Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Repere ale istoriei medicinii şi ale învăţământului medical

Viața Medicală
Antoaneta LUCAŞCIUC joi, 6 decembrie 2012

Congresul internaţional de istoria medicinii, de la Padova, a dat naştere unei pleiade de subiecte de discuţie. „Ilustraţia anatomică, de la Leonardo da Vinci la Grey’s Anatomy“, „Mitul lui Banting şi Best cu privire la descoperirea insulinei“, „Neuroştiinţele – cunoştinţe vechi şi noi“ sunt doar câteva exemple din lucrările prezentate cu această ocazie. O relatare semnată de Antoaneta Lucaşciuc.

   Lucrările celui de-al 43-lea Congres al Societăţii Internaţionale de Istoria Medicinii (ISHM) au avut loc în această toamnă în oraşele italiene Padova şi Abano Terme. Din tema principală, „Dezvoltarea ştiinţelor medicale, între trecut şi viitor“, s-au desprins mai multe subiecte de discuţie: naşterea medicinii moderne; Şcoala de medicină din Padova şi Renaşterea în Europa; Republica Veneţia şi combaterea bolilor transmisibile într-o lume globalizată; trecut şi prezent în staţiunile balneare; plante, ani­male şi minerale în lungul drum către farmacoterapia actuală; Grădina Botanică din Padova (1545); etica şi medicina; artele în medicină etc. Această densitate tematică a relevat gândirea istorico-medicală, importanţa şi beneficiul din perspectiva conti­nuităţii, de la un trecut „glorios“ la un viitor previzibil, reflectat în oglinda contemporaneităţii.
Primele trei sesiuni de comunicări, desfăşurate în paralel, ne-au obligat să facem un adevărat slalom. De exemplu, „Ilustraţia anatomică, de la Leonardo da Vinci la Gray’s Anatomy“ (R. De Caro şi colab.), am urmărit-o în Aula Magna, în timp ce în Aula Nievo era prezentată lucrarea „Anatomia la Universitatea de Medicină din Padova înainte de Vesalius“ (T. J. Drizis). Tot în prima sesiune am urmărit interesanta comunicare „Istoria Medicinii ca un «cal troian» – varianta rusă“ (E. Berger). Totodată, în sala vechii arhive se prezenta comunicarea „Foametea insulinei şi primii pacienţi diabetici trataţi cu insulină – mitul lui Banting şi Best cu privire la descoperirea insulinei“, semnată de un grup de iatroistoriografi şi cercetători spanioli din Barcelona, condus de prof. dr. Alberto de Leiva, care relatează despre contribuţia comună a grupului de canadieni.
   În Aula Magna (supranumită şi Galileo Galilei), a urmat conferinţa inaugurală „Istoria unei molecule gazoase de semnalizare“, susţinută de prof. dr. Louis Ignarro, laureat al Premiului Nobel pentru medicină sau fiziologie, în 1998. Descoperirea, prin care s-a pus în evidenţă oxidul nitric ca moleculă de semnalizare a sistemului cardiovascular. În program, a urmat apoi plenara prezidenţială, prezentată de prof. dr. Giorgio Zanchin, preşedintele ISHM, cu tema: „Padova. Răsăritul plin de culoare al imagisticii sistemului nervos“.
   În sesiunea cu tematica „Neuroştiinţele – cunoştinţe vechi şi noi“, a fost prezentată lucrarea „Alzheimer înainte de Alzheimer – George Marinescu şi începuturile cercetării îmbătrânirii şi neurodegenerării“ (conf. dr. Octavian Buda, dr. Ana Maria Zăgrean), care a evidenţiat contribuţia neurologului român la studiul patologiei neurodegenerative şi descoperirile sale. O altă prezenţă românească a fost comunicarea „Foametea şi parapareza spastică – lecţiile ştiinţifice ale Holocaustului “ (prof. dr. Peter Manu, prof. dr. Liliana Rogozea).
   Am vizitat Amfiteatrul Anatomic (datând din 1595), considerat primul „teatru“ de acest gen cu permanenţă şi continuitate, de la înfiinţarea sa sub tutela anatomistului şi chirurgului Girolamo Fabrici d’Acquapendente (1537–1619). Despre istoria Grădinii Botanice a universităţii padovane (înfiinţată în 1545), „Hortus Simplicium“, prima destinată studiului plantelor medicinale (bază de învăţământ din 1563), premergătoare cercetării farmacologice moderne, ne-a vorbit istoricul belgian Alain Touwaide, de la Institutul Smithsonian. Din 1997, această „minune“ din epoca Renaşterii a intrat sub umbrela protectoare a UNESCO, ca monument istoric, ştiinţific şi cultural universal.
   În Centrul de conferinţe din Abano Terme, a avut loc prezentarea posterelor, între care s-a aflat şi al nostru „Doctori în medicină la Universitatea din Torino, absolvenţi ai Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, condusă de dr. Carol Davila (1828–1884)“ (farm. pr. Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Marinescu-Lucaşciuc). Lucrarea noastră se sprijină pe câteva borne cronologice, care ilustrează evoluţia învăţământului medical românesc: 16 august 1857 – Şcoala militară de chirurgie de la Spitalul Militar „Mihai Vodă“ din Bucureşti se transformă în Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie (director – oberstab-doctor – Carol Davila), cu un program echivalent instituţiilor similare din Franţa sau Italia. Totodată, această instituţie este considerată şi „prima formă de învăţământ superior“, prima treaptă spre o facultate română de medicină, care se va înfiinţa în noiembrie 1869, la Bucureşti. Această reuşită l-a îndreptăţit pe dr. Carol Davila să obţină recunoaşterea oficială şi doctoratul în medicină pentru studenţii români, la 23 noiembrie 1857, din partea Guvernului francez, iar la 15 august 1858 şi pentru facultăţile de medicină italiene din Torino, Florenţa, Pisa şi Siena. În Buletinul Oficial din 22 septembrie 1858, este menţionată acceptarea de către Victor Emanuel al II-lea, regele Sardiniei, ca „mediciniştii“ din Şcoala Davila „să poată fi înscrişi în anul VI medico-chi­rurgical, după trecerea cu succes a unui examen de admitere asupra materiilor impuse, la universităţile italiene“. Aşa a fost hotărât ca „din martie 1860, după concursul de externat şi internat în spitalele civile“, să fie trimişi la Torino primii absolvenţi români, S. Ianota (1863) şi I. Vercescu (1865) ca bursieri, I. Frumuşanu pe cont propriu (1863). Din cei 35 de doctori de la Universitatea din Torino am reconstituit câteva biografii, precum cea a medicului balneolog D. Cantemir (1848–1898), cu doctoratul primit în 1869. Majoritatea absolvenţilor de la Torino au devenit personalităţi de seamă ale medicinii româ­neşti, de­spre care ne-au lăsat mărturii iatroistorio­grafi de talia lui C. D. Severeanu, V. Gomoiu, I. Ghelerter, C. I. Bercuş, G. Brătescu, farm. P. Pascal ş.a. Posterul nostru a fost unul din cele trei laureate cu premiul „Loris Premuda“.
   Cercetători de la Institutul Oncologic din Bucureşti au ilustrat o cronologie a inovaţiilor şi principalelor performanţe în anastomoza biliodigestivă. Acelaşi colectiv, la care s-au adăugat medici chirurgi de la Spitalul Clinic Colentina, a prezentat comunicarea „Implicarea românească în chirurgia pancreatitei – borne de-a lungul timpului“.
  Prof. dr. Liliana Rogozea a expus comunicarea „Un simbol al şcolii româneşti de medicină – generalul dr. Carol Davila“ (coautori A. Keresztesz, F. Leaşu – Braşov). Nu va fi niciodată prea mare efortul de a face cunoscută personalitatea românului de origine franceză, implicarea şi devoţiunea sa în organizarea învăţământului medical, farmaceutic şi veterinar, militar şi civil din ţara noastră.
  În cadrul sesiunii cu tema „Probleme vechi în societatea contemporană“, s-a prezentat încă o comunicare a iatroistoriografilor de la Universitatea „Transilvania“ din Braşov: „Lupta împotriva alcoolismului la începutul secolului XX, în România“ (O. Andreescu, A. Neculau, I. Pantea, L. Rogozea).
Din sesiunea „Istoria instituţiilor medicale“, menţionăm lucrarea „Preşedinţia lui Victor Gomoiu în Societatea Inter­naţională de Istoria Medicinii, reflectată în scrisorile lui către Jean-Joseph Tricot-Royer“, susţinută de prof. dr. Dana Baran (UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi), ce a readus în memoria contemporanilor personalitatea chirurgului şi iatroistoriografului român (1882–1960), fondatorul Societăţii regale de istoria medicinii, farmaciei, veterinăriei şi folclor medical, în 1929, la Bucureşti. A organizat, cu succes răsunător, în 1932, în capitala României, al IX-lea Congres ISHM. A fost ales vicepreşedinte (1933), preşedinte (1936) şi preşedinte de onoare al ISHM (1944). Dacă aceste date sunt cunoscute, din cele 30 de scrisori originale în manuscris ale belgianului Tricot Royer (1875–1951), ce acoperă perioada 1928–1949, autoarea a extras date preţioase, care confirmă prietenia şi suportul amical, încurajarea integrării studenţilor români în universităţile europene.
O altă expunere realizată de prof. dr. Dana Baran a fost „Practicile medicale ale strămoşilor poporului român în scrisorile lui Francesco Griselini din Banatul Timişoarei“. Griselini (1717–1787), cartograf, naturalist şi scriitor, şi-a publicat notele de călătorie în 1780, la Viena, descriind în detaliu resursele umane şi economice, trăsăturile antropologice, culturale şi istorice ale ţinuturilor vizitate. A lăsat mărturii despre vechea tradiţie a terapiei cu apele termale de la Mehadia (Ad Mediam) şi a remarcat numeroase dovezi arheologice, în strânsă legătură cu cele două războaie daco-romane.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC