Angioplastia coronariană, cunoscută şi ca angioplastie coronară transluminală percutană (PTCA), datorită faptului că se execută prin piele şi prin lumenul arterial, a fost dezvoltată pentru prima oară în anul 1977 de Andreas Gruentzig. Prima intervenţie a avut loc la 16 septembrie în acel an, la Zürich. De aici, procedura a fost adoptată de Universitatea Emory din SUA, avându-l ca promotor pe Merril Knudtson, tehnica trecând apoi, în anul 1991, la Calgary, Alberta (Canada). Deceniul al nouălea din secolul trecut consemnează adoptarea procedurii la numeroase centre medicale de vârf ca tratament validat pentru boala arterei coronare. (...)

 Scopul intervenţiei este de a reduce sau a elimina simptomele legate de circulaţia sanguină în această arteră, incluzând angina (durerea precordială), dispneea şi insuficienţa congestivă a cordului. Intervenţia coronariană percutană este, de asemenea, utilizată pentru a avorta o infarctare miocardică acută, cu reducerea specifică a mortalităţii.

     Desigur, tehnica nu este lipsită de riscuri, dar acestea sunt mai frecvente la: persoane de peste 75 de ani, cele suferind de diabet ori nefropatie, la sexul feminin, persoane la care funcţia de pompare a cordului este deficientă sau care au alte boli cardiace extensive.

     La Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă Bucureşti au avut loc, la 8 aprilie a.c., o conferinţă de presă şi o întâlnire de lucru organizate de Ministerul Sănătăţii cu reprezentanţi de vârf ai Cardiologiei şi Medicinii de urgenţă, în scopul lansării noului Program de tratament invaziv al infarctului miocardic acut.         

     Pentru început, dl prof. dr. Dragoş Vinereanu, preşedintele Comisiei de Cardiologie a Ministerului Sănătăţii a făcut o documentată expunere privind situaţia Cardiologiei intervenţionale în ţara noastră. În ţările Europei Occidentale, infarctul miocardic acut este mai des abordat decât la noi prin terapia angioplastiei coronariene percutane. Aplicarea acesteia este condiţionată „dictatorial“ de factorul timp, pacientul cu infarct miocardic acut trebuind să fie supus intervenţiei într-un interval optim de 2–3 ore de la debutul obstrucţiei coronariene. Peste patru ore şi cu atât mai mult după trecerea unei jumătăţi de zi, intervenţia este inutilă, rămânând ca opţiune numai tromboliza. De aici rezultă că parametrii de care trebuie să se ţină seama în implementarea unui program naţional de angioplastie coronariană transcutană în urgenţa infarctului miocardic acut sunt: • transportul rapid al pacientului şi • existenţa unor centre de tratament invaziv al infarctului miocardic dotate cu facilităţile tehnice necesare şi cu specialişti formaţi în acest scop. Cum la noi în ţară aceste două condiţii sunt insuficient realizate, este de înţeles rămânerea în urmă înregistrată. Într-adevăr, dl prof. Dragoş Vinereanu a informat presa că ne aflăm pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte tratamentul invaziv al infarctului miocardic acut, cifra aplicării angioplastiei coronariene transcutane în această situaţie nedepăşind în prezent 5%. Este adevărat că a crescut frecvenţa dilatărilor coronariene, dar efectuate „la rece“, adică pentru a preveni ivirea accidentului acut. În ţara noastră nu se înregistrează mai mult de 300 de proceduri la un milion de locuitori, ceea ce ne situează nu numai în topul negativ al Europei, ci şi departe în jos faţă de ţări vecine din aceeaşi zonă sud-estică, precum Bulgaria şi Serbia. Avem totuşi şi cifre bune şi anume mortalitatea prin intervenţie în spital este de numai 0,71% faţă de 5,68% înregistrat în medie pe continentul european. Aceste rezultate demonstrează evident că, dacă ducem lipsă de organizare şi de aparatură, capacităţile profesionale ale specialiştilor noştri sunt, aşa cum se susţine în mod general, la înălţime.

     În cuvântul său, dl Csecke Attila, ministrul sănătăţii, a declarat că programul naţional de tratament invaziv al infarctului miocard acut va salva vieţi prin accesul rapid al unui mare număr de pacienţi la metodele de tratament moderne şi eficiente. În cadrul programului, MS va asigura finanţare pentru toate consumabilele (inclusiv stenturi) intervenţiilor în regim de urgenţă efectuate asupra pacienţilor cu infarct. Suma alocată programului este de 15 milioane lei şi este suplimentară fondurilor alocate programului de bolnavi cronici. Acest program va fi implementat în 10 centre deschise la spitalele de urgenţă sau după caz, în institutele cardiovasculare din: Bucureşti, Tg. Mureş, Cluj, Iaşi şi Timişoara. Este cert că măsura va duce la reducerea mortalităţii şi a complicaţiilor prin infarct miocardic acut în România, dar şi reducerea costurilor de spitalizare şi a celor pe termen lung. Fără îndoială că programul este îndreptat direct către interesul pacienţilor, astfel încât cei care suferă de infarct miocardic acut pot fi vindecaţi fără sechele dacă ei ajung în timp util la aceste centre. Ministerul Sănătăţii estimează că în primele 12 luni de implementare vor fi rezolvate 3.500 de cazuri. Ministrul Sănătăţii a semnat şi Ordinul prin care se va începe pregătirea medicilor cardiologi cu atestat de competenţă în efectuarea manevrelor invazive de tratare a infarctului miocardic acut. Atestatul durează 2 ani şi cursurile vor începe în luna iunie a.c.