Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Repere importante

Viața Medicală
Prof. dr. Ana CARATA vineri, 14 august 2015
Viața Medicală
Antoaneta LUCAŞCIUC vineri, 14 august 2015
Viața Medicală
Iuliana CRIŞAN vineri, 14 august 2015
     Societatea Română de Istoria Farmaciei (SRIF) şi Colegiul Farmaciștilor Sibiu au organizat recent a XXIV-a reuniune națională de istoria farmaciei, la Sibiu. Reuniunea s-a impus în deplinătatea ei prin conţinutul tematic, prin numărul autorilor celor 74 de lucrări (72 publicate în volum, două susţinute în afara programului) şi, nu în ultimul rând, al participanţilor, care au umplut sala de conferinţe. Una dintre temele principale a fost patrimoniul farmaco-medico-istoric la nivel naţional cu valenţele: identificare, promovare şi valorificare (conf. dr. farm. Adriana Elena Tăerel, Facultatea de Farmacie, UMF „Carol Davila“ Bucureşti, preşedinte SRIF). În completarea ei, învățământul farmaceutic a fost abordat de prof. dr. farm. Marius Bojiță și conf. dr. farm. Felicia Gligor.
     În prima sesiune de comunicări, a fost prezentată lucrarea profesorului Ioan Grecu (Cluj-Napoca), „Vechi farmacii urbane din Ţara Făgăraşului“. În „Terra Blahorum“ (atestată documentar la 1222, ca fiind în legitimă autonomie faţă de regatul Ungariei), o anumită dar limitată asistenţă de îngrijire a sănătăţii populaţiei putea să fie acordată de călugării din Mănăstirea Carta –Făgăraş, călugări cistercieni din Ordinul benedictinilor sau al vindecătorilor. Sigur, farmaciile din oraşul Făgăraş au apărut mult mai târziu: 1738 („Îngerul păzitor“), 1775 (Hygea), respectiv 1867 (Aesculap).
     Dr. farm. István Budaházy, autorul unei documentate „Contribuţii la istoria farmaciei orădene“, susţine, împreună cu alţi cercetători (Eva Crişan „Materia medica de Transylvanie“), „valoarea inestimabilă a acestor manuale, la reconstituirea activităţii medico-farmaceutice“. Corolarul acestei sesiuni a fost lansarea cărţii lui Ovidiu N. Maior (Germania): „Contribuţii la farmaco-istoria Transilvaniei“ (Editura „Echinox“, Cluj-Napoca, 2014). Prin această lucrare susţinută de o intensă muncă de cercetare, Maior a dat o istorie întregitoare, cu un capitol „monografic“ al farmaciilor şi farmaciştilor din judeţul Sibiu, adăugând etapa 1949–1953, corespunzătoare etatizării sectorului farmaceutic din ţara noastră. Această parte lipsea din teza de doctorat susţinută de autor, la Institutul de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, în anul 1979. Teza este reprodusă în mare parte în acest volum.
     În sesiunea „Valori de patrimoniu“ au fost prezentate trei lucrări semnate de un colectiv de autori de la Facultatea de Farmacie, UMF „Carol Davila“ Bucureşti: „Mărturii documentare privind farmacia medievală sibiană“, „Valori de patrimoniu farmaceutic istoric, naţional, internaţional  – literatura de istoria farmaciei“, „Din istoricul învăţămâtului universitar farmaceutic la Bucureşti: 92 de ani ai Facultăţii de Farmacie“.
     Lucrarea cadrelor universitare de la Facultatea de Farmacie din Belgrad „Terminologia farmaceutică în codicele medical din Hilandar“ a fost prezentată de dr. Leontina Kerničan (coautor: dr.  D. Krajnovič). Codicele pus în discuţie a fost descoperit în anul 1852, în biblioteca Mănăstirii Hilandar din muntele Athos. Cele 204 pagini scrise cu alfabet chirilic dovedesc, prin bogata terminologie medico-farmaceutică, vechimea acestuia din secolele XIII–XI, aflată sub influenţa Şcolii din Salerno (Italia). Însă, după alţi experţi iatroistoriografi, ar fi sub influenţa facultăţilor medicale din Italia (Veneţia, Ferarra, Lugano) sau din Franţa (Montpellier) – secolele XIV–XV. Această comunicare a dovedit că cercetarea s-a făcut printr-o desăvârşită analiză etimologică şi lexicală, în care s-au identificat influenţe din terminologia limbii sârbe, cu sinonimele latine sau adaptarea unor „lexeme“, alterate fonetic: ex. anis (Pimpinella anisum – lat.), gensijana (Gentiana lutea – lat.) ș.a.
     „O istorie a vieţii, o istorie a medicinii în opera lui Brâncuşi“ a fost lucrarea prezentată de Antoaneta Lucaşciuc (membru onorific SRIF, membru SRIM) în colaborare cu farm. primar Maria Gabriela Suliman, Bucureşti. Acelaşi fir conducător, ilustrarea vieţii în opera sculpturală, a fost urmărit de cele două autoare în lucrarea „Personalităţi medicale româneşti în opera sculptorilor Storck“.
     O interesantă comunicare de la Facultatea de Farmacie din Iaşi vine de la disciplina de Biologie vegetală: „Ardeiul iute – drumul parcurs de la condiment la medicament“. Ardeiul, originar din America de Sud (cursul superior al Amazonului) are o istorie milenară, atestat arheologic în Mexic. De la extragerea şi izolarea „capsaicinei“, de I. Thresh, şi până la descoperirea lui Turnbull, care a demonstrat potenţialul terapeutic al extractului de Capsicum annuum, au trecut alte etape, alţi descoperitori ai „focului vegetal“ cu acţiune vasodilatatoare (locală). Dar, se ştie că „medicamentul este şi remediu şi otravă“.
     Despre primele asociații și societăți profesionale și sindicale ale spițerilor și farmaciștilor din țara noastră a vorbit prof. dr. farm. Valentina Soroceanu, în cadrul sesiunii dedicate eticii, deontologiei și reglementării. Rolul şi scopul acestor „corporații“ este bine stabilitprin statute şi publicaţii ştiinţifice: ridicarea prestigiului profesional, susţinerea şi apărarea drepturilor de multe ori într-o confruntare cu o legislaţie discriminatorie pentru farmacişti. Cronologic, prezenţa spiţerilor ca membri fondatori într-o asociaţie, o aflăm la „Cercul medical de lectură din Iaşi“ înfiinţat de dr. Jacob Czihac şi dr. Mihail Zotta, la 11 ianuarie 1830. Din acest „cerc“ va ieşi „Societatea medico-naturalistă din Moldova“, la 18 martie 1833. La 25 martie 1836 a luat fiinţă „Gremiul spiţerilor din Bucureşti“ care şi-a încetat activitatea în iunie 1874, odată cu aplicarea art.102, din noua lege sanitară, când sunt desfiinţate toate asociaţiile profesionale farmaceutice din România.
     Viaţa şi activitatea profesională a farmaciştilor a fost inserată cu multă seriozitate în organul de presă „Revista Farmaciei“ (1894) care, deşi cunoaşte mai multe discontinuităţi, va dăinui până la 1 mai 1949, când îşi încetează apariţia odată cu desfiinţarea Colegiului general farmaceutic din România.
     O altă organizaţie care a strâns elita corpului farmaceutic din învăţământul civil şi militar, dar şi practicieni şi studenţi, a fost „Asociaţiunea Generală a Corpului Farmaceutic din România“, înfiinţată la 1 octombrie 1899, având ca primă publicaţie Buletinul Asociaţiunea Generală a Corpului Farmaceutic din România, apărut în aprilie 1900.
     Despre „cel mai vechi colegiu din lume“ am aflat din comunicarea prezentată de Adelina Platon Mezdrea şi Elena Truţă. La 20 martie 1441, regina Maria de Aragon şi Sicilia şi regele Alfonso al V-lea „Înţeleptul“ acceptă înfiinţarea „Colegii de Apothecaris de la Ciudad y Reino de Valencia“. Colegiul era alcătuit din spiţerii valencieni („los boticarios“). Tot acest Colegiu, care i-a înscris pe toţi spiţerii din regat într-o Concordia Farmaceutica, a avut cinstea dar şi răspunderea de a redacta „prima farmacopee spaniolă“ (1601–1603).
     În ansamblu, reuniunea a fost o reconstituire a istoriei corpului farmaceutic din întreaga țară, cu accent pe dezvoltarea comunității farmaceutice din Sibiu, precum și o platformă pentru discutarea unor reglementări legislative în scopul protejării profesiei de farmacist, a medicamentului și pentru creșterea rolului farmacistului ca educator pentru sănătatea populației.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC