Newsflash
OPINII

Prescrierea de antibiotice în practica medicală – viziunea unui medic igienist

de Dr. Simona Simionescu - ian. 24 2020
Prescrierea de antibiotice în practica medicală – viziunea unui medic igienist

A mai trecut un an, acel 2019 în care observam o ușoară scădere a consumului de antibiotice – nu mai suntem primii în Spațiul European, am ajuns pe locul cinci! E ceva, dar mai sunt multe de făcut. Cât de mult?

Prescrierea de antibiotice în practica medicalăAnii trec repede în Rezidențiat – dar nu vă mint, când m-am înscris la Medicină, credeam că voi îmbătrâni până când voi deveni medic. În tot acest timp, am fost curioasă să particip la unele evenimente medicale. De unul îmi aduc aminte foarte clar: era un slide în care medicul urolog se minuna/se indigna că pacientului său i s-a prescris Augmentin de către medicul de familie pentru... o infecție urinară (era vorba despre o recidivă, din câte îmi aduc aminte).

Articolul de față nu este vreo insultă la adresa practicienilor români, departe de mine acest gând! Este vorba strict despre cum se dau antibiotice în practica medicală. Este vorba despre tulpinile rezistente la antibiotice, care pot persista în mediul gazdei (umană, în cazul nostru), în absența presiunii selective.

Atât abordările moleculare, cât și cele care folosesc medii de cultură au relevat tulburări ecologice în microbiota intestinală după administrarea de antibiotice, în special pentru membrii specifici ai comunității bacteriene care sunt susceptibili sau alternativ rezistenți la antibioticul respectiv. Ce s-a întâmplat, de fapt? Una dintre consecințe a fost persistența pe termen lung a genelor de rezistență la antibiotice, întâlnită, de exemplu, în intestinul uman.

Este unul dintre motivele pentru care pledez pentru prudență în administrarea de antibiotice care ar putea agrava lupta microb-gazdă umană, pentru menținerea în echilibru a balanței risc-beneficiu, balanță care, dacă este dezechilibrată, determină creșterea numărului tulpinilor patogene rezistente la antibiotice emergente, întorcându-ne, de fapt, la perioada dinaintea utilizării acestor medicamente.

Presiunea părinților

Nici părinții nu sunt ușor de abordat de colegii de pe secția de Pediatrie. Într-un studiu medical venit din partea specialiștilor din Liban, realizat sub forma unor chestionare structurate, anonime și completate de 1.037 de părinți în școlile publice și private, s-a observat că 33,9% dintre părinți considerau că antibioticele sunt utile în tratarea răcelii în rândul copiilor, iar 36,2% dintre aceștia considerau că antibioticele accelerează recuperarea copilului lor în cazul unei infecții din sezonul rece (gripă, răceală etc.).

Tot în acest studiu s-a observat că a existat o lipsă de cunoștințe cu privire la acoperirea antibioticelor, deoarece 37,9% dintre respondenți credeau că antibioticele tratează infecțiile virale, în timp ce 21,5% au lăsat această întrebare fără răspuns. În plus, aproximativ 20% dintre participanți au considerat că pot reduce (singuri) doza de antibiotice în cazul în care copilul nu mai prezintă febră sau alt simptom ori disconfort asociat acelei infecții.

Și vin să vă întreb eu, care sunt privită ca outsider (echipa plurisciplinară o menționăm la congrese, dar cum ne alegem de fapt oamenii în practică este o altă poveste): cum se lucrează până la urmă în practica medicală? Se prescriu antimicrobienele pentru că vor pacienții sau în funcție de protocoale și de ghiduri?

Eu știu că se administrează în funcție de niște parametri, nu pentru că sună X sau pentru că trimite mesaj pe Whatsapp că are copilul secreții și febră. Și în loc să îi spunem „e bine, corpul său luptă”, noi venim cu antipiretice, cu anti-de-toate și apoi ne minunăm că se moare ușurel sau că o afecțiune „banală” (în presă așa se relatează, „o banală răceală”) se transformă în ceva grav sau trenează?!

Cum se construiește „mitul salvatorului”

Vă întreb și vă relatez aceste lucruri pentru că sunt revoltată de cât de ușor cădeți în mirajul lui „să mai vină și data viitoare la mine” - această fidelizare a pacientului... Plus că „mitul salvatorului” nu așa se construiește, procedând incorect.

România este pe harta ECDC marcată cu nuanțe de la vișiniu în sus – până la negru chiar – în privința consumului de antibiotice, chiar dacă, și mă repet, o ușoară îmbunătățire a avut loc. Să nu uităm, totuși, că rezistența la antimicrobiene este o amenințare globală asupra sănătății, care afectează toate țările, fie ele dezvoltate sau în curs de dezvoltare.

Dar să nu cădem nici în extrema „nu dau deloc antibiotice”. Să se respecte protocoalele, pentru că, totuși, în otita medie acută, tratamentul standard rămâne antibiotic timp de 10 zile, în timp ce pentru infecțiile pielii se recomandă un tratament de maximum 7 zile, conform Infectious Diseases Society of America.

Antibioticul nu se dă ca Mentos, iar farmaciștii ar trebui luați în colimator mai mult, pentru că dacă le dai (unora) 20 de lei în plus, îți iei o folie de Augmentin fără rețetă – nu vă uitați urât la mine și la aceste rânduri, ci doar fiți onești cu ceea ce se întâmplă în jurul vostru.

În plus, vă rog să renunțăm la cuvântul „management” în medicină. Putem face asta? Dacă era vorba de management, atunci făceam ASE și drămuiam banii. În cazul bolilor, se spune control, prevenție, profilaxie, abordare/caz clinic, tratament, cum ameliorezi sau îmbunătățești calitatea vieții cuiva.

Nu cum „manageriezi” o boală. Și termenul „problematică”, din zona umanistă, e greșit utilizat în chestiuni ce țin de planul real. Nu e normal să consideri corect ca mesaj „problematica rezistenței la antibiotice”. Nu e nici măcar impresionant. E un cuvânt utilizat în context greșit.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe