Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Presiunea evoluţiei asupra sistemului imun. Ciuma, românii şi reţeaua creierelor

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN joi, 13 februarie 2014
   Ceea ce nu te omoară te face să evoluezi. Să fii mai puternic. Mai adaptat. Şi dacă principiul era deja cunoscut de toată lumea, iată că avem acum şi dovezile care să-l confirme. Studiul intitulat Convergent evolution exerted by Yersinia on TLRs, publicat săptămâna aceasta în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, şi-a propus să cerceteze existenţa semnelor unei evoluţii comune a sistemului imun, la populaţii umane diferite genetic, expuse însă la aceiaşi factori externi.
   Aici intervine partea de senzaţie a studiului. Pentru a verifica evoluţia sistemului imun prin presiunea exercitată de mediu este nevoie de o perioadă lungă de timp, în care să se poată produce selecţia caracteristicilor favorabile. Însă această selecţie trebuie să poată fi comparată cu un grup de control, care să nu fi fost expus la aceeaşi presiune a evoluţiei. Modelul de studiu găsit a fost, până la urmă, unul foarte ingenios. Plecând de la istoria migraţiei populaţiilor, autorii au identificat trei grupuri ideale pentru scopul propus. Un val migrator ajuns în Europa în urmă cu aproximativ un mileniu îşi are originea în nord-vestul Indiei. Populaţia romă – căci despre ea este vorba – le-a oferit cercetătorilor modelul dorit: pe de o parte, moştenirea genetică a fost păstrată de-a lungul secolelor, printr-o evoluţie relativ izolată de celelalte populaţii de pe teritoriul european; pe de altă parte, existenţa populaţiei rome în Europa a însemnat că aceasta a fost supusă la aceiaşi factori de mediu ca şi celelalte populaţii de pe continent. Cu alte cuvinte, ipoteza este următoarea: dacă mediul influenţează evoluţia, atunci populaţiile din acelaşi areal vor evolua în aceeaşi direcţie, iar populaţia de control (rămasă pe loc, cu prilejul migraţiei iniţiale) nu va urma acelaşi fir evolutiv. Omul din spatele ideii? Mihai G. Netea.

 

De la Cluj la Nijmegen

 

   La începutul lui decembrie, în 2012, un „supergrup“ european – 22 de specialişti din 16 ţări – publica în Current Biology un studiu care lămurea disputele (nu puţine) privind originea populaţiei rome din Europa şi perioada în care s-a produs migrarea acestei populaţii. Cercetarea, coordonată din Spania şi Olanda, îi număra printre autori pe profesorul Mihai G. Netea, din Nijmegen (Olanda), dar şi pe medicul Mihai Ioana, de la UMF Craiova.
   Absolvent, în 1993, al Facultăţii de Medicină din cadrul UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca, Mihai Netea şi-a continuat studiile apoi, în perioada 1994–1998, cu un doctorat la Nijmegen, cu prof. dr. Jos van der Meer, finalizat cum laude. După ce a fost încadrat în diverse funcţii în cadrul universităţii olandeze, a devenit, în 2008, profesor titular de medicină internă experimentală. Profesorul Netea a păstrat însă şi legătura cu medicina românească. Tot în 2008, a devenit şi visiting professor al universităţii pe care o absolvise cu 15 ani mai devreme, iar în studiile pe care le-a condus a reuşit să implice şi tineri medici din România, unii dintre ei urmând stagii de pregătire în Olanda. În ce priveşte producţia sa ştiinţifică, în baza de date Scopus (Elsevier) figurează cu 448 de lucrări, citate în total de 14.005 ori, în 9.624 de lucrări; are un indice h de 65.
 
 
 
 

Reţeaua

 

   „Colaborarea cu colegii din România, de la universităţile de medicină din Craiova şi Cluj este foarte importantă. Noi lucrăm împreună cu ei de mai bine de cinci ani şi avem mai multe proiecte, atât în cercetarea genetică, cât şi în alte proiecte privind bolile infecţioase. Colaborarea cu ei este foarte importantă, nu doar pentru munca directă de strângere a probelor, ci şi pentru partea de laborator şi pentru a schimba idei împreună. În ultimă instanţă, tot ceea ce facem este muncă de echipă“, ne-a declarat prof. dr. Mihai G. Netea.

Dr. Mihai Ioana: Nu există nimic în afara reţelelor. Nu poţi face altfel, în Europa, cercetări medicale de anvergură

 
   Dincolo de vorbele frumoase sunt faptele. Dr. Mihai Ioana, în prezent şef de lucrări la biologie celulară şi moleculară, dar şi coordonatorul Laboratorului de genomică umană al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova, l-a cunoscut în 2008 pe universitarul olandez de origine română, la un curs european de genetică. Odată stabilită legătura, profesorul Netea avea să viziteze laboratorul craiovean şi să stabilească o colaborare de durată cu tinerii entuziaşti de acolo. Din 2009, Mihai Ioana a încheiat un contract de cercetător cu Universitatea Radboud, iar de atunci a fost coautor la şase lucrări alături de Mihai Netea, publicate în importante reviste internaţionale. Iată că studiul din PNAS, de săptămâna aceasta, este deja al şaptelea, iar perioada următoare va fi, după cum ne-a relatat medicul craiovean, una de vârf din punctul de vedere al publicaţiilor în reviste de prestigiu. „Ceea ce contează cu adevărat – şi aici este meritul major al profesorului Netea – este să înţelegi tendinţele, să citeşti foarte mult şi să ai idei. Nu degeaba este autorul coordonator al celor mai multe dintre articolele pe care le-a publicat“, ne-a declarat dr. Mihai Ioana.

 

Diferenţe şi asemănări

 

   Dar în ce a constat, de fapt, studiul? Odată selectate cele trei grupuri de studiu (100 de români, 100 de romi, respectiv 500 de indieni), au fost testate 196.524 de SNPs (single-nucleotide polymorphisms – modificări calitative care interesează o singură pereche de nucleotide din secvenţa ADN bicatenar). Analiza acestor modificări a demonstrat diferenţe clare între cele trei grupuri populaţionale studiate. Mai mult, pe baza acestei analize, au putut fi excluse cazurile în care apartenenţa reală la unul din grupuri nu corespundea celei declarate, precum şi cazurile cu material genetic amestecat. Reprezentarea grafică a analizei a arătat o delimitare clară a celor trei grupuri, chiar dacă populaţia romă este apropiată genetic de cea indiană.
Reprezentare grafică a grupurilor populaţionale în urma analizei SNPs. Fiecare punct reprezintă un individ. Doar indivizii reprezentaţi prin puncte de aceeaşi culoare în cadrul aceluiaşi grup au fost incluşi în studiu. Punctele de altă culoare decât grupul de care aparţin sunt indivizi la care apartenenţa genetică diferă de cea declarată. Punctele intermediare reprezintă cazurile de amestec genetic   Analiza statistică a diferenţelor dintre cele trei grupuri a căutat apoi să identifice suprareprezentarea categoriilor de gene care au arătat o selecţie similară în grupurile român şi rom, dar nu şi la indieni, dar şi rolul proteinelor codificate. A fost astfel evidenţiat, cu semnificaţie statistică, grupul căii de semnalizare TLR (receptor Toll-like) – citokine, care cuprinde genele TLR1, TLR6 şi TLR10.

 

Moartea neagră

 

   Studiul nu s-a oprit însă aici. Produsele genelor singularizate de analiză sunt, de fapt, receptori funcţionali pentru Yersinia pestis, după cum au dovedit-o studiile de supraexpresie, indicând un rol în inducerea unor citokine proinflamatorii (TNF, IL-1β, IL-6). Mai mult, analiza imunogenică a arătat că răspunsul TLR1, TLR6 şi TLR10 la Y. pestis este modulat de polimorfismul unei singure perechi de baze (SNP).
   Pe baza acestei constatări şi a faptului că grupul de gene nu era modificat la populaţia indiană, autorii au emis ipoteza că modificarea specifică celor două populaţii europene s-ar fi produs sub presiunea pandemiei de ciumă de la jumătatea secolului XIV, când populaţia Europei a fost nu decimată, ci de-a dreptul înjumătăţită (se estimează că ar fi murit între 30 şi 60% din locuitorii bătrânului continent). Istoric vorbind, tocmai pandemia de ciumă din secolul XIV a fost cea mai devastatoare dintre cele trei epidemii majore (secolele VI-VII, XIV, respectiv XIX–XX) şi tocmai „moartea neagră“ (cum a rămas cunoscută în istorie) a ocolit India; se pare că aceasta ar fi singura regiune din continentul eurasiatic care a înregistrat o creştere demografică în a doua jumătate a secolului XIV. Mai mult, deşi subcontinentul indian a fost afectat de mai multe valuri de ciumă după secolul XVII, mortalitatea acestora nu a depăşit 5%.

 

Susceptibilităţile şi autoimunitatea

 

   Autorii fac câteva precizări suplimentare. Receptorii TLR identificaţi sunt implicaţi şi în modularea răspunsului imun în tuberculoză, lepră sau infecţiile cu patogeni Gram pozitivi obişnuiţi, a căror implicare nu poate fi total exclusă din discuţia asupra cauzelor evoluţiei genetice a populaţiei europene. Trebuie însă luat în calcul şi faptul că aceste infecţii erau răspândite nu doar în Europa, ci şi în India, fără deosebirile care au fost specifice ciumei din secolului XIV.
   Apoi, rezultatele înregistrate arată nu doar o evoluţie diferită a unor populaţii similare, în funcţie de factorii de mediu, ci şi o susceptibilitate diferită la patologia prezentului sau viitorului. Mai mult, expunerea la boală poate fi explicaţia unui status proinflamator al populaţiei moderne, exprimat printr-un număr mereu în creştere de afecţiuni autoimune.

 

Antic şi modern

 

   L-am întrebat pe profesorul Netea dacă şi cum va continua cercetările în această direcţie şi am aflat că dorinţa este de a extinde studiul genetic al diverselor populaţii europene, pentru a înţelege evoluţia întregului bagaj genetic, nu doar a sistemului imun. Aceste cercetări sunt dublate, după cum am aflat, de studii pe ADN antic, desfăşurate într-o largă colaborare, tocmai pentru că rezultatele pot contribui la mai buna înţelegere a evoluţiei umanităţii.
Dr. Radu Popp
 
    Trebuie subliniat faptul că experienţa remarcabilă a grupului olandez este împărtăşită cu multă bunăvoinţă şi grupurilor dinamice din România. Pe lângă centrul din Craiova, în cercetarea publicată săptămâna aceasta în PNAS a fost implicat şi centrul din Cluj-Napoca, prin dr. Radu Popp – şef de lucrări la genetică medicală în cadrul UMF „Iuliu Haţieganu“. Nici el nu este la prima colaborare cu prof. dr. Mihai G. Netea, după două articole publicate împreună (şi) cu acesta în 2011 (una dintre cercetări a vizat chiar polimorfismul TLR1 la populaţia europeană şi avortul spontan).

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC