Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Politicile doctorului Maioneză

Viața Medicală
Dr. Mihail CĂLIN vineri, 22 martie 2013
     O picătură mare de maioneză cade din hamburger exact pe stetoscopul medicului în halat alb care-mi zâmbeşte dintr-o fotografie de pe tavă. Sunt în localul unuia dintre cele mai mari lanţuri de fast-food din Bucureşti şi, în timp ce mă îndop cu cartofi prăjiţi, citesc în colţul foii publicitare: „Încearcă să faci 3-4 ore de exerciţii fizice în fiecare săptămână“. Mai înmoi un cartof în maioneză şi mai citesc un îndemn sănătos până ce literele sunt acoperite de ketchupul pe care l-am cumpărat la insistenţele casierului. Tot el m-a convins să-mi măresc porţia de suc şi cartofi pentru câţiva lei în plus. Tactica e extrem de eficientă: citesc îndemnuri sănătoase ca să uit cât de nesănătos mănânc.
     Astfel de acţiuni întreprinse de corporaţii în afara propriei arii de expertiză se numără, potrivit unui studiu* recent publicat în Lancet, printre metodele cu care „industria“ subminează politicile şi programele de sănătate publică.

Tacticile industriei alimentare

     Bolile cronice netransmisibile precum cele cardio­vasculare, cancerul, afecţiunile respiratorii cronice şi diabetul sunt responsabile pentru 63% din decesele la nivel mondial (date OMS). Toate aceste afecţiuni pot fi prevenite prin intervenţii decise asupra factorilor comuni de risc: fumatul, dieta nesănătoasă, sedentarismul şi consumul de alcool. Organizaţiile de sănătate internaţionale dar şi cele din ţările dezvoltate au început să se întrebe în ultimii ani ce rol ar trebui să joace industria alimentară în prevenirea şi controlul acestor boli. Răspunsul este complicat în cazul alimentelor ultraprocesate şi al băuturilor, pentru că „toţi trebuie să mâncăm şi să bem“. În discuţie sunt de fapt produsele de tipul hamburgerilor, articolelor congelate de tip pizza, pasta şi nuggets-uri, cipsuri, snackuri, băuturi carbogazoase dulci, cu mare densitate energetică, conţinut ridicat de grăsimi, zahăr şi sodiu, dar scăzut în fibre şi nutrienţi.
     Produsele ultraprocesate au înlocuit în mare măsură dieta bazată pe ingrediente proaspete sau minim procesate în America de Nord şi mare parte din Europa şi încep să facă la fel în Asia, Africa şi America Latină. Există trei modalităţi de reducere a impactului produselor nesănătoase în relaţie cu fabricanţii lor: autoregle­mentarea voluntară (preferată de industrie), parteneriatul public–privat (variantă de compromis, de harm reduction, care ar putea duce la schimbarea compoziţiei pentru obţinerea unor produse „mai puţin nesănătoase“) şi reglementarea de către autorităţi (care să recunoască conflictul între sănătatea publică şi corporaţiile care obţin profit din produse nocive).
     Primele două opţiuni sunt privite cu scepticism: chiar dacă unele companii progresiste ar fi dispuse să adopte compoziţii mai sănătoase, locul lor pe piaţă ar fi rapid ocupat de altele, iar parteneriatele pot fi o metodă de amânare a reglementărilor impuse de stat. Pentru a promova cu adevărat comportamente sanogene, industria ar trebui să renunţe la produsele ultraprocesate, mult mai profitabile decât cele cu conţinut caloric scăzut şi bogate nutriţional. Tactici mai puţin cunoscute publicului larg, semnalate tot de articolul din Lancet, precum combaterea cu studii proprii a cercetărilor independente, lobby-ul pe lângă funcţionari şi oameni politici sau asmuţirea alegătorilor împotriva reglementărilor ridică suspiciuni.

O asociere dubioasă: sportul şi hamburgerii

     Unul din autorii cercetării menţionate, profesorul Rob Moodie, de la Universitatea din Melbourne, a subliniat pentru Viaţa medicală că, deşi campaniile în favoarea sportului, introducerea în meniu a fructelor şi a salatelor sau afişarea numărului de calorii al produselor pot fi paşi în direcţia bună, adesea ele sunt de fapt mişcări de marketing inteligent – folosirea unor opţiuni sănătoase pentru atragerea mai multor consumatori de hamburgeri.
     Reglementarea de către guvern pare a rămâne singura opţiune. European Public Health Association (EPHA), organizaţie nonguvernamentală din Bruxelles consultată de Viaţa medicală, atrage atenţia asupra promovării tot mai agresive (inclusiv prin social media) a alcoolului sau a alimentelor bogate în zahăr şi grăsimi la copii, segment de public căruia îi lipseşte simţul critic pentru a înţelege sensul şi intenţia unei reclame.
     Pornind de la sponsorizarea Jocurilor Olimpice de anul trecut de către un lanţ de fast-food şi un producător de băuturi carbogazoase care şi în România susţin competiţii sportive între licee, EPHA opinează că asocierea dintre sport şi junk-food este nu doar absurdă, ci şi iresponsabilă. Argumentul este clar şi simplu: în timp ce sportul protejează împotriva cancerului sau bolilor cardiovasculare, consumul de junk-food sau băuturi carbogazoase dulci pot cauza aceleaşi afecţiuni.

Oportunitatea unei taxe pe fast-food în România

     O altă potenţială măsură pentru reducerea impactului produselor ultraprocesate este taxarea acestora. Profesorul Moodie susţine o astfel de măsură, care s-a dovedit eficientă în cazul tutunului şi alcoolului. Monika Kosin´ska, secretar general al EPHA, crede că taxarea alimentelor este o „săgeată cu două vârfuri“, care ar influenţa nu doar epidemia de obezitate, dar ar şi aduce venituri la bugetele lovite de austeritate. Fără instituirea unor subvenţii pentru fructe, legume şi cereale, astfel de măsuri nu sunt suficiente.
     În România, posibilitatea introducerii unei „taxe fast-food“ a fost evocată cel mai recent anul trecut. „Este lobby-ul făcut de industria farma, care aruncă în curtea noastră pisica îmbrăcată într-o haină frumoasă: «noi protejăm sănătatea oamenilor!»“, spune Sorin Minea, preşedintele patronatului Romalimenta. Sorin Minea asimilează această propunere cu o tactică a firmelor de medicamente de a-şi reduce propriile taxe pe seama sectorului pe care îl reprezintă.
     O asociaţie a companiilor farmaceutice americane (LAWG) a comandat anul trecut studiul în care se sugerează o extindere a taxei de viciu asupra berii, dar nu recomandă „taxe pe alimentele şi băuturile răcoritoare cu potenţial de risc“. Sorin Minea consideră această recomandare ca fiind în realitate o sugestie voalată. Florentin Scarlat, director de politici şi comunicare al unei companii membre LAWG, respinge categoric aceste acuzaţii. Scarlat a activat în trecut şi în industria alimentară.
     O astfel de taxă ar fi neproductivă, spune Minea, în condiţiile actualei prăbuşiri „dramatice“ a consumului în ţara noastră. Dacă criteriul ar fi cel medical (conţinutul crescut de sare, zahăr sau grăsimi), ar trebui atunci supraimpozitate şi telemeaua, mierea sau slănina. Mai eficiente ar fi programele de educaţie, subliniază preşedintele Romalimenta. Şi dr. Vasile Cepoi, fostul ministru al sănătăţii, în prezent consilierul premierului, crede că „o populaţie educată va consuma produse sanogene şi industria va trebui să se adapteze cererii“. Dar controlul comercializării alimentelor nesănătoase în şcoli pare a fi nefuncţional, deşi este reglementat prin Legea 123/2008. Vasile Cepoi afirmă că „[Legea] din păcate nu are sancţiuni şi de aceea este des încălcată“, dar nici nu a fost dublată de un program educaţional „ca elevii (şi părinţii) să înţeleagă logica măsurii“.
     În alte ţări, „evoluţia acestor taxe pare că nu coincide cu obiectivul propus iniţial“. Astfel, Danemarca a anunţat la sfârşitul anului trecut că renunţă la taxa pe grăsimi saturate, din cauza impactului negativ asupra producătorilor, pierderii de locuri de muncă şi lipsei impactului asupra obiceiurilor de consum şi incidenţei obezităţii. La acel moment, EPHA a catalogat însă ca „anecdotice“ datele pe care s-a bazat decizia de anulare a taxei, după doar un an de implementare, suspectând guvernul că a cedat în faţa lobby-ului industriei alimentare.

„Începeţi să reglementaţi industria acum“

     Problema reconcilierii sănătăţii publice cu diversele interese economice nu pare să fi frământat prea mult autorităţile române. Poate şi pentru că, până acum, ţara noastră a fost ocolită de epidemia de obezitate, principalul stimul pentru decizia politică din alte ţări.
     Românii nu consumă încă prea multe produse fast-food, crede medicul nutriţionist Corina-Aurelia Zugravu, de la UMF „Carol Davila“ Bucureşti. În primul rând din cauza costului lor, dar şi pentru că aproape jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural.
     România este însă pe ultimele locuri din Europa la consumul zilnic de fructe şi legume. Impactul se simte în creşterea numărului bolilor cardiovasculare: peste două milioane de români sunt înregistraţi ca hipertensivi (statistica Institutului Naţional de Sănătate Publică). Responsabilitatea pentru bolile cronice asociate alimentaţiei nesănătoase este împărţită între corporaţiile care oferă şi consumatorii care cer. Dar actorii din industria alimentară ascund hamburgerii în spatele brânzei şi sucurile carbogazoase în spatele mierii, evitând astfel măsurile de reglementare.
     Studiul din Lancet subliniază însă un pericol care în curând ne-ar putea ajunge din urmă. Stabilizarea consumului de produse ultraprocesate în ţările dezvoltate îndreaptă atenţia companiilor multinaţionale spre statele cu venituri mici şi mijlocii. „Dacă vreţi să păstraţi prevalenţa [obezităţii] sub 8% – spune profesorul Rob Moodie – atunci ar trebui să începeţi să reglementaţi industria acum“.
     Se vor găsi urechi care să asculte acest sfat? Mă tem că nu mai multe decât cele care ascultă îndemnurile sănătoase acoperite de maioneză aflate pe tava industriei alimentare.
 

Campaniile educaţionale în favoarea sportului şi a introducerii în meniu a fructelor sunt de fapt mişcări de marketing inteligent pentru atragerea mai multor consumatori de hamburgeri.

European Public Health Association atrage atenţia asupra promovării tot mai agresive a alimentelor bogate în zahăr şi grăsimi la copii.

Legea care controlează comercializarea alimentelor nesănătoase în şcoli nu are sancţiuni şi de aceea este des încălcată.

 
*Moodie R, Stuckler D, Monteiro C, Sheron N, Neal B, Thamarangsi T, Lincoln P, Caswell S; Lancet NCD Action Group. Profits and pandemics: prevention of harmful effects of tobacco, alcohol, and ultra-processed food and drink industries. Lancet. 2013 Feb 23;381(9867):670-9

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.