Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Regiunea Țară

Viața Medicală
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN vineri, 31 august 2018
Nu de mult, ministrul sănătății, în plin sezon estival, făcea o vizită la spitalul județean din Constanța. Vizita a fost urmată de o declarație de presă în care foarte surprinsă declara, recunoscând munca celor trei medici din Unitatea Primiri Urgențe (UPU), suprasolicitarea acestora cu cele 300–400 de consultații pe care le acordau într-o tură. La sfârșitul acestei declarații anunța că se impune un nou spital multidisciplinar regional pentru regiunea Dobrogea.
Sigur că aceasta de fapt deschidea o cutie a Pandorei. De fapt o întredeschidea, pentru că dacă ar fi deschis-o complet s-ar fi speriat. Peste 20 de miniștri ai sănătății nu au avut curajul decât să arunce un ochi în această mare cutie în care intră de-a valma: necesitățile de consumabile, de materiale de curățenie ale spitalelor actualizate la nivelul anului 2018; oferta de servicii modernizate la nivelul aceluiași an; acoperirea cu personal conform presiunii generate de multitudinea de pacienți, majoritatea vârstnici care solicită servicii de urgență; acoperirea cu medici specializați a posturilor rămase libere în zonele periferice ale țării sau în județele văduvite de ani buni de oferte atractive pentru tinerii specialiști.
Au fost necesari cel puțin 20 de ani ca, după repetate guvernări ale majorității partidelor din eșichierul politic, să se realizeze că trebuie mărite salariile doctorilor. Acest lucru a apărut ca o consecință firească a unor semnale repetitive legate de plecările masive ale medicilor și asistentelor. Aceștia au îngroșat și acoperit deficiențe de personal din sistemele medicale ale unor țări cu programe concertate de atragere a medicilor. Medicii români, indiferent de specialitate, s-au dovedit instrumente utile, binefăcătoare, în vindecarea acestor racile ale altor suferințe de sistem din țări vestice unde, în continuare, au un venit lunar cam dublu față de ceea ce ar primi dacă s-ar reîntoarce în România în acest moment.
S-a uitat în schimb că a doua cerință în anchetele care investigau nemulțumirile personalului medical era să-și poată desfășura o activitate decentă la locul de muncă. De fapt, în spate erau multiple doleanțe, începând de la: materiale consumabile, medicamente, aparatură, posibilități de investigații fără deplasarea pacientului în alte spitale până la degrevarea acestor servicii de presiunea și solicitările unor pacienți care ar trebui întâi să treacă prin ambulatoriu și apoi să ajungă la camerele de gardă; diminuarea numărului de pacienți per medic pe care ar trebui să-i asiste într-un interval decent de muncă; protecția medicului față de agresivitatea unor bolnavi care nu numai că nu respectă regulile afișate ale unui spital sau ambulatoriu, dar chiar își permit să acuze corpul medical de lipsurile din spital sau de întârzierea în asistare. Ei uită că acel medic este asasinat și, ca un „rege” al gărzii (pardon salahor al aceleași gărzi), trebuie să aleagă între o urgență cu risc vital și alta care poate fi temporizată, între găsirea unui pat într-un salon supra­aglomerat și trimiterea lui acasă, a unui pacient cu riscuri imediate imprevizibile.
Imaginea, pentru cine vrea să judece la rece orice spital de stat, este departe de nivelul cerințelor clamate în continuare de corpul medical și asociațiile de pacienți. Un pacient ventilat sau sever, nedeplasabil practic într-un spital monodisciplinar, are cu greu acces la un consult de altă specialitate, numărul de locuri în spitalele de stat a rămas cam la același nivel în ultimii 20 de ani, în condițiile în care toate statisticile recunosc o îmbătrânire rapidă a unei populații cu multiple comorbidități.
Deficitul de personal rămâne, de asemenea, o problemă uriașă. Concesiunile făcute de Ministerul Sănătății la două locuri eliberate prin deces, pensionare de a se ocupa doar unul, ocuparea unor locuri eliberate prin pensionare doar prin transfer, fără posibilitatea de a-l scoate la concurs, ca orice alt loc liber, dificultatea de a găsi candidați pentru posturile libere de infirmiere și îngrijitoare sunt doar câteva exemple. Se mai uită un lucru care dă dureri de cap managerilor, șefilor de secții și medicilor practicieni: numărul de internări continue, de cronici, de internări de zi pe care trebuie să le realizeze fiecare secție sau spital
pentru a-și asigura fondul de salarii la noile niveluri.
Se vorbește în ultima săptămână de înființarea de cămine de bătrâni de către primărie. Se uită complet în schimb că ceea ce lipsește în marile orașe este un număr suficient de paturi și de servicii de paliație pentru bolnavii terminali. Mulți vârstnici singuri și bolnavi consideră spitalele în continuare azile de bătrâni și fac repetate internări (de nerefuzat) pentru boli cronice pentru care nu au minimum de venit necesar să acopere pe toate liniile medicația care se impune.
Coșmarul gărzilor există și rămâne în aceste condiții, chiar dacă medicii și asistentele sunt plătiți altfel în acest moment. Apoi, spitalele regionale ar trebui să nu fie doar trei, așa cum sună în eternele promisiuni electorale ale partidelor care s-au perindat la conducerea Ministerului Sănătății, acoperite deocamdată prin nenumăratele studii de fezabilitate, ci câte unul în fiecare regiune a țării. Practic, „regiunea Țară” ar trebui reevaluată și ancorată la realitățile fiecărei zone.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC