Stupefiantă
formulă şi juvenilă imagine a noului guvern. Şi stupefacţia poate avea un sens
bun, şi juvenilitatea. Va fi oare cazul? La capătul sau la mijlocul (?!) unei
lungi crize economice, dăm o nouă faţă guvernului. Cea de primăvară, probabil.
Furie, din nefericire mocnită, deznădejde. Probabil aceste sentimente ne îneacă
pe toţi. Ultima „strigare“ a fostului ministru al sănătăţii (sale?) a fost
isprava reţetelor ambigue (DCI, DC sau doar DCI, cu stupida, irelevanta inovaţie
a justificării unei decizii terapeutice într-un colţ). Într-un articol din 21
februarie, anticipam bileţelul însoţitor cu numele comercial al medicamentului
potrivit unei situaţii justificate
medical. Iată acest bileţel, ascuns în fundul unui buzunar, cum aspiră la
rang de document medical. Nelegal, dar esenţial. Unde este nevoie de semnătura
noastră? Lipsa spaţiului nu face posibilă publicarea fiţuicilor care au inundat
– post factum – spitalele şi policlinicile sau traducerea lor de către
personalul administrativ al unităţilor. Oricum, înregimentarea-şablon la dorinţele
Casei s-a comis.
Un
scurt discurs într-una din ultimele apariţii televizate îl înfăţişa pe
ministrul Nicolăescu prosper, cu o impecabilă dentiţie (atât de inabordabilă
omului de rând, rezidentului sau medicului pensionar), afirmând râzând: „în sănătate
se fură, domnilor, se fură“. La al doilea mandat al său, încă se fura. La al
treilea, ce va mai fi de furat, cum şi de unde? După secvenţa publică la care
fac referire, m-au lovit ca la mineriade furia, neputinţa şi ruşinea pentru că
cei ca mine sunt făcuţi martorii, dar şi complicii acestui fenomen. Majoritatea
unităţilor sanitare sunt manageriate prost şi foarte prost, dar toţi cei în
funcţie au şi o diplomă în management sanitar. Era nevoie şi de patalamaua
aceasta pentru a accelera deriva sau era – şi, iată, este – suficientă susţinerea
politică a mediocrităţii într-un domeniu sau altul?
Deciziile
bune vor fi păstrate, spune noul ministru al sănătăţii precare, dar mai important era să precizeze că a învăţat din greşelile
făcute de predecesori. Actualul
ministru, desprins de practica truditorului în domeniu, va devoala, certamente,
priorităţile sanitar-politice (scuzaţi, politico-sanitare!) dinaintea alegerilor.
De ce priorităţile naţionale – sănătatea, educaţia, cercetarea, arta şi
conservarea patrimoniului etc. – trebuie să defileze cu un însemn politic sau
altul? Capcana este mai adâncă decât credem, iar reacţiile noastre încă
neconjugate nu răzbat la suprafaţă.
Alături
de festinurile omologate de „Cartea recordurilor“ (cel mai mare gulaş, cea mai
mare colivă etc.), este musai să ne omologăm şi numărul mare al miniştrilor sănătăţii
(alături de ineficienţa lor). Eu aş omologa şi încăpăţânarea cu care se lasă
realeşi.