Globalizarea nu înseamnă doar outsourcing şi restaurante fast-food în franciză, cu toate că acestea sunt lucrurile pe care le vedem şi de care ne lovim la tot pasul. Mai importantă însă este universalizarea conceptelor, a ideilor, a ştiinţei. Sub umbrela tot mai largă a limbii engleze, adoptată din necesitatea unui limbaj comun, ştiinţa circulă de la un capăt la celălalt al „satului global“, trece graniţele politice, barierele culturale şi orice alte obstacole lipsite de relevanţă. Totul în sensul progresului continuu, care nu mai poate fi obţinut decât prin colaborări tot mai largi, inter- şi multidisciplinare. Imaginea romantică a cercetătorului desprins de societate, eremit retras în laborator sau în bibliotecă, rupt de lume, mai este valabilă doar în filme. Racordarea la fluxul continuu de informaţii este condiţia sine qua non a atât de doritului progres. Desigur, s-a ajuns la un adevărat asalt informaţional, iar sursele utilizate trebuie nu doar să poată oferi accesul la ultimele noutăţi, ci şi garanţia că standardele de calitate a informaţiei sunt respectate. Odată îndeplinite aceste condiţii, publicaţiile pot deveni relevante, adică preluate, citate, luate în seamă de alţi cercetători. Sau nu.

    Realităţile globale nu au trecut neobservate nici în ţara noastră. Susţinute adesea mai mult de entuziasm decât de resurse – fie ele materiale sau umane –, iniţiativele de a publica ştiinţă au apărut, unele s-au dezvoltat, în pofida unei politici generale care consideră cercetarea şi învăţământul o risipă de fonduri (dovadă subfinanţarea gravă şi demult cronicizată), şi chiar au obţinut un oarecare grad de relevanţă. Dar exemplele notabile, cel puţin din domeniul ştiinţelor biomedicale, nu sunt multe. Iar problema relevanţei ştiinţifice a fost fie neglijată, fie neînţeleasă. De altfel, până de curând, defunctul Consiliu Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, instituţia desemnată să clasifice publicaţiile româneşti după relevanţa conţinutului, făcea acest lucru în baza unor criterii din care multe stârneau, poate, zâmbete, prin neadecvare. Iată-ne în 2011, cu România situată pe ultimele locuri nu din Uniunea Europeană, ci din Europa de Est, în ceea ce priveşte performanţele în cercetare, brevetele şi inovaţiile, dar şi citările rezultatelor publicate în reviste ştiinţifice. Poate că nu întâmplător, nicio universitate din ţara noastră nu este clasificată în topul global al primelor 500 de instituţii academice...

    În pas cu tendinţele internaţionale şi mai puţin cu cele locale, cu apariţie neîntreruptă de 22 de ani, „Viaţa medicală“, săptămânal al personalului medico-sanitar din România, promotor neobosit al progresului medicinii româneşti şi al cercetării, a decis să facă un – credem noi – important pas în direcţia facilitării accesului la rezultatele specialiştilor români, care nu lipsesc şi nu au lipsit din paginile ziarului nostru. Astfel, trecând bariera lingvistică, lansăm, sub forma unui supliment ştiinţific exclusiv în limba engleză, un jurnal al cărui conţinut va fi integral disponibil tuturor celor interesaţi. Romanian Medical Reviews & Research (ISSN 2247-3254) va publica, respectând recomandările Asociaţiei Mondiale a Editorilor Medicali (WAME) privind politicile etice de publicare pentru revistele medicale, precum şi codul etic şi ghidul de bune practici al Comitetului privind Etica Publicării (COPE), acele articole ştiinţifice care îndeplinesc toate cerinţele standardizate autoimpuse, inclusiv de peer reviewing. Beneficiind de sprijinul personalităţilor consacrate ale lumii medicale româneşti (din ţară şi din străinătate) – ca autori, membri ai comitetului de peer reviewing şi ai boardului consultativ –, dar şi de serviciile unei foarte competente echipe de traducători, specializaţi în domeniul medical şi cu excelente competenţe de limba engleză, lansăm acest proiect îndrăzneţ.

    Păstrând specificul deja consacrat al săptămânalului nostru, de abordare comprehensivă a întregului domeniu biomedical românesc, situat în context internaţional, vom publica în Rom Med Rev Res cu precădere acele articole prin care sunt comunicate cercetări originale, fără a neglija însă articolele de tip review care prezintă rezultatele înregistrate şi experienţa specialiştilor români. Acestea vor fi completate de prezentările de caz şi, fireşte, de editoriale – căci medicina depersonalizată încetează să mai fie o ştiinţă vie.

    Beneficiem nu doar de aportul unei întregi echipe ştiinţifice şi editoriale experimentate, ci şi de o platformă de publicare a jurnalelor academice (OJS), dezvoltată tocmai cu scopul facilitării diseminării informaţiei ştiinţifice publicate online. Am făcut această alegere deoarece ne-am propus să indexăm Rom Med Rev Res în baze de date internaţionale de mare prestigiu, proces deja iniţiat. Ca o paranteză: în ţara noastră, includerea în registrul ISI (Thomson Reuters) este privită drept o realizare deosebită, în vreme ce indexarea în PubMed este trecută cu vederea. Motivaţia rezidă în factorul de impact calculat de ISI Web of Knowledge, dar se omite că principalul motor de căutare a informaţiei biomedicale este tocmai cel oferit de National Institutes of Health (SUA) prin PubMed. S-a ajuns astfel la situaţia hilară de a avea publicaţii cotate ISI, dar neincluse în PubMed. Urmarea? Factorul de impact se exprimă în numere subunitare, cu multe zerouri... Şi revenim, astfel, la conceptul de relevanţă ştiinţifică a unei publicaţii. Ne-am propus, deci, să creştem relevanţa internaţională a articolelor pe care le publicăm, sperând totodată că noul Consiliu Naţional al Cercetării Ştiinţifice va deparazita sistemul promovat de CNCSIS şi va descuraja publicaţiile irelevante ştiinţific.

   Vă invit, deci, să ne vizitaţi, online, la adresa rmrr.ro. Deşi suntem încă în plin efort de „amenajare“ şi de adăugare a conţinutului, aşteptăm cu deosebit interes comentariile şi sugestiile cititorilor noştri, ale comunităţii medicale româneşti, la adresa noii publicaţii: rmrr@rmrr.ro