Dacă vrei o carieră de succes în spitalele din România, unul din
lucrurile esențiale de care trebuie să ții cont este să nu superi pe nimeni din
corpul medical și nu numai, căci replicile și consecințele vor veni de unde te aștepți
mai puțin. Pe linie profesională, când apar tot felul de probleme, precum un germen
multirezistent la antibiotice care ar necesita închiderea și igienizarea unui salon,
nu prea ai cu cine să vorbești sau, dacă spui problema în mediul intern, cel mai
probabil vei fi trimis la plimbare sau încurajat să te descurci cumva. Cum? Nu se
știe. Important este ca problema să rămână izolată. Se îmbolnăvește vreun pacient
cu germenul respectiv? Nu e nimic, este pacientul tău, trimite-l la boli infecțioase,
adaugă-i un antibiotic mai puternic, eventual din ăla „bun“, original. Fă ceva,
descurcă-te!
Cum să te descurci,
de exemplu, când te curentezi operându-ți pacientul? Știi că într-o clipă încerci
să faci hemostaza în plagă și, în următoarele secunde, echipa medicală operatorie
este oprită din activitate de șocul electric al cauterului defect. Pacientul s-a
ales cu câteva aritmii induse de curentul electric. Nimic special, nu? Oricum ajungea
la terapie intensivă, deci nu e nicio problemă. Remarcabilă este capacitatea de
îndurare a medicului care depășește șocul voltaic, căci a mai trecut prin experiența
aceasta traumatizantă în urmă cu ceva timp, însă a decis să nu facă nicio plângere
oficială pentru – citez – „a nu afecta imaginea spitalului“. Ar fi fost un gest
frumos, dacă i-ar fi păsat măcar cuiva din conducere să rezolve problema definitiv.
Citit printre cuvinte, „a nu afecta imaginea spitalului“ înseamnă, de fapt, a nu
atrage atenția presei – care, odată ce va începe să investigheze problema inițială,
va mai scoate la suprafață și alte nereguli. Așa că dr. Marian Stamate de la Spitalul
Clinic Colțea a decis ca prima curentare să fie trecută cu vederea. Managerul consideră
că totul a fost doar un incident minor, că aparatul funcționa foarte bine și că
avizele sunt la zi, așa că, evident, nu este problema spitalului. Chirurgul a decis
să dea spitalul în judecată, dar momentan sunt doar declarații. Îmi permit să fiu
sceptic, chiar să mă gândesc că a fost îndemnat să facă acest demers pentru a părea
că trăim într-un sistem corect. Nu de alta, dar consecințele căutării de dreptate
s-ar putea să îl coste scump, mai ales că ar putea veni pe căi ascunse. Un pacient
care lasă un plic cu bani marcați pe biroul medicului la final de consultație este
doar un exemplu. Și, în scurt, vedem noi „cine pe cine“. În câteva clipe, statutul
de martir se transformă în cel de „șpăgar nemilos“, cum adoră foarte mulți pacienți
să îi considere pe medici. Una peste alta, nu este înțelept să superi oamenii din
sistem.
Al doilea caz de
acest gen este al Cameliei Roiu, medic anestezist la Spitalul Clinic de Urgență
de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București, care și-a permis să difuzeze
public o filmare cu larve care populau plaga unui pacient internat în cadrul clinicii.
Evident că opinia publică a fost șocată, dar, ca de obicei, tot medicii au fost
cei înjurați. Poate pe bună dreptate, pentru că au tolerat de mai mult timp neregulile
din jurul lor și nu au luat atitudine. Însă, după ce a trecut momentul senzaționalului
morbid, a mai interesat oare pe tot atât de multă lume care au fost consecințele
„indisciplinei“ de care a dat dovadă medicul? După dezvăluirile făcute, dr. Camelia
Roiu a declarat că a fost convocată în două comisii de disciplină, este împiedicată
să își facă meseria, a fost insultată de un șef, a fost amenințată, iar chirurgii
cu care colaborează au fost somați să nu mai lucreze cu ea. Mai mult, la ieșirea
de la audierile de la Poliția Capitalei, medicul a declarat: „Am colegi care vor
să mă linșeze“. Și, cum o dezvăluire nu vine niciodată singură, scandalului viermilor
din plagă i s-a adăugat și decesul unei paciente transfuzate cu sânge dintr-o grupa
diferită, cu care era incompatibilă. Și tot în același spital. Ancheta a stabilit
că unitatea de transfuzii nu avea autorizare de funcționare, iar asistentele care
au efectuat transfuzia și determinarea grupelor de sânge nu erau autorizate să facă
acest lucru.
Nici nu îmi pot
imagina presiunile la care este supusă Camelia Roiu. Ca mulți alții, este tot pe
cont propriu. Nimeni nu o poate ajuta, deși s-a făcut o petiție în acest sens (semnată
de peste 24.000 de oameni), prin care se cere statului protejarea doamnei doctor.
Rămâne mai degrabă un gest de solidaritate, dar nu știu cât o va putea ajuta în
fața adevăratelor probleme care se vor ivi la locul de muncă (precum izolarea impusă),
pe aceleași căi oculte, dezvoltate în zeci de ani de conducere de tip dictatorial.
În încheierea unei
postări recente de pe Facebook, dr. Camelia Roiu îi transmitea ministrului sănătății:
„E păcat că nu ne-ați protejat, pe toți cei care am spus adevărul despre sistem.
Suntem atât de puțini și atât de singuri. Eu m-am simțit sacrificată, exact ca în
fața unui pluton de execuție. Am trăit o săptămâna în iad. M-am întrebat dacă o
să mai fiu sau nu, dacă o să mai fac medicină sau nu, dacă o să mai rămân în țară
sau nu. Încă mă mai întreb“.
