Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Profesie, specialitate, familie, crimă

Viața Medicală
Dr. Al. TRIFAN vineri, 18 octombrie 2013

Biblioteca din pod

 

   Nu ştiu dacă am citit cu atâta plăcere romanele lui Henry Bordeaux pentru că au o frazare sobră, economică, clară, fără emfază, sau pentru că întâmplările se petrec sub munţi, ca aceia pe care am dorit să-i urc în toate vacanţele mele.
   Henry Bordeaux este un scriitor care şi-a petrecut viaţa transplantând tradiţia provinciei franceze Savoia în mediul citadin parizian. Pendulând între aceste două repere, se consacră ca romancier şi, la sfârşitul Primului Război Mondial, este ales în Academia Franceză. A doua parte a vieţii sale adoptă o afiliere politică dezamăgitoare pentru ţara sa, alăturându-se regimului mareşalului Pétain, poate şi datorită faptului că îl cunoaşte pe acesta din timpul Primului Război Mondial. După Eliberare, este radiat de pe listele colaboraţioniştilor datorită insistenţelor lui Georges Duhamel, pe atunci secretar al Academiei Franceze. Are relaţii literare cu medici-scriitori ca Leon Daudet, pe care-l întâlneşte la colegiu, dar în special cu Paul Bourget, pe care-l recunoaşte ca maestru. Cu acesta are în comun soliditatea credinţei catolice transplantată în comunitatea provincială loială ei. Dar pe aceasta din urmă o cultivă în relaţiile familiale, care nu pot exista decât bazate pe etica ancestrală.
   În răstimpul petrecut la Paris, Henry Bordeaux vine în contact cu lumea medicală, luând din aceasta un subiect de roman: La croisée des chemins (Răscruce de drumuri). Pascal Rouvrat, un tânăr provincial, studiază medicina la Paris şi este reţinut pentru merite deosebite la clinica profesorului său, dar o cunoaşte în acelaşi timp pe Laurence, cu care se logodeşte. Amănuntele privitoare la viaţa studenţească din jurul amfiteatrelor medicale dovedesc o bună cunoaştere a lor. Când lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine, tatăl lui Pascal moare pe neaşteptate, ceea ce face ca tânărul asistent să fie obligat să părăsească laboratoarele din Capitală pentru a prelua practica tatălui său defunct şi a le întreţine pe mama şi sora sa, rămase fără venituri. Înainte de a pleca însă, o roagă pe Laurence să-l urmeze, dar aceasta refuză să părăsească Parisul. Trec anii şi recunoaşterea capacităţii profesionale îl aduce pe Pascal din nou la Paris, unde se dedică neurologiei. Din păcate, îşi găseşte fosta logodnică căsătorită cu un coleg de facultate, într-o căsnicie nefericită. Renaşterea sentimentelor foştilor logodnici creează premisele unei noi relaţii romantice, dar acestea se destramă când neurologul se hotărăşte să renunţe la bogata sa clientelă din Capitală pentru a reveni, de data aceasta definitiv, în provincia sa natală, de a cărei valoare existenţială este, ca şi autorul romanului, total convins.
   În La peur de vivre (Frica de a trăi), familia unui medic de mic orăşel, ruinat din cauză că şi-a ajutat fratele să iasă din faliment bancar, se compune din venerabila lui soţie supravieţuitoare, o fată şi un băiat. Acesta din urmă face o carieră militară strălucită, dar se vede respins de familia logodnicei sale, deşi cererea în căsătorie o face însăşi mama sa, umilită din cauza penuriei materiale. Punând în balanţă mai mult aceasta decât eroismul tânărului, Alice acceptă „à contre coeur“ mariajul cu un nobil. Se întâlneşte în final cu mama ofiţerului, între timp mort eroic pe câmpul de luptă. Aceasta o mustră pentru faptul că nu a dat curs inimii sale, arătându-i că frica de viaţă a împiedicat-o să o ia pe aceasta în piept pentru a-şi găsi fericirea. Ea spune: „A trăi înseamnă a-ţi simţi sufletul, întregul tău suflet“.
   Una din temele sale preferate dezvoltate în romanul Le pays natal (ţinutul natal) este reîntoarcerea în ţara de baştină. Eroii săi crescuţi în provincia calmă, se reîntorc din mijlocul unor împletiri de pasiuni citadine impure, pe solul care-i încarcă, asemenea lui Anteu, cu energie vitală benefică.
   Dintre romane, am lăsat la urmă, „pour la bonne bouche“, Le lac noir (Lacul Negru). Acesta este o compoziţie bizară pentru secolul nostru, pentru că are ca temă perenitatea vrăjitoriei în comunităţile rurale din văile dintre munţi. Într-una dintre ele se produce o crimă abominabilă: o tânără însărcinată este eviscerată şi inima fătului smulsă. La început se consideră a fi o răzbunare. Bănuielile satului, dar şi ale justiţiei se îndreaptă iniţial către familia vecină, cu care cea a victimei avusese procese pe motive ridicole însă suficiente pentru a întreţine o ură ţărănească. În cursul instrucţiei criminale, iese treptat din ceaţă alt vinovat: Gaspar Ruiz, singuraticul locuitor de pe malurile Lacului Negru, pe care sătenii îl bănuiesc de vrăjitorie. La proces este trădat de tratatul său de demonologie, în care se dă reţeta invizibilităţii obţinute prin consumarea inimii unui făt din pântecele mamei sale. Fuga criminalului prin văgăunile şi culmile muntelui Gramier din Alpi poate fi urmărită de cititor cu sufletul la gură. De altfel, întregul roman abundă de descrieri şi tablouri alpine, care, de reuşite ce sunt, facilitează vivacitatea imaginaţiei şi învăluie strâns participarea în miezul acţiunii.
   Romanelor lui Henry Bordeaux le datorez multe. Mai întâi, înclinaţia de a sublima sentimentele şi de a înfrumuseţa caracterele, făcându-le asemănătoare tinerelor sale personaje, care au întreţinut iubirea până în faţa altarului, dar şi de a scoate în evidenţă trăsăturile de moralitate tradiţională ale celor vârstnici. Nu am lăsat, precum Henry Bordeaux, să pătrundă trivialitatea în expresiile vorbite sau scrise. Apoi un lucru de care poate se miră colegii mei, am avut din lecturi şi un beneficiu în exersarea practicii medicale. Într-adevăr, aceasta s-a făcut într-un mediu de provincie mai apropiat de rural decât de citadin. Cum pacienţii cabinetului meu de psihiatrie proveneau din comunităţi de oameni trăiţi la ţară, asemănători în multe privinţe fermierilor savoiarzi, am fost apreciat pentru calitatea, formată de Henry Bordeaux, de a înţelege mentalitatea şi în special spaimele lor iraţionale. Niciuna din cărţile de psihologie pe care le-am avut la îndemână nu m-au făcut să cunosc mai bine decât romanele lui Bordeaux, umbrele ascunse ale sufletelor fruste.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.