Nu ştiu dacă s-a remarcat, dar în discursurile politicienilor noştri apar, în mod frecvent, două cuvinte: răspundere şi responsabilitate. Răspundere pentru gestionarea ţării şi responsabilitate pentru generaţiile viitoare. O spun cu o asemenea convingere, încât unii ar putea chiar să şi creadă, fără să vadă care este realitatea din spatele acestor vorbe. (...)  "> RĂSPUNDERE ŞI (I)RESPONSABILITATE - Viața Medicală
Newsflash
OPINII

RĂSPUNDERE ŞI (I)RESPONSABILITATE

de Prof. dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE - iun. 18 2010
RĂSPUNDERE ŞI (I)RESPONSABILITATE

   Nu ştiu dacă s-a remarcat, dar în discursurile politicienilor noştri apar, în mod frecvent, două cuvinte: răspundere şi responsabilitate. Răspundere pentru gestionarea ţării şi responsabilitate pentru generaţiile viitoare. O spun cu o asemenea convingere, încât unii ar putea chiar să şi creadă, fără să vadă care este realitatea din spatele acestor vorbe. (...)
 

     Răspundere şi responsabilitate.
    Politicienii şi decidenţii afirmă că se preocupă constant de sistemul de sănătate românesc, dar că, în pofida eforturilor lor, din cauza corupţiei, managementului defectuos şi activităţii corpului medical, nu se observă rezultate. Ei omit să-şi asume răspunderea pentru subfinanţarea cronică a sistemului. Când li se aminteşte faptul că, în ultimii 20 de ani, toate ţările central şi est-europene au alocat sănătăţii între 6 şi 8% din PIB, iar ţările din OECD între 8 şi 10%, România a alocat 3,8% din PIB, ei omit să spună despre construcţia bugetară care s-a făcut pe gradul de influenţă al celui aflat în fruntea unui minister şi nu pe priorităţi.  Şi nu vorbesc absolut deloc despre responsabilitatea socială pe care o au privind creşterea stării de sănătate, exprimată prin scăderea morbidităţii şi a mortalităţii.
    Răspundere şi responsabilitate!
    Politicienii noştri afirmă că medicii români sunt slab pregătiţi, că 40% din diagnostice sunt eronate, că învăţământul medical românesc este desuet şi ineficient. Se creează astfel o stare de neîncredere în profesionalismul medicilor şi o agresiune directă asupra pacienţilor. Ce uită să spună aceşti politicieni este că afirmaţiile lor nu sunt susţinute de nicio probă şi că, în realitate, asistăm la un transfer de responsabilitate şi o încercare de a-şi masca ineficienţa. Dacă ar fi aşa cum declară ei, atunci este de neînţeles goana sau, mai precis spus, adevărata vânătoare de medici români pornită de angajatori din sistemul de sănătate a celor mai performante ţări. Recent, am fost în Israel pentru a încheia câteva acorduri de colaborare cu universităţile din acest stat şi am vizitat unele centre medicale performante la care România poate să viseze că le va avea peste 30–40 de ani. Am întâlnit acolo, în funcţii importante, conducând colective mari, medici formaţi la universităţile din România. Şi recunosc că am fost flatat de faptul că rectori, preşedinţi ai unor universităţi, directori de spitale au afirmat cu tărie dorinţa de a trimite tineri să se formeze în România, deoarece sunt foarte multumiţi de pregătirea medicilor instruiţi la Iaşi, Cluj şi Bucureşti.
    Răspundere şi responsabilitate!
    Decidenţii noştri îşi afirmă preocuparea pentru binele pacienţilor. O afirmă, dar nu îşi asumă responsabilitatea. Şi în acest domeniu încearcă să blameze medicii. Fapte recente confirmă acest lucru. Atunci când iau măsuri ce afectează în mod direct pacientul, justificările sunt mincinoase şi puerile. Domnul Lucian Duţă (medic chirurg specializat la Centrala sării) afirmă că noua modalitate de compensare a medicamentelor este justificată de faptul că profesorii universitari (cei care i-au dat diploma) sunt cei ce prescriu medicamente scumpe sub influenţa anumitor firme. Un adevărat complot pe care justiţiarul doctor Lucian Duţă vine să-l anihileze. Ce uită să spună dl dr. Lucian Duţă este că şi în acest moment prescrierea se face pe DCI şi nu pe denumirea comercială şi că se decontează la plafonul stabilit de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, astfel încât indiferent cât de scump este un medicament, plata se face la aceeaşi sumă, diferenţa suportând-o pacientul. Dl ministru Cseke Attila a găsit o metodă eficientă de a finanţa sistemul: amendarea medicilor şi a pacienţilor. Altfel nu se explică satisfacţia cu care a anunţat că s-au strâns un milion de lei din aceste amenzi în numai două săptămâni. Ce omite să spună dl ministru este că certificatele medicale pentru care au fost amendaţi medicii erau date bolnavilor reali şi nu celor închipuiţi, iar erorile erau simple erori materiale, iar pacienţii care nu au deschis uşa celebrelor echipe de control aveau, în concepţia dsale, boli minore precum cancer, diabet, accident vascular cerebral etc. Poate că pentru un notar (profesia dlui ministru), o amendă de 5.000 de lei (noi) este uşor de plătit, dar pentru un medic reprezintă salariul pe cel puţin două luni. Şi dacă tot ne referim la dl ministru, o întrebare: când era responsabil? În 2009, când se împotrivea introducerii sistemului de coplată, sau în 2010, când îl promovează?
    Răspundere şi responsabilitate!
    Toate datele statisice arată că sistemul de sănătate din România suferă prin numărul mic de personal medical calificat. Această stare s-a agravat în ultimii ani prin migraţia, ca să nu spunem exodul medicilor. Ce măsuri s-au luat pentru a îndrepta această stare de fapt? S-au blocat posturile, încât tinerii să-şi caute loc de muncă în altă ţară. Măsura de blocare a posturilor nu s-a aplicat însă la tot felul de direcţii şi servicii unde trebuiau plasaţi cei credincioşi şefilor. S-a politizat sistemul şi s-au decredibilizat concursurile în aşa fel, încât cei competenţi să nu-şi poată construi o carieră pe criterii profesionale. S-a propus diminuarea salariilor (şi aşa mici) cu 25%. Şi s-au afişat pe site veniturile salariale pe o lună a tuturor angajaţilor din sistemul de sănătate, încălcându-se legislaţia română care obligă angajatorul la a lua măsuri pentru a se păstra confidenţialitatea. S-ar putea să se spună că nu s-au trecut nume, dar, în momentul în care te referi concret la funcţia, profesia, compartimentul sau secţia în care lucrează, identificarea persoanei devine inerentă. Dar, în acelaşi timp, nu se specifică câte ore de muncă se efectuează pentru acele venituri.
    Recent, mai mulţi politicieni aflaţi la putere au anunţat intenţia lor de a nu mai minţi. Nu poate decât să ne bucure această intenţie, dar în acelaşi timp se poate pune o întrebare: îşi asumă răspunderea şi responsabilitatea pentru perioada în care ne-au minţit?
    În final, nu pot să-mi exprim decât o convingere: nu ştiu de câtă răspundere dau dovadă politicienii şi decidenţii noştri, dar în ceea ce priveşte responsabilitatea – putem să-i punem „i“ în faţă.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe