Deja
de prea mult timp se discută de schimbarea legii antifumat fără să se întâmple
nimic. Partidele aflate pe rând la putere sau în opoziţie şi-au manifestat
interesul pentru această modificare, dar legea a rămas aceeaşi, cu aceleaşi
deficienţe majore, încurajând fumătorii să nu respecte dreptul nefumătorilor de
a nu fi expuşi. Există o multitudine de articole ştiinţifice care demonstrează
clar efectele dezastruoase, ucigaşe ale fumului de tutun; atât cele directe,
cât şi indirecte. Prevalenţa fumătorilor în România este de 27%, restul de
nefumători fiind expuşi permanent. Ei devin fumători pasivi atât la locul de
muncă, cât şi în spaţiile publice şi acasă plătind din punctul de vedere al sănătăţii
tributuri similare cu fumătorul activ (Studiul GATS 2011). Jumătate din fumători
mor după 45 de ani de diferite boli induse sau accelerate de fumat. Prevalenţa
în creştere a unor boli unde fumatul
este factor cauzal sau de risc precum cancerul pulmonar (în creştere la sexul
feminin), bolile cardiovasculare, bolile respiratorii obstructive cronice sunt
de asemenea elemente îngrijorătoare care ar trebui să dea de gândit autorităţilor.
În plus, argumentele economice sunt extrem de importante pentru o ţară ca a
noastră, cu un buget drămuit pentru sănătate. Iată cum costurile neintroducerii
unei legi noi sunt imense, ele
cumulându-se în fiecare moment, în fiecare zi.
Să
cităm câteva date interesante din lucrarea Fundaţiei Medicale Pneuma, „Impactul
economic al fumatului asupra sistemului public de sănătate din România în anul
2012 – Analiză preliminară a cheltuielilor şi veniturilor datorate fumatului“
(autori: Dr. Magdalena Ciobanu, dr. Teodora Ciolompea, prof. dr. Miron Bogdan):
– în
2012 au existat 1.892.323 spitalizări pentru boli provocate de fumat;
– internarea
pentru bolile provocate de fumat în secţiile de acuţi ale spitalelor publice a
costat 3.305.110.978 lei;
– prin
programele naţionale de sănătate (PNS) s-a plătit suma de 1.184.034.951,1 lei
pentru diagnosticul şi tratamentul bolilor provocate de fumat;
– pentru
cele cinci categorii de boli care pot fi provocate de fumat s-a cheltuit suma
de 4.489.145.929,4 lei, din care 1.251.716.122,6 lei strict din cauza fumatului
pentru boli cardiovasculare, cerebro-vasculare, tuberculoză, oncologie, boli
respiratorii;
– dintr-un
buget total al sistemului sanitar de 22.075.623.000 lei, în 2012 pentru
tratarea bolilor provocate de fumat a fost alocată suma de 4.489.145.929,4 lei,
din care din cauza fumatului s-a cheltuit suma de 1.251.716.122,6 lei;
– prin
urmare, fumatul a generat în 2012 cheltuieli reprezentând 5,7% din totalul
bugetului sistemului sanitar;
– în
urma aplicării „taxei pe viciu“ asupra produselor din tutun, în anul 2012 s-a
încasat suma totală de 1.139.293.773 lei.
În
urma analizei datelor disponibile rezultă că, din cauza fumatului, doar pentru
spitalizare în secţii de acuţi şi pentru diagnostic şi tratamente inovatoare
(finanţate prin PNS) ale bolilor provocate de fumat s-a cheltuit mai mult decât
s-a primit în bugetul MS în urma consumului de tutun: s-a încasat suma de
1.137.995.375 lei şi s-a cheltuit suma de 1.251.716.122,6 lei. Sistemul sanitar
a rămas în 2012, din cauza fumatului, cu o „gaură“ în buget de cel puţin
113.720.747,6 lei, deficitul fiind în realitate cu mult mai mare deoarece nu au
fost introduse două surse majore de cheltuieli: medicamentele compensate şi
investigaţiile paraclinice făcute pentru diagnosticul şi tratamentul bolilor
provocate de fumat.
La
aceste cheltuieli suplimentare generate de fumat se adaugă cele indirecte,
neevaluate în România, precum: zilele de incapacitate temporară de muncă,
absenteismul la serviciu, performanţa şcolară şi la locul de muncă afectată,
pensionarea precoce, afecţiunile induse de expunerea la fumat a personalului
din spaţii publice (barmani, chelneri, proprietari de restaurante, discoteci),
decesul prematur în plină activitate, incendiile prin ţigări aprinse, uzura
aparaturii din incintele cu fumători, riscul de a face mai des infecţii respiratorii
etc. Toate aceste cheltuieli sunt cu mult peste cele induse direct de fumatul
activ şi se resimt la bugetul alocat sănătăţii. Concomitent, productivitatea se
modifică prin pauzele de ţigară adunate la locul de muncă. Într-o unitate cu
200 de lucrători doar din cauza pauzelor de ţigară practic 14 lucrători într-o
lună nu lucrează.
Numărul
ţărilor din UE care au modernizat legile de control al tabagismului a crescut
direct proporţional cu beneficiile în ameliorarea sănătăţii naţiunilor
respective. De mai mulţi ani aceste legi de protejare a fumătorului pasiv s-a
dovedit în mai multe ţări, ca urmare a studiilor realizate la un an de la
introducere, că au un impact important aducând economii şi de altă natură
pentru sistemul sanitar. În Franţa, Anglia, Irlanda, Italia, Spania şi Turcia,
la un an de la introducerea acestor legi a scăzut numărul de internări pentru
infarct miocardic şi accidentele vasculare cerebrale, fiecare cu procente
fluctuând între 14–16%. În spaţiul balcanic suntem printre puţinele ţări care
nu corectează această lege, luând în calcul progresele făcute în Ungaria,
Bulgaria, Ucraina şi chiar Republica Moldova.
România
are nişte obligaţii asumate legate de recentele directive ale Uniunii Europene şi
documentele Organizaţiei mondiale a sănătăţii. România a ratificat din 2005
„Framework Convention for Tobacco Control“, primul tratatat internaţional în
domeniul sănătăţii publice şi, din păcate, cu toate că prevederile acestui
tratat sunt obligatorii, ţara noastră nu a adaptat legislaţia naţională în
domeniu pentru a progresa conform cerinţelor acestuia. Există o suferinţă majoră
la capitolul implementare.
Propunerile
de corectare, de rectificare a legii de control al tabagismului au fost
respinse în două rânduri, în 2009 şi 2014, de Parlamentul României. Dar în 2015
va trebui să aliniem obligatoriu legislaţia privind produsele din tutun,
conform Directivei Europene 2014/40/UE. În alte ţări s-a trecut deja la creşterea
dimensiunilor pictogramelor pe pachetele de ţigări şi la pachetul generic. În
aceste condiţii considerăm că se impune, în regim de urgenţă, completarea
acestei legi în România. Beneficiile vor fi mari pentru sistemul de sănătate:
economie la bugetul sanitar, ameliorarea sănătăţii populaţiei, protecţia fumătorului
pasiv, respectarea tratatelor internaţionale şi a directivelor europene.
Concret, se impune:
1.
Interzicerea fumatului (inclusiv a utilizării ţigărilor electronice) în toate
locurile publice închise sau acoperite (inclusiv restaurante, baruri, arene
sportive, staţii pentru mijloace de transport în comun) şi la toate locurile de
muncă.
2.
Transpunerea, fără întârziere, a tuturor cerinţelor Directivei 2014/40/UE.
3.
Interzicerea oricărei forme de publicitate directă sau indirectă la produsele
de tutun (inclusiv pentru ţigările
electronice).
4.
Interzicerea activităţilor de CSR „corporate sociaI responsibility“ derulate de
companiile producătoare de produse din tutun, aceasta fiind o formă mascată de
publicitate.
5.
Obligativitatea aplicării cu rigurozitate în cadrul tuturor instituţiilor
statului român a prevederilor articolului 5.3 (protejarea politicilor faţă de
interesele comerciale şi de altă natură ale industriei tutunului) din Convenţia-cadru
pentru controlul tutunului.
6. Stabilirea unor penalităţi pe măsură
pentru nerespectarea acestei noi legislaţii şi definirea organelor responsabile
pentru controlul regulat şi aplicarea acestor penalităţi.
Doar prin măsuri clare, complete şi
controlate se va asigura o protecţie eficientă a sănătăţii în faţa consecinţelor
devastatoare provocate de consumul de tutun. Doar astfel autorităţile pot
dovedi că au un interes real pentru sănătatea naţiunii.