American Civil Liberties Union
(ACLU) a lansat un anunț prin care invita un profesor să ajute la testarea
legii în instanță. Orașul Dayton se afla în criză economică și, în consecință,
un grup influent din comunitate a intuit că un proces ar putea plasa orașul în
centrul atenției presei americane.
La 5 mai 1925, John Scopes juca tenis. Atunci el a fost invitat
la o discuție, într-o farmacie, cu câțiva oameni de afaceri care l-au întrebat
dacă este dispus să fie pus sub acuzare pentru predarea teoriei evoluționiste.
Deși nu-și amintea să fi predat așa ceva la orele de biologie, pe care le ținea
în locul colegului său bolnav, el credea în teoria darwinistă și a acceptat
planul. Un complot menit să aducă prosperitate orașului.
La 10 iulie 1925, oratorul și politicianul William Jennings
Bryan (1860–1925), fost candidat la președinția Statelor Unite și „expert în
Biblie, supranumit «The Great Commoner»“, l-a acuzat pe prof. Scopes de
încălcarea unei legi a statului. Apărătorul profesorului era avocatul Clarence
Darrow, un susținător al evoluționismului. Mica sală de judecată a Rhea County
Courthouse din Dayton devenise neîncăpătoare datorită sutelor de oameni curioși
să afle decizia ce urma a fi luată în „Procesul maimuțelor“, așa cum avea să
fie numit ulterior.
Deși ACLU își dorea un proces pe tema libertății de exprimare,
av. Darrow își dorea o confruntare verbală cu Bryan. Dayton a fost arena.
„Scopes a devenit, de fapt, reporter la propriul proces“ – așa aveau să scrie
unii istorici despre el. Scopes a fost declarat vinovat, judecătorul John
Raulston impunându-i să plătească 100 $, amenda minimă permisă de lege. La
final, acesta a spus: „Onorată instanță, am sentimentul că am fost condamnat
pentru încălcarea unui principiu injust. Voi continua în viitor, așa cum a
făcut-o și în trecut, să mă opun legii în orice manieră este posibil.“
Cinci zile de la încheierea cazului Scopes, William Bryan a
murit în somn, iar pe piatra funerară i s-a scris: „Și-a păstrat credința“.
Acest proces, intens mediatizat de presă, a atras numeroși
reporteri, predicatori și vânzători de biblii. S-au adus chiar și doi
cimpanzei, unul din ei fiind plimbat pe gazonul din fața tribunalului, purtând
costum și jambiere albe, stârnind oamenii adunați la spectacolul din afara
sălii de judecată. Organizatorii acestui „proces“ au obținut ce-au vrut, însă
cei care veniseră să asiste la proces s-au întors nedumeriți și confuzi.
În 1927, Curtea Supremă de Justiție a anulat verdictul de la
„Procesul maimuțelor“, dar a lăsat problemele constituționale nerezolvate până
în 1968, când Curtea Supremă a SUA a anulat o lege similară din Arkansas, pe
motiv că aceasta a încălcat Primul Amendament. Istoricul Kevin Tierney
scria că „Scopes a fost folosit. El a fost complet dispus pentru a fi folosit.
Dar, în esență, cazul a fost preluat de marile nume“. Pentru Scopes, procesul a
fost un calvar. A părăsit orașul, renunțând să mai predea, s-a specialiat în
geologie la Universitatea din Chicago și a plecat în Venezuela, ca inginer
petrolist, într-un loc unde nu-i știa nimeni povestea.
În anul 1960, la Dayton, unde a primit cheia
orașului, John Scopes s-a putut vedea pe marele ecran, în filmul lui Stanley
Kramer, „Inherit the Wind“ – ficționalizarea procesului său, unde era
arestat pentru convingerile sale. La șapte ani după premiera filmului, Scopes
își publică autobiografia intitulată „Center of the Storm“ în care scria
că „soarta unui om, înscrisă în cadrele eredității, ale mediului și de un
accident ocazional, este adesea mai ciudată decât orice produs al imaginației“.
