Cineva ar putea crede că ni se cerea votul monahal. Nu era însă nimic spectaculos. Doar viaţa de doctor, care tocmai începea.
În vara anului 1990, prima dintre semnatarele acestei poveşti rămăsese singură în salonul de medicală pentru stagiul practic. Colegii plecaseră în vacanţă, pe la casele lor, în alte oraşe ale ţării, aşa că-l ruga pe profesor s-o ataşeze altei grupe. Mihail Anton hotărăşte însă să rămână cu grija unui salon întreg, arătându-i astfel că „medicina este o cursă de unul singur“.
„– Voi veni zilnic să-mi prezinţi bolnavii şi să scriem tratamentul împreună! Ai grijă cum alergi. Să nu ajungi pe locul doi!“. Maxima încredere, apropierea sufletească mă obligau enorm. Toată vremea mă străduiam, consultând şi consemnând în foile de observaţie. Profesorul mă asculta răbdător, povestind despre bolnavi sau despre propriile mele trăiri. Uneori, mi se părea că citesc în stele, alteori mă credeam puţin surdă. I-am spus că nu aud suflurile cardiace descrise la curs, iar răspunsul a fost că îmi va reveni auzul după auscultarea a o mie de corduri normale. Astfel mi-a arătat profesorul că harul nu se primeşte de pomană. Îl capeţi doar dacă te jertfeşti. În Rai se cercetează numai eroismul. Profesia, ca şi neamul, trăieşte doar prin aceia care ţâşnesc, care stau pe cruce fără să cedeze. A fost un timp scurt şi feeric. Unul dintre colegi se amuza spunându-mi că mi-am găsit cel mai celebru meditator. Destinul mă trimisese în acest creuzet, iar eu mă străduiam din răsputeri să-i validez alegerea. Atunci am hotărât să-i urmez profesorului Mihail, definitiv, indiferent cât va dura şi „ce preţ“ voi fi nevoită să plătesc.
Abia ieşită din ou, în a doua zi a Creaţiei, mi s-a cerut să scriu o lucrare. Despre importanţa anamnezei în acurateţea diagnosticului la bolnavul cardiac. Colegul cârcotaş a fost ales coautor. Profesorul era preşedinte al Societăţii Române de Cardiologie şi dorea să ne formeze deprinderea de a redacta texte profesionale. Crucială i se părea comunicarea publică a experienţei personale. Cunoştea prea bine dictonul „ars longa, vita brevis“. Propria teză de doctorat, susţinută în 1963, avea titlul „Contribuţii la etiopatogenia şi profilaxia infarctului de miocard“ şi se baza pe studiul a 399 de cazuri urmărite timp de zece ani.
Profesorul Mihail Anton ne arăta lumea în fiecare zi, la curs şi la lucrări practice. Exersam dialogul, făcându-l invidios pe Socrate însuşi. Despre milă, ne exemplifica cu cerşetorii din faţa spitalului, spunându-ne că sunt personaje biblice, de aceea nu pier niciodată. „– Ei îţi întind mâna să-ţi dea Împărăţia Cerurilor, şi tu te faci că nu observi!“ Bogaţii nu văd cerşetorii, pentru că lor nu le-a fost foame niciodată. Soborul de la marginea drumului judecă mântuirea. Ne ruga să nu-i ocolim. La semiologie, în plin egalitarism se preda mila, asemănarea capitală a Omului cu Dumnezeu. Cursurile profesorului Mihail Anton erau deopotrivă studiu, descriere şi trăire. Amfiteatrul de la Colţea, plin ochi de martori inocenţi, găzduia focul sacru: vindecarea.
Cenuşăreasa de atunci, cea care povesteşte azi, crede cu tărie că oamenii buni nu mor niciodată, ci doar „pleacă puţin“. Pentru că mi-a fost întotdeauna alături şi pentru că îi datorez totul, sper să-l bucure aceste puţine rânduri de dragoste, atunci când le va citi, la post restant, în Rai. 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC