Despre Elena Densuşianu-Puşcariu am scris în
anii din urmă, în paginile acestui săptămânal, articolul publicat vizând
preponderent câmpul oftalmologiei. Activitatea oftalmologică deosebită, cea de
organizare sanitară, publicistica medicală şi conferinţele de istorie a
medicinei pe care le-a susţinut m-au determinat să propun ca serviciul
oftalmologic în care a activat două decenii şi pe care l-a reformat, actuala
Clinică de Oftalmologie a Spitalului „Sf. Spiridon“ din Iaşi, să-i poarte
numele. În textul de faţă, doresc să adaug câteva date privitoare la
activitatea de cercetare din domeniul anatomiei patologice.
Prin
orientarea interesului său către teme de interes teoretic şi practic, a
contribuit la rezolvarea unor probleme din patologia clinică. Elena Densuşianu
a abordat domenii de cercetare din sfera patologiei tumorale a glandei mamare,
a proceselor de vindecare, artritelor cronice şi nefritelor, ca şi teme de
cercetare experimentală. Rezultatele acestor cercetări s-au concretizat prin
două lucrări comunicate la al XIII-lea Congres Internaţional de Medicină de la
Paris din anul 1900 şi în cadrul Societăţii de Biologie din Paris, în anul1901, alte trei lucrări fiind publicate în reviste de specialitate din capitala
Franţei.
Patologia
tumorală a glandei mamare a reprezentat o preocupare esenţială, teza sa de
doctorat în medicină şi chirurgie având ca temă „Consideraţiuni asupra
neoplasmelor sânului cu deosebire din punct de vedere al histologiei
patologice“. Lucrarea a fost elaborată sub conducerea profesorului Emil Puşcariu
şi susţinută în anul 1898 în cadrul Facultăţii de Medicină din Iaşi. Materialul
personal original este considerabil şi se bazează pe studiul clinic şi
morfologic al cazurilor studiate, iar problema atât de importantă a clasificării
histologice a tumorilor glandei mamare este permanent discutată. Elena Densuşianu
a reuşit în acest studiu să scoată în evidenţă rolul esenţial al anatomiei
patologice pentru diagnosticul, orientarea terapeutică şi evaluarea
prognosticului.
Cercetările
sale privind morfologia proceselor de reparare conjunctivă şi cicatrizare a plăgilor
au fost publicate în articolul „Réparation et cicatrisation des plaies
aseptiques des muscles“, apărut în Bulletins
et mémoires de la société anatomique de Paris, 1899. În acesta, autoarea
prezintă rolul ţesutului conjunctivo-vascular în cicatrizarea plăgilor, evidenţiind
aspectele de regenerare ale fibrelor musculare şi afirmă că distrucţiile
musculare se vindecă prin reparare conjunctivă. Alt studiu morfologic,
referitor la procesul de reparare în cadrul distrucţiilor tisulare, viza
regenerarea nervilor periferici după secţionarea acestora. Rezultatele cercetărilor
au fost publicate sub titlul „Dégéneration et régénération des terminaisons
nerveuses motrices à la suite de la section des nerfs periphériques“ în
octombrie, 1900, în publicaţia
sus-amintită, şi comunicate la XIII
Congrés International de Médicine (Paris, august, 1900). Autoarea menţionează
că regenerarea nervilor periferici după secţionare se realizează prin fibrele
nervoase neoformate, care pe cale descendentă ajung la fibra musculară, unde
formează arborizaţia terminală.
Unele
studii cu caracter anatomoclinic au vizat aspectele morfologice ale artritelor
cronice. În lucrarea „Histologie des arthrites croniques et spécialement de
l’artrite blennorrhagique“ (publicată în Archives
de médecine expérimentale, Paris, 1900) se descriu aspectele morfologice
ale artritei cronice, în special a celei asociate blenoragiei, reprezentate
prin fibroza ligamentelor periarticulare şi sinovialei, precum şi prin leziuni
distructive ale cartilajelor care sunt înlocuite prin ţesut conjunctiv fibros.
Aderenţele între suprafeţele articulare care se realizează prin ţesutul
conjunctiv explică anchiloza articulară.
Investigaţiile privind patologia renală au
fost grupate sub forma unei lucrări ce a abordat studiul nefritelor.
Cercetarea, efectuată în colaborare cu profesorul Victor Babeş, este intitulată
„La néphrite hématogene des pyramides“ şi publicată în Archives de médecine expérimentale (iulie, 1902). În colaborare cu
doctorul Ernest Pinoy, a comunicat Societăţii de Biologie din Paris rezultatele
studiului experimental „Action du cantharidate de potasse sur la cellule
nerveuse”. Autorii au demonstrat prin investigaţii morfologice ale creierului şi
rinichiului că moartea animalelor din lotul de experienţă s-a produs prin acţiunea
toxică a cantharidatului de potasiu asupra celulelor nervoase şi nu a fost
determinată prin leziuni renale.
Toate aceste
aspecte completează activitatea profesorului de oftalmologie Elena Densuşianu-Puşcariu,
care, în anul 1898, devenea „doctor în medicină şi chirurgie“, publicând o teză
de anatomie patologică, lucrare ce reprezintă primul studiu anatomoclinic al
glandei mamare din România.