Întâlnirea dintre pacient și medic nu este,
de regulă, o întâlnire dorită și, de foarte multe ori, nu este nici o întâlnire
planificată. Pacientul este un om aflat în suferință. Psihicul său este
supraexcitat, starea sa sufletească este dominată de spaimă. Adesea, sub
imperiul durerii, sentimentele sale de frică și neliniște se acutizează. Paleta
de trăiri prin care trece pacientul se află, științific vorbind, în zona
negativă. Un singur lucru îl poate conduce spre ieșirea din impasul emoțional
și fizic: medicul.
Medicul este prezent la întâlnire pentru că
aceasta este meseria pe care și-a ales-o: să trateze și să vindece pacienți.
Este pregătit pentru acest lucru. În principiu, știe să se înarmeze cu răbdare,
să fie un bun ascultător, știe să explice fiecărui pacient, adaptându-se la
nivelul de înțelegere al acestuia, diagnosticul și pașii de urmat în tratament.
Chiar dacă întâlnirea medic-pacient nu este
una dorită, ea poate fi totuși o întâlnire cu final fericit. Din păcate, nu se
întâmplă întotdeauna așa. Dezechilibrul emoțional al pacientului poate fi
foarte mare, iar comportamentul acestuia poate derapa. Aparținătorii săi, la
fel de neștiutori în ceea ce privește domeniul medical, la fel de încărcați de
sentimente negative pot influența și ei – în rău– relația medic-pacient. De
asemenea, medicii pot fi la rândul lor parteneri nepotriviți în această
relație. Chiar dacă știu ce au de făcut și o fac bine, ei pot fi obosiți, iritați, marcați de probleme
profesionale sau personale. Este greu să lași la ușa cabinetului sau a sălii de
operație propriile tale necazuri, nemulțumiri sau frustrări. Numai că, spre
deosebire de pacient, medicul nu are voie să funcționeze sub imperiul emoțiilor
negative.
Dincolo de inegalitatea raportului
medic-pacient, la starea generală a celui din urmă mai trebuie adăugat un
lucru: pentru pacient, medicul este un furnizor de speranță. Întâlnirea dintre
cele două persoane apare ca urmare a nevoii celui suferind să se vindece. Calea
spre vindecare este coordonată și intermediată de medic. Și nu numai. Adaug
aici și personalul medical – de la brancardier, la șeful asistenților, de la
infirmieră, la funcționarul de la biroul de internări, până la cel care face
programarea consultațiilor.
Cu atât mai important este felul în care se
poziționează medicul în această relație. Specialiștii vorbesc despre o
succesiune de etape în procesele de comunicare: cauză-efect, efect care la
rândul său devine cauză pentru un alt efect și așa mai departe. În relația de
comunicare dintre medic și pacient, schema generală este cumva mai simplă:
pacientul are o nevoie, o exprimă, iar medicul are o soluție și o pune în
aplicare. Dar nici această schemă nu este atât de simplă precum pare. De câte
ori ați văzut în cabinete sau pe culoarele spitalelor medici furioși, cu un
vocabular colorat, sau medici îmbrăcați necorespunzător, cu haine în
neorânduială? Sau asistente medicale cu părul vâlvoi sau cu ținute indecente?
Eu sper că de foarte puține ori. În cariera mea, am întâlnit și acest gen de
medici sau de membri ai personalului medical. Din fericire, multe spitale și
clinici au stabilit coduri vestimentare. Pe de altă parte, toate unitățile
sanitare obligă personalul la purtarea echipamentului specific acestei meserii.
Există chiar studii psihologice care au stabilit felul în care este bine pentru
pacient să arate atât salonul de spital, cât și ținuta medicului sau a
personalului de specialitate.
Dincolo de reguli există atitudinea
fiecăruia dintre noi. În condițiile în care, așa cum arătam, un pacient este un
om aflat în suferință care caută alinare, medicul poate și trebuie să fie mai
mult decât o prezență corectă și rece. Politețea este un instrument aflat la
îndemână și care, vorba-aceea, nu costă nimic. Un ton calm al rostirii, un
zâmbet încurajator contează foarte mult. Asociat unei ținute demne,
profesioniste a unui domn care inspira încredere sau unui chip îngrijit,
zâmbitor al doamnei doctor, tot acest arsenal al binelui poate avea efecte
pozitive.
Întâlnirea dintre pacient și medic nu este
nici dorită și nici planificată. Dar un medic educat din toate punctele de
vedere – inclusiv acela al comunicării – poate, pe lângă tratament și
vindecare, să influențeze pozitiv starea de spirit a pacientului său. După cum
spunea Goethe, cuvintele sunt imaginea sufletului, iar împreună cu pregătirea
profesională constituie un lucru este extrem de important.
