În acest an, sesiunea de lucru a secţiunii de stomatologie şi chirurgie oro-maxilo-facială a Uniunii Europene a Specialităţilor Medicale (UEMS) a reunit, la Bruxelles, în perioada 8–10 martie, reprezentanţii ţărilor comunitare. Lucrările s-au focalizat, printre altele, asupra noilor propuneri de modificare a directivei Parlamentului European care vizează implementarea cardului profesional, angajarea unui sistem integrat de control al personalului medical din ţările membre şi, nu în ultimul rând, problematica perfecţionării medicilor prin sistemul de educaţie medicală continuă.

   Reprezentanţii ţărilor membre prezenţi la sesiune, personalităţi de prim rang în domeniul stomatologiei şi chirurgiei oro-maxilo-faciale, au considerat introducerea cardului profesional european ca pe o iniţiativă de mare necesitate, un instrument eficient, capabil să simplifice procedurile şi să reducă durata necesară pentru recunoaşterea calificării în domeniu a unui medic specialist care doreşte să-şi desfăşoare activitatea în afara ţării de origine. Reprezentanţii României în UEMS au formulat o serie de observaţii considerate pertinente de majoritatea participanţilor, capabile să contribuie la elaborarea strategiei de implementare a acestui instrument în perioada următoare.

   Un alt punct pe ordinea de zi a fost reprezentat de necesitatea armonizării legislaţiilor naţionale asupra competenţelor pe care medicii specialişti trebuie să le dobândească în perioada pregătirii prin rezidenţiat, pe baza unor standarde realiste şi coerente. Programa de pregătire a medicilor rezidenţi în specialităţile Chirurgie oro-maxilo-facială şi Chirurgie dento-alveolară din România este în conformitate cu programa europeană. Aceasta a fost realizată conform recomandărilor UEMS, menţionate în contractul „Twinning Light“ RO 2002/IB/OT-03 TL şi implementată în România în anul 2004. Urmează ca şi celelalte specialităţi medico-dentare – Parodontologie, Endodonţie, Protetică, Ortodonţie – să beneficieze de reconfigurarea programei în corelaţie cu programele europene de rezidenţiat.

   Majoritatea ţărilor comunitare – printre care Austria, Cehia, Danemarca, Italia, Spania, România – solicită desfiinţarea specialităţii Chirurgie dento-alveolară şi propun ca, pe lângă formula clasică a rezidenţiatului de Chirurgie oro-maxilo-facială, destinat absolvenţilor cu dublă licenţă (Medicină dentară şi Medicină generală), să fie introdus un rezidenţiat cu durata de cinci ani în Chirurgia maxilo-facială, pentru absolvenţii de Medicină generală, dar care nu vor avea competenţe în abordarea patologiei cavităţii orale; această idee a rămas doar în stadiul de propunere acceptată de boardul UEMS, urmând a fi discutată anul viitor. Perioada de pregătire în Chirurgia oro-maxilo-facială rămâne de cinci ani, în condiţiile în care, însă, numărul de medici rezidenţi la nivel european este mult mai mic comparativ cu cel din ţara noastră. Astfel, dacă în România, în primul an sunt înmatriculaţi nu mai puţin de 40 de rezidenţi (22 de absolvenţi ai facultăţilor de Medicină dentară şi 18 de absolvenţi de Medicină generală), în Portugalia numărul acestora este de patru, iar în Italia numărul total al celor care se specializează în Chirurgia OMF este de 35.

   De asemenea, s-a pus accentul asupra necesităţii absorbţiei în sistem a celor care au finalizat rezidenţiatul, printr-un organism specializat, coordonat de Ministerul Sănătăţii, instituţie care nu există la ora actuală în România.

   Nu în ultimul rând, au fost discutate modificările care să permită alinierea la standardele europene şi recunoaşterea la acest nivel a certificatelor de educaţie medicală continuă dobândite pe plan intern. Noi am prezentat criteriile elaborate de Colegiul Medicilor Dentişti din România pentru validarea şi certificarea manifestărilor EMC, stabilite prin Regulamentul adoptat recent de CMDR şi publicat în Monitorul Oficial nr. 900 din 19 decembrie 2011.

   Considerăm că obiectivele sesiunii de lucru de la Bruxelles au fost îndeplinite prin dezbaterile ample asupra „punctelor nevralgice“ amintite. Fără îndoială, vom beneficia cu toţii – specialişti, autorităţi competente, pacienţi – de un sistem dacă nu perfect, atunci cel puţin adaptat realităţilor actuale, care să creeze condiţiile asigurării unei asistenţe medicale de înaltă calitate.