Formarea continuă a medicilor în domeniul antibioticoterapiei
este o responsabilitate majoră, care implică o strategie educațională modernă și
eficientă, într-o strânsă colaborare cu toți actorii sistemului de sănătate.
Învățământul medical românesc a cunoscut o evoluție importantă
în ultimele decenii ca urmare a exploziei informaționale actuale, dar și în
concordanță cu așteptările din partea tinerilor care îmbrățișează această
nobilă profesie, conștienți de faptul că trebuie să corespundă nevoilor societății,
în contextul unor modificări importante ale patologiei umane.
Sistemul de educație în domeniul medical din România este
apreciat prin adaptarea la cerințele generale, astfel încât profesioniștii din
sănătate fac față la nivelul cel mai înalt, oriunde ar fi necesar să profeseze.
Continua acumulare a cunoștințelor, pe tot parcursul vieții, în cadrul
programelor de licență, masterat/rezidențiat, doctorat sau al celor de formare
medicală continuă asigură atingerea dezideratului de practicare a medicinii în
concordanță cu principiile medicinii bazate pe dovezi sau ale medicinii
personalizate. Cu toate că mai există multe obiective de realizat în ceea ce
privește formarea integrativă a tinerilor absolvenți ai facultăților de
medicină, curriculele actuale oferă o imagine holistică a temelor de interes.
Astfel, distincția dintre învățământul fundamental, cel clinic și cel prevențional
este tot mai mult estompată, deoarece modalitățile moderne de predare și învățare
oferă, la fiecare curs, seminar sau activitate practică, elementele care să
asigure dobândirea din partea studentului a acelor competențe și abilități, ca
un adevărat „certificat“ de formare la standardul cel mai ridicat.
Programele de studiu sunt adaptate temelor de actualitate, utile
pentru o practică medicală centrată pe pacient sau colectivitatea din care
acesta face parte. Printre teme se numără și complexa problematică legată de
patologia infecțioasă și antibioticoterapie. În contextul emergenței și
reemergenței unor boli generate de variați agenți patogeni, medicina oferă soluții
care s-au extins de la un simplu raționament clinic la posibilitățile de
evaluare pe baza metodelor de biologie moleculară, care fundamentează decizia
de tip personalizat.
Încă din primii ani, noțiunile generale de prevenție sunt
promovate în cadrul disciplinelor obligatorii, opționale sau facultative,
pentru crearea unui bun început, prin formularea principiilor care stau la baza
identificării și aplicării măsurilor ce limitează riscul de îmbolnăvire. În
acest context, se accentuează faptul că antibioticoterapia trebuie să rămână o
soluție extremă de rezolvare a cazurilor, atunci când aplicarea strategiilor cu
caracter preventiv nu reușește să oprească instalarea sau evoluția unor
fenomene morbide. Concomitent, este asigurată o bază solidă de cunoaștere a
amenințărilor generate de agenții patogeni, prin învățământul de microbiologie,
care ocupă un loc aparte. Cunoașterea microorganismelor care pot provoca
îmbolnăviri, a particularităților lor de structură, a modului de acțiune și a
mecanismelor de patogenitate sunt un prim pas pentru introducerea primelor noțiuni
cu privire la rolul antibioticelor în stoparea unor boli specifice. La aceste
noțiuni se adaugă cele de biologie celulară, genetică microbiană sau
imunologie, care oferă o largă abordare a domeniului.
Anii clinici vin cu o contribuție importantă la formarea
tânărului medic în cunoașterea și aplicarea strategiilor de antibioticoterapie.
Farmacologia clinică oferă o necesară și permanentă adaptare a cunoștințelor cu
privire la tipurile de preparate antibiotice, mecanismul lor de acțiune și
modalitățile de atingere a eficienței terapeutice în echilibru cu măsurile de
limitare a unor consecințe negative cum ar fi antibioticorezistența. Îmbinarea
noțiunilor de medicină fundamentală cu din ce în ce mai multe noțiuni teoretice
și, mai ales, practice clinice creează premisele formării viitorului practician
pus în situația de a rezolva cazuri concrete, față în față cu pacientul.
În paralel, metodologia documentării și cercetării științifice
medicale modelează spiritul critic și lărgește cadrul de cunoaștere printr-o
informare corectă din literatura medicală, făcând apel la rezultatele
cercetărilor. Nu de puține ori, studenții sunt antrenați să judece eficiența
unor noi molecule, care pot fi cele din categoria antibioticelor, după
argumentele pe care le aduc trialurile clinice randomizate și controlate sau
metaanalizele. Medicina este artă, dar și o știință a probabilităților, astfel
încât introducerea acestei formări în curricula universitară europeană (deci și
în cea din România) aduce un plus de valoare pregătirii tinerilor pentru
cariera medicală. Formarea specializată pe diverse domenii medicale
(cardiologia, pneumologia, nefrologia, gastroenterologia, pediatria, oncologia,
hematologia etc.) sau chirurgicale (chirurgie generală, chirurgie plastică,
neurochirurgie, ORL, oftalmologie, ortopedie-traumatologie, urologie etc.) conține
în mod constant noțiuni care fac referire nu numai la modalitățile de identificare
a semnelor și simptomelor care atestă prezența unei patologii infecțioase
specifice, în funcție de organ sau sistem, dar și problematica legată de
antibioticoterapie în contextul managementului terapeutic general, adaptată la
cazul concret. În ultimii ani, în cadrul disciplinei de boli infecțioase și a
celei de epidemiologie, aspectele legate de antibioticoprevenție sau
antibioticoterapie se nuanțează și sunt profund analizate din punct de vedere
clinic, dar și din punctul de vedere al politicilor de sănătate publică.
Utilizarea antibioticelor (când, cum, cu ce și de ce) și
urmărirea eficienței acestora, cu reducerea semnificativă a rezistenței
manifestate prin adaptarea microorganismelor la eforturile științelor medicale
pentru stoparea patologiei generate de acestea, sunt în mod transversal
abordate în cursul pregătirii studenților, fiind reluate și aprofundate în
programele de rezidențiat, doctorat sau cu ocazia numeroaselor cursuri de
formare medicală continuă.
Soliditatea pregătirii tinerilor pentru o bună cunoaștere a
antibioticoterapiei conferă siguranță unui sistem de sănătate care poate face
față tuturor provocărilor date de prezența și circulația microorganismelor –
acești parteneri ai omului în evoluție.
