Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Procesul alchimic prin care se împletesc medicina și legea

Viața Medicală
Dr. Gabriel DIACONU luni, 31 iulie 2017
     Proaspăt întors în țară, printre consultații, mesaje de la pacienți, prescripții, primesc un telefon. O voce măsurată, rezervată. Un ofițer de poliție de la secție. Instantaneu îmi crește pulsul. Mă gândesc dacă am vreo amendă neplătită. Sau dacă vreun client de-al meu a intrat în bucluc. „În luna mai”, îmi spune, „ați făcut o solicitare la 112 în legătură cu un pacient care v-a lovit. Doriți să faceți plângere penală?”. Atâtea s-au întâmplat de atunci. Nu, nu doresc să fac plângere penală, îi răspund. Era agitat, psihotic, nu avea capacitate psihică la momentul actului. „Atunci”, continuă vocea din receptor, „am să vă rog să veniți până la noi să semnați niște hârtii. Nu durează mai mult de cinci minute”.
     Ecoul discuției m-a urmărit peste zi. Mi-am adus aminte de Praga. Aici s-a desfășurat al 35-lea congres al Academiei internaționale de drept și sănătate mintală (IALMH). Sunt zece ani de când particip la întâlnirile periodice ale Academiei, o comunitate științifică din care fac parte, unică în scop și componență. IALMH a fost fondată pe constatarea – deloc trivială – că, de multe ori, unii fără alții nu putem funcționa. Nu ai sănătate fără lege. Și n-ai lege fără sănătate. Aici vin și doctori, și avocați, asistenți sociali, cercetători, negociatori în teatre de operațiuni, psihiatri și psihologi experți în domeniul drepturilor omului, specialiști în expertiză medico-legală etc.
     Medicul e obligat să citească, să înțeleagă și să respecte legea, în literă și spirit. Omul legii, pe de altă parte, are nevoie de medic în stabilirea competenței ori discernământului persoanei în remarcabil de multe instanțe: de la nașterea la decesul individului, uneori și dincolo de moarte, când moartea a survenit în condiții suspecte sau când se ia în discuție destinația patrimoniului lăsat în urmă de acesta. E nevoie de o limbă comună în spețe penale, civile, în dreptul familiei, în subsemnarea unor hârtii, în tot ce înseamnă structură și funcție a unui organism psihic în raport cu organismul social, cultural, dar și dezideratele abstracte ale lumii care tinde spre lumină. Mărturia expertului ajută o curte de judecată să aprecieze, dincolo de probe ori depoziții, dacă – în felul de-a proceda ulterior – starea psihică a omului apleacă balanța justiției și în ce direcție.
     Una dintre constatările mele este că, în privința sănătății, omul de rând, dar și legiuitorul constată că există de-abia când, parțial sau total, o pierzi. Altfel spus, aceasta este prezumată a fi. Acest lucru este, de altfel, valabil și în privința altor drepturi și libertăți fundamentale. Sănătatea este în același timp (dar nu se confundă cu) o stare, o proprietate, un drept, respectiv o libertate fundamentală. Iar sănătatea minții, în particular, este prezumată a fi în felul în care ne desfășurăm existența, activități, în felul în care ne croim drumul prin viață și prin lume. Fără ea, vom propune, totuși, omul nu încetează a mai fi om. Și continuă să se bucure de protecția drepturilor conferite prin lege. Vocabularul fiecărei nații cuprinde un lexicon particular de epitete și considerații pe marginea a ce e normal vs. anormal psihic, ce e sănătos vs. patologic când vine vorba de mintea unui om. Unic e caracterul ei, pe de o parte constituit, pe de altă parte veșnic în dezvoltare, dar în cele din urmă eteric, imaterial și greu de surprins altfel decât prin filtrul unui model al minții. Care tot de minte e făcut, dar de această dată e mintea umanității, a conștiinței noastre colective, prin eoni și milenii. E un paradox al „pisicii în cutie”, cum a propus Schrödinger la jumătatea secolului trecut. Între extrema prezenței patologice, respectiv a absenței patologice, expertizarea minții cere din partea profesionistului o dublă capacitate: cea de-a răspunde standardului de mens sana în evaluarea pe care o face, dar și cea de-a pune mintea individului în raport cu faptele lui, moment la care individul vine în contact cu coduri de legi valabile în locul unde trăiește sau unde se află la un moment dat. Or, epistemologic, suntem obligați să îndrăznim o formulare în privința omului ca univers, în raport fie cu mintea lui, fie cu faptele, consecințele comportamentului lui. Pentru că a fi om înseamnă să respecți geografia responsabilității, unde chiar și iresponsabilul păstrează umanitate și se bucură de drepturi.
     Ai zice că e simplu. Algoritmul prin care, dintr-odată, ești chemat să probezi starea unei minți, funcționarea ei, abilitatea de-a anticipa respectiv înțelege consecințe ale unor acte ori fapte, cheamă la o sumă de concepte, unele profund juridice în definiție și scop, altele metafizice, legate de stabilirea existenței liberului arbitru sau calitatea de-a înțelege ori consimți la alte acțiuni, dinafara unei minți, asupra structurii ei interne. Plecăm, de fiecare dată, pe acest drum de la constatarea mistică ecce homo. Priviți omul. Nu e nici bun, nici rău. Dar este. Putem să ne uităm la el cartezian, un produs al propriilor gânduri, dar și emoții, comportament, urmările acestuia. Putem să-l punem în raport cu norma socială. Putem să-i stabilim praguri ale responsabilității. Putem să-l reducem la celula dintr-o matrice socială. Putem, de asemenea, să-l revendicăm drept suprem, căci dreptul unui om este suveran peste orice mulțime și încălcarea dreptului unui om se răsfrânge asupra tuturor celorlalți.
     Dar, în cele din urmă, procesul alchimic prin care medicina și legea se împletesc converge către o realitate a convențiilor, a unor declarații considerate universale, a unor adevăruri „evidente prin sine”. E tot ce are umanitatea mai de preț. În numele acestor adevăruri, pentru statutul universal al unor drepturi și, nu în ultimul rând, pentru greutatea tuturor oaselor din cimitir care au fondat Catedrala Convențiilor (drepturile omului, drepturile copilului, drepturile refugiatului, convenția împotriva torturii, convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități), dar și codurile de legi, atât doctorul, cât și omul legii trebuie să stea la o singură masă. Căci vor fi momente când sănătatea omului, bunăstarea lui devin o funcție binomică a două lucruri: unul care ține de individ, a cărui individualitate transcende vreunui drept, al cărui determinant este, celălalt care ține de individ privit prin lentila drepturilor și obligațiilor sale, care dintr-o dată îl relevă, și-abia atunci poți spune că acesta a fost eliberat de sub orice formă de jug și a fost înzestrat cu responsabilitate, cu putere, și cu destin.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC