Lecţiile pe care le învăţăm în aceste câteva zile – și aici mă refer în special la receptivitatea oamenilor – ne dau certitudinea puterii umane și ne arată pe viu că în spatele fiecărei încercări există o oportunitate de creștere.

Căci, dinamica crizei și a victoriei, o dinamică ce caracterizează realitatea materială și spirituală, nu a încetat niciodată să funcţioneze și să ne uimească.

Shoghi Effendi spunea, într-o scrisoare datată 18 decembrie 1945: „Timpul e scurt. Oportunităţile, deși multiplicând-se pe oră ce trece, nu se vor mai ivi, unele timp de un secol, altele niciodată. Oricât de severă provocarea, oricât de multiple sarcinile, oricât de scurt timpul, oricât de sumbră perspectiva lumii, oricât de limitate resursele materiale ale unei comunităţi juvenile aflată sub pre­siune, sursele neexploatate (...) vor revărsa fără ezitare influenţele lor energizante, dacă necesarul efort zilnic va fi făcut și sacri­ficiile cerute vor fi de bună voie acceptate”.

Semnele se adună

- Am citit recent un text, nesemnat ce e drept, venit pe mediile de comunicare (într-un stil care seamănă izbitor de mult cu cel al unui respectabil editorialist al ziarului Viaţa Medicală) care, într-un limbaj metaforic, avertiza destul de plastic asupra impactului crizei care încă ne stă în faţă, dar evidenţia rolul corpului medical în acest proces: „Să facem SCUT împrejurul
sistemului medical”.

- O știre de zilele trecute menţiona că mii de oameni din Italia și Spania, aflaţi în izolare, au ieșit la ferestre și i-au aplaudat pe medicii care luptă împotriva noului coronavirus. Am primit și noi, românii, o chemare similară în urmă cu câteva seri – să ieșim la fereastră și să ne arătăm atașamentul faţă de medicii români. Vor urma, cu siguranţă, și altele.

- Televiziunile titrau știrea cu un asistent medical care deplângea faptul că nu se simte destul de înarmat în expunerea la coronavirus dar care continua să-și desfășoare activitatea.

- Pe LinkedIn, un consultant cu oarecare notorietate solicita, de mai multe zile, aplauze pentru cei ce lucrează în spitale, în farmacii, dar și pentru lucrătorii din super­marketuri, greu încercaţi în zilele acestea…

Iată cum roata sorţii se învârte și aduce corpul medical în prim-plan. Vorbim despre aceeași elită profesională (care, așa cum remarcam și acum câteva luni, a eșuat în a se autoepura) pândită, pusă la zid, vânată de paparazzii, cu sau fără rost (nu am competenţa de a mă pronunţa asupra vinovăţiei, sau nu, a unuia sau altuia).

Medicul român este chemat astăzi, ca peste tot în lume, să dea proba nu doar a competenţelor sale profesionale (pentru acest obiectiv ar fi fost suficiente multele examene pe care le susţine) ci, probabil, examenul vieţii, al unei generaţii, în încercarea care se configurează.

Să facem scut în jurul corpului medical! Acum, mai mult ca niciodată, solidaritatea de breaslă și puterea de a ne susţine, se vor dovedi vitale. Să încercăm să reacţionăm cu dârzenie și generozitate, dar și cu luciditate și înţelepciune.

Să identificăm aspectele pozitive ale crizei și să respectăm întocmai indicaţiile venite de la instituţiile abilitate ale ţării. Știm ce e de făcut. Forurile știinţifice și instituţiile competente ne dau indicaţii despre ceea ce trebuie să facem acum. De-aici încolo, totul stă în mâinile noastre. Și ale lui Dumnezeu.

Închei ţinându-mi respiraţia, pentru că acum înţeleg ceea ce aud și ceea ce, poate, nu a fost auzit de secole: este tumultul corpului medical, care, cu spatele la zid, se pregătește să ne apere cu îndârjire.